Cum se vede situația în ajunul alegerilor prezidențiale din 30 octombrie din Republica Moldova?
Europa Liberă: Nimeni la Chișinău nu prea se agită în legătură cu alegerile, partidul care domină coaliția de guvernare nu și-a anunțat candidatul, acțiunile altor partide sunt și ele timide și pe acest fondal apare supoziția că s-ar putea ca aceste alegeri să nu aibă loc, ca președintele să fie ales totuși în Parlament și, pe această cale, cel mai probabil ar putea să iasă învingător Vlad Plahotniuc pentru că are voturile în Parlament. Ce credeți Dvs. de spre asta?
Vladimir Socor: „În primul rând trebuie să constatăm faptul că Republica Moldova nu se află într-o situație constituțională - statul se află în afara Constituției. În evul mediu și chiar până în secolul al XIX-le, exista o expresie care definea o asemenea situație, „ex lex” - în afara legii. În cazul de față e vorba de Constituție, în afara Constituției. Constituția evident nu a fost respectată, s-au făcut toate aceste scamatorii cu textul Constituției pentru a amâna alegeri, pentru a grăbi alegeri, pentru a trânti guverne, pentru a instala guverne – totul s-a făcut nici măcar prin manipularea, dar prin nesocotirea sau schimbarea Constituției de către Curtea Constituțională care nu are autoritatea să schimbe Constituția. Curtea Constituțională a acționat ca și cum ea, Curtea, ar fi fost poporul, ca și cum ea, Curtea, ar fi fost Parlamentul, deoarece Curtea cu de la sine putere a schimbat de fapt Constituția.
Din acest punct de vedere termenul pentru alegerea prezidențială din 30 octombrie nu este un termen obligatoriu, el nu e dictat de Constituție, e dictat de o decizie complet unilaterală și abuzivă a unei Curți Constituționale politizate, în serviciul cuiva. Deci, nu m-ar surprinde deloc dacă alegerile din 30 octombrie ar fi anulate sau amânate, sau mutate din votul popular în votul în Parlament, pentru că această decizie de la început nu a avut o bază constituțională. Deci, este greu de apărat, greu de protejat, greu de conservat. Orice se poate întâmpla.”
Europa Liberă: Deci, totul va depinde de ce va decide puterea și cel ce controlează puterea și atunci ce interes ar avea cel care controlează puterea ca să se întâmple asta?
Vladimir Socor: „Dl Plahotniuc dispune de foarte multe cărți de joc. El cu foarte mult talent manipulativ și-a creat aceste cărți de joc. Vorba unui politician: dl Plahotniuc are ași în mânec,ă o mulțime de ași. Politicianul care a inventat expresia asta nu s-ar fi gândit niciodată că altcineva, nu el, dar dl Plahotniuc ar dispune de atâția ași în mâneca, dar îi are. Eu cred că dl Plahotniuc are în vedere două scenarii posibile pentru alegeri dacă ele au loc în 30 octombrie fie prin vot popular, fie în Parlament. Cred că dl Plahotniuc are două scenarii posibile, ambele favorabile pentru dânsul. Primul scenariu - în turul al doilea ar intra un candidat oficial din Partea Partidului Democrat condus de dl Plahotniuc împotriva unui candidat înțeles în mod neoficial cu dl Plahotniuc. Cine ar putea fi un candidat înțeles în mod neoficial cu dl Plahotniuc? Ar putea fi cel mai probabil sau Igor Dodon, sau Iurie Leancă. Dl Plahotniuc are motive egal îndreptățite să ajungă la o înțelegere fie cu Igor Dodon, fie cu Iurie Leancă.”
Europa Liberă: Dodon totuși are șanse mai mari acum în sondaje?
Vladimir Socor: „Dodon? Da, sigur. Ați observat probabil că dl Plahotniuc îl lasă pe Igor Dodon să crească în sondaje. Dl Plahotniuc nu dezlănțuie mașina dumisale represivă sau propagandistică împotriva dlui Dodon, dimpotrivă îl lasă pe dl Dodon să crească, cum se spune „crește ca pe drojdii”. Îl lasă să crească, nu îi rupe deputați din Parlament, a rupt doar un deputat de la Hâncești, de atunci nu a mai rupt pe nimeni, a lăsat fracția, fie reale, fie inventate, nu intentează dosare penale, nu-l amenință pe cu nimic, nu-l șantajează, nu-i ia consilierii și primarii din teritoriu ca să se atragă la Partidul Democrat a lui Plahotniuc.”
Europa Liberă: Deci, supoziția este că are înțelegere cu dl Dodon?
Vladimir Socor: „Nu e că are înțelegere. Poate că încă nu are, dar eu cred că o caută. Dar toate aceste metode pe care dl Plahotniuc le-a aplicat altor partide, multor partide, nu le aplică partidului lui Dodon, îl lasă să crească. De ce? Este un partid util. Îi permite dlui Plahotniuc să agite sperietoarea unei veniri la putere a partidelor pro-rusești pentru a-i speria pe occidentali și a-i determina pe occidentale să-l susțină sau măcar să-l accepte, măcar să-l tolereze pe Plahotniuc de teama să nu vină la putere partide pro-rusești. Deci, sperietoarea atacurilor rusești și sperietoare partidelor pro-rusești îi folosește de minune dlui Plahotniuc ca să-i sperie pe occidentali și să obțină legitimitatea politică pe care Plahotniuc nu o are în interior, dar o caută în exterior. Deci, asta este un considerent pentru care Dodon îi convine lui Plahotniuc în măsura în care Dodon se menține în anumite limite controlabile. Un Dodon președinte ar fi bun pentru Plahotniuc, ar fi bun dacă vine președinte pe baza unei înțelegeri prealabile cu Plahotniuc. Dat fiind practic monopolul televiziunilor cu acoperire națională în folosul dlui Plahotniuc, e greu de crezut ca un candidat anti - Plahotniuc să reușească în alegeri. E foarte greu de crezut. Orice candidat care vrea să reușească ar trebui să aibă o înțelegere oarecare cu Plahotniuc înaintea alegerilor pentru a obține măcar neutralitatea binevoitoare, nu susținerea canalelor de televiziunilor a lui Plahotniuc, dar măcar neutralitatea binevoitoare a acestor canale de televiziune. În plus, dl Dodon ar putea să-i deschidă dlui Plahotniuc porți la Moscova. Dl Plahotniuc demult caută legături și contacte directe cu guvernarea de la Kremlin, nu a reușit să le obțină niciodată până acum. Cred că până și dl Putin consideră că nu este în avantajul său de a se asocia, de a se fotografia, de a apărea în public cu un oligarh.
Aici fac o paranteză, termenul „oligarh” în Rusia lui Putin este foarte nepopular. Poporul rus, popularitatea lui Putin în rândurile rușilor se explică în buna parte și prin faptul că Putin îi ține în frâu pe oligarhi, Putin i-a pus pe oligarhi la respect, i-a pus la punct pe oligarhi. Este o gândirea din partea poporului rus asemănătoare cu o gândire tradițională în care țarul era bun, boierii erau răi și țarul se bucura de popularitatea pentru că îi ținea în frâu pe boieri. Aceeași mentalitate e și acum, Putin se bucură de popularitate în parte și din cauză că îi ține în frâu pe oligarhi. Termenul de „oligarh” a ajuns un termen de dispreț și de ură în Rusia. Plahotniuc este întruchiparea noțiunii de oligarh în ochii poporului, este oligarhul cel mai mare. Lui Putin nu-i convine să se asocieze cu asemenea figuri. Deci, în mod direct dlui Plahotniuc îi va fi foarte greu să obțină acces la Moscova. Un președinte pro-rus ca Dodon poate să-i faciliteze un asemenea acces. Pe de altă parte, dl Plahotniuc ține foarte mult să fie legitimizat de către occidentali. El nu a primit deocamdată legitimizarea, a primit doar un fel de acceptare scrâșnind din dinți din partea Occidentului, deoarece occidentalii și o să ajungem și la problema asta imediat, occidentalii nu văd o alternativă viabilă în Republica Moldova deoarece opoziția încă nu s-a închegat. Măcar pentru o perioadă de tranziție Statele Unite, Uniunea Europeană, Germania se văd nevoite să-l accepte pe Plahotniuc scrâșnind din dinți. Plahotniuc are nevoie de o figură de vitrină care să-l reprezinte în Occident.”
Europa Liberă: Și atunci ajungem la al doilea scenariu.
Vladimir Socor: „Ajungem la al doilea scenariu, la Iurie Leancă. După părerea mea Iurie Leancă nu-și merită deloc reputația de pro-european, precizez nu și-o mai merită de când a ajuns la o înțelegere cu Plahotniuc în anul 2014, înțelegere manifestată întâi și întâi prin cedarea Aeroportului – asta a fost primul gest care a demonstrat înțelegerea lui Leancă cu Plahotniuc, înțelegere care continue de atunci până astăzi, deja de trei ani și ceva. Dl Leancă are această reputație pe care și-a câștigat-o în decursul carierii sale de diplomat - este acceptat în Occident din motive pe care eu le-aș numi impresioniste. De multe ori occidentalii judecă după criterii impresioniste: cineva e îmbrăcat elegant, vorbește englezește... după aceste criterii exterioare se judecă. Dl Iurie Leancă are acum un Acord de parteneriat cu majoritatea parlamentată coordonată de către dl Plahotniuc, dl Leancă este pregătit pentru rolul de costum elegant și cravată frumoasă într-o vitrină, în vitrina guvernării lui Plahotniuc. Dl Iurie Leancă este un fel de manechin cuvântător îmbrăcat frumos în costum și cravată, stă în vitrina luminoasă, în timp ce în spatele vitrinei, la întuneric, operează dl Plahotniuc – deci astă ar fi rolul dlui Leancă. Dl Plahotniuc este tactician, nu este un strateg, dânsul judecă după avantaje și dezavantaje de moment. Dacă în timpul campaniei electorale sau în preajma votării în alegerea prezidențială i se va părea că e mai util ca în acel moment să aibă un președinte marionetă pro-rus, sau un președinte marionetă pro-occidental.”
Europa Liberă: Eu totuși nu i-aș pune pe același cântar pentru că mi-e greu să-mi imaginez ca dl Leancă ar putea să ajungă în sondaje ratingul dlui Dodon.
Vladimir Socor: „E corect, aveți perfectă dreptate. Dodon este o figură populară de politician, are rating înalt, Leancă are rating foarte redus și dânsul a scăzut și mai mult după ce a refuzat să se alăture protestelor din Chișinău și nu numai că a refuzat, dar a refuzat în permanență să-l critice pe dl Plahotniuc. Și acolo vedeai în permanența înțelegerea neoficială dintre ei: dl Leancă în permanență a refuzat să-l critice pe Plahotniuc și a mers chiar împotriva propriului său partid. Majoritatea Consiliului Politic Național al partidului dlui Leancă era în favoarea susținerii protestelor și pentru a critica guvernarea coruptă condusă de dl Plahotniuc. Dl Leancă a refuzat să meargă pe această cale și cum e sistemul partidelor în Republica Moldova majoritatea partidului poate să dorească una, dar cuvântul liderului, persoana liderului e mai importantă decât majoritatea și în cele din urmă liderul partidului ia decizii. Dl Plahotniuc are aceste opțiuni - o înțelegere pe care o are deja cu dl Leancă și să pună în vitrină un șef de stat pro-occidental sau o înțelegere cu dl Dodon pe care urmează să o negocieze și eu cred că ea deja este în parte negociată și am explicat de ce - dl Plahotniuc îl lasă pe Dodon să crească atât cât poate și cât vrea. Să aibă un președinte pro-rus care să liniștească o bună parte a opiniei publice din Republica Moldova, să scindeze protestatarii dacă Dodon ajunge președinte protestatarii vor fi definitiv scindați. Și în general dl Plahotniuc mizează pe ceea ce se cheamă argumentul geopolitic. Problemele actuale ale Republicii Moldova nu țin atât de o alegere între est și vest asta este o discuție abstractă, o discuție academică, țin în primul rând de reconstruirea statului, statul este prăbușit, instituțiile statului nu funcționează, de fapt, este un stat împotriva cetățeanului. Aceasta este problema care trebuie întâi rezolvată - curmarea jafului, scoaterea statului din captivitate, aici există un consens între diferite grupări din Republica Moldova, grupări politice, grupări etnice, lingvistice este un consens în această privință scoaterea statului din captivitatea oligarhică. Acest consens și masa de protestatari care se află în spatele acestui consens politic poate fi foarte ușor scindată obligându-i pe participanții la acțiuni să se pronunțe pentru sau contra unei anumite orientări externe și atunci scindezi protestul - cel mai ușor lucru. Mai ales, în situația actuală în care aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este o problemă care pur și simplu nu se pune. Republica Moldova mai are nevoie de decenii pentru a deveni calificată să depună cerea de aderare la Uniunea Europeană. Astăzi atâta timp cât opțiunea europeană este practic prăbușită în Republica Moldova, nu mă refer la retorica oficialităților, mă refer la starea reală de lucruri din țară, este cu totul abstract și prematur să discutăm despre aderarea la Uniunea Europeană. Acest lucru totuși se face cu scopul de a-i diviza și de a-i manevra pe alegători unii împotriva celorlalți.”
Europa Liberă: Și ați descris două posibile mize ale dlui Plahotniuc în această campanie, un tur doi cu un candidat al partidului democrat oficial și al doilea - fie Leancă, fie Dodon. Cum e cu această unire pe frontul pro-european anti oligarhic și ce rol poate juca? A propos, aș observa aici că dl Plahotniuc nu o atacă nici pe Maia Sandu, nu știu din ce considerente, poate Dvs. știți sau vedeți?
Vladimir Socor: „Frontul oligarhic - și mie îmi place expresia aceasta și eu o folosesc.”
Europa Liberă: E o expresia pe care o folosesc cele trei partide – PAS, DA, PLDM - care de comun au zis vor avea un candidat.
Vladimir Socor: „Cred că e o expresie potrivită și eu o folosesc. Din frontul acesta anti oligarhic fac parte alegători și grupări politice cu orientări externe diferite. Alegătorii lui Renato Usatîi și alegătorii lui Igor Dodon sunt la fel de anti oligarhici cum sunt și alegătorii Partidului Platforma DA sau alegătorii potențiali ai Maii Sandu. Aproape toți cetățenii sunt împotriva sistemului oligarhic pentru că aproape toți cetățenii sunt jefuiți de către acest sistem și ei își dau seama că sunt jefuiți de către acest sistem. Este imposibil să înlături acest sistem prin numai o parte, poate chiar o parte minoritară a alegătorilor. Frontul oligarhic este unul larg și probabil ca alegătorii lui Dodon și Usatîi socotiți laolaltă, probabil că sunt chiar mai numeroși decât alegătorii partidelor care se definesc ca fiind pro-europene sau de dreapta.”
Europa Liberă: Urmând această logică, aceste trei partide nu au nicio șansă să-și propulseze candidatul în turul doi?
Vladimir Socor: „Întâi, eu nu sunt de acord cu noțiunea de partide de dreapta. În Republica Moldova noțiunile de dreapta și stânga și, mai ales, dreapta nu au nicio bază istorică, politică, ideologică.
Alegătorii din Republica Moldova în marea lor majoritate nu sunt de dreapta. Moldova este o țară cu un electorat predominant de centru-stânga și stânga. Dacă un partid se profilează pe el însuși într-o campanie electorală sau un candidat se profilează pe el însuși ca fiind de dreapta este rețeta garantată a înfrângerii.
Un asemenea candidat poate cel mult să aibă satisfacția personală că a reprezentat dreapta într-o competiție electorală și a obținut să zicem, 10 la sută sau 15 la sută – asta poate fi o satisfacție morală, dar nu este atitudinea unui politician.
Un politician întră în alegeri pentru a câștiga alegerile și prin aceasta a câștiga puterea. Deci, în niciun caz aceste trei partide, mă refer la partidele conduse de Maia Sandu, Andrei Năstase și PLDM nu sunt de dreapta, ele sunt partide pro-europene.
Da, ele sunt partide pro-europene, dar ele nu sunt partide de dreapta, sunt partide anti oligarhice, sunt partide care doresc reconstrucția statului dărâmat care este Republica Moldova și în acest sens ele sunt partide pro Republica Moldova, pro stat, pro modernizare, pro economie, nu sunt de dreapta – asta este o primă constatare.
A doua constatare, chiar dacă aceste trei partide ajung să desemneze, prin negocieri sau un alt mod, un candidat comun în alegerile prezidențiale acest candidat nu poate câștiga fără susținerea alegătorilor lui Dodon și Usatîi - este aritmetic imposibil.
Aceasta este masa predominantă a alegătorilor din Republica Moldova vrem sau nu vrem, asta este masa predominantă numeric a alegătorilor din Republica Moldova.
Deci, un candidat comun al celor trei partide pe care le-am numit pro-europene nu poate câștiga fără să se adreseze în mod direct electoratului lui Dodon și Usatîi sau liderilor acestor două partide în vederea unei înțelegeri electorale.
Deocamdată ceea ce văd eu este că cele trei partide pe care le-am numit sunt partide moldovenești în sensul că nu au obținut aderare substanțială sau notabilă din partea alegătorilor ne moldoveni așa cum se spune „rusofoni” categorie foarte largă ca și partidele din fosta alianță de guvernare Alianța pentru Integrare Europeană care a fost la putere din anul 2009 până în anul 2015, această alianță a rămas o alianță moldovenească în sensul etnic și lingvistic al cuvântului.
Nu s-a extins în electoratul sau între politicienii de limbă rusă, ruși. Cele trei partide pro-europene vor merge categoric la înfrângere dacă nu se adresează într-un mod convingător celor cetățeni care îi votează în mod normal pe Dodon, pe Usatîi sau Partidul Comuniștilor cât au rămas din Partidul Comuniștilor.
Lor le este necesar un mesaj convingător, inclusiv în limba rusă, ei trebuie să fie convinși. Întrebarea este să fie convinși peste capul liderilor lor actuali sau în înțelegere cu liderii actuali? E o întrebare foarte dificilă la care nu am răspuns, este o problemă foarte dificilă care trebuie discutată cu multă grijă.
Ceea ce mi se pare sigur că nu trebuie făcut este a se exclude aceste opțiuni. Dacă declar aceste opțiuni din capul locului ca fiind excluse sau nelegitime într-un fel sau altul, atunci în mod aritmetic mergi la înfrângere, pentru că asta este aritmetica electorală din Republica Moldova.
Cele trei partide la care ne referim, partidele pr-o europene, partidele conduse de Maia Sandu, Andrei Năstase și respectiv noul lider Viorel Ciubotaru PLDM încă mai au o șansă, încă o mai au doar pentru foarte puțin timp de a demonstra în mod convingător opiniei publice unitatea acestor partide. Și anume, prin apariții în spațiul public, apariții comune nu individuale, apariții comune, deocamdată eu nu văd asemenea apariții în spațiul public, ocazii au fost foarte multe, până acum au fost ratate.
Ce am în vedere prin apariții în comun în spațiu public? Întâi, alegătorilor potențiali care i-ar susține pe acești candidați în alegeri trebuie să primească asigurarea că aceste trei partide își vor menține unitatea și după alegeri, că vor intra uniți în alegeri și-și vor menține unitatea și după alegeri.
Dacă această asigurare, această garanție chiar nu este dată alegătorilor înaintea zilei votului, atunci alegătorii vor trage concluzia că un vot pentru aceste partide este un vot risipit, un vot zadarnic pentru că ei oricum își vor fărâmița voturile între ei și nu se vor uni după alegeri, pentru a încuraja alegătorii să voteze în favoarea acestor partide, pentru a-i convinge că un vot în favoarea lor nu e un vot risipit în zădar.
Liderii și conducerea acestor partide trebuie să apară în comun în spațiul public, nu paralel, nu separat, dar împreună – asta e primul punct. Al doilea punct, ei trebuie să garanteze că vor rămâne în coaliție după alegeri indiferent de rezultatul acestora. Al treilea punct, ei trebuie să demonstreze că sunt capabili să ofere soluții economice și tehnice concrete la probleme economice și tehnice concrete.
Deci, au nevoie de specialiști, de experți în domeniul economic, juridic, financiar, energetic. Ei trebuie să apară în public cu acești experți care să spună iată noi am identificat problemele, iată noi avem soluții pentru aceste probleme, iată ce vom face noi ca experți dacă ajungem în Guvern, dar vă rugăm pe Dvs. dragi cetățeni alegători să acordați votul politic acestor politicieni ca să putem face o majoritatea corespunzătoare în Parlament și noi să aplicăm aceste soluții în Guvern.
Experți economici, financiari, juridici, în domeniul energiei există în aceste partide, sunt experți respectabili pe care eu personal îi respect foarte mult Sergiu Tofilat, Ion Preașca, Alexandru Slusari și am numit doar câteva nume în grabă, dar există un număr considerabil de asemenea experți foarte bine pregătiți, integri, cu credibilitate și care deja s-au manifestat în spațiul public, ei trebuie să apară acum alături de politicieni în spațiul public.
Deși există acești experți respectabili și de la care putem avea așteptări înalte, totuși numărul lor este mic. Din acest motiv cele trei partide pro-european nu pot să-și permită să împartă între ele acest număr limitat de experți care există. Ei ar trebui să creeze un grup de experți comuni care să vină de pe o platformă politică în numele celor trei partide pro-europene și apoi eventual sperăm să lucreze în Guvern de coaliție al partidelor pro-europene.
Deci, acești experți care apar în spațiul public nu trebuie să apară în numele unui partid sau al altui partid, în numele unui candidat sau al altui candidat, dar în numele coaliției de partide și de candidați pro-europeni.
Punctul următor, aceste trei partide pro-europene sunt mici și au resurse financiare reduse, s-ar cuveni ca ei să înființeze un fond pentru finanțarea campaniei în comun dacă au de gând să creeze un Guvern de coaliția și un Guvern de coaliție, nu din partide rivale cum a fost Guvernul Alianței pentru Integrare Europeană, ci un Guvern de alianță, dar în realitate constând din partide rivale care se băteau între ele în interiorul Guvernului.
Ca să nu mai repetăm această experiență, ca să avem un Guvern real de coaliție al partidelor pro-europene ar trebui să avem încă de pe acum o inițiativă de a crea un fond pentru finanțarea campaniei în comun.
Resursele sunt atât de limitate din punct de vedere financiar, sunt, de fapt, resurse mizere aș spune și o spun plin de regret că resursele financiare pentru campanie sunt mizere, de aceea ele trebuie puse în comun, pentru utilizarea lor cât mai eficientă.
Iată ceea ce aș vrea eu să văd în următoarele săptămâni, deși alegerile prezidențiale e programată pentru 30 octombrie, campania electorală va începe în mod oficial, probabil la mijlocul lunii septembrie, mai sunt cel mult patru săptămâni până la începutul oficial al campaniei electorale, dar începutul neoficial al campaniei electorale trebuie făcut încă de pe acum. Iată ceea ce aș vrea eu să văd și dacă acești pași nu sunt întreprinși în următoarele cel mult două săptămâni, atunci eu cred că partidele pro-europene vor rata orice șansă de a avea succes în alegeri.”
