Europa Liberă: Acum 25 de ani Ucraina a devenit stat independent, în 1991 la 24 august, atunci Parlamentul de la Kiev a profitat, să zicem aşa, de haosul creat de lovitura de stat de la Moscova împotriva lui Gorbaciov şi a proclamat independenţa Ucrainei faţă de Uniunea Sovietică. Cum vă amintiţi acele timpuri?
Oazu Nantoi: „Timpurile au fost extrem de dinamice şi turbulente. Puciul acela din august 1991 a fost un şoc pe care Uniunea Sovietică nu l-a suportat. Eu atunci lucram la Agenţia „Moldpres” director interimar şi am fost, să spunem aşa, pe prima linie a frontului informaţional. Internetul nu exista şi comunicam direct cu jurnaliştii şi mai multă lume de la Moscova şi deoarece emiţătoarele din Republica Moldova, cele de pe malul stâng sunt foarte puternice, noi pe această cale ajutam mai multă lume să afle ce se întâmplă la Moscova real. Inclusiv, la orele 10.00 dimineaţa am stat lângă fax, care pe atunci era o performanţă tehnologică, şi am primit decretul semnat de Elţin, prin care a fost dată o apreciere a puciului. Şi acel decret a ajutat mult tânăra conducere a Republicii Moldova să ia o poziţie tranşantă în raport cu evenimentele de la Moscova.”
Europa Liberă: Dar Moldova şi-a proclamat mai târziu independenţa. De ce a mai aşteptat trei zile?
Oazu Nantoi: „Aceste trei zile reflectau lipsa de coerenţă în societatea moldovenească şi în primul Parlament ales democratic în februarie-martie 1990, în raport cu proiectul statalităţii Republicii Moldova. Din cei 380 de deputaţi vreo 64 erau aleşi din stânga Nistrului, inclusiv Igor Smirnov, pe care deja mai puţină lume îl ţine minte. Era un Parlament fărâmiţat şi probabil din această cauză Moldova a decis să-şi proclame independenţa, când deja jocul era făcut.”
Europa Liberă: Chiar dacă Transnistria o declarase şi ea înainte.
Oazu Nantoi: „Cu Transnistria situaţia este mai complicată. Şi la 19 august 1990, la Comrat, aşa-zisul congres al deputaţilor de toate nivelele a proclamat independenţa poporului găgăuz faţă de Republica Moldova şi s-a adresat către centrul unional cu rugămintea ca şi ei să semneze noul tratat unional. Iar la 2 septembrie 1990, la Tiraspol a fost proclamată republica moldovenească nistreană sovietică socialistă în componenţa URSS.”
Europa Liberă: Să revenim la independenţa Ucrainei. Aşa cum cei 25 de ani de tranziţie spre democraţie nu au fost deloc uşori pentru Republica Moldova, ei nu au fost uşori nici pentru Ucraina – şi acolo corupţie, şi acolo sărăcie, intimidări la adresa jurnaliştilor, chiar asasinarea unora dintre aceştia – într-un fel, a umbrit bucuria independenţei.
Oazu Nantoi: „Este un proces chinuitor, dat fiind faptul că atât Ucraina, precum şi Republica Moldova, nu au avut precedente de statalitate care s-ar fi întipărit în memoria colectivă a cetăţenilor noilor state şi ar fi ajutat la realizarea acestui scenariu de edificare a noilor state cu un preţ mai redus. Doar Ţările Baltice au profitat şi de suportul diasporilor influente din exterior şi au avut şi acea memorie colectivă. Atât Ucraina, precum şi Republica Moldova trec printr-un proces mult mai dificil, aceasta se referă şi la faptul că frontierele noilor state nu întotdeauna, să spunem aşa, au unit pe cei care nu numai că vorbesc aceeaşi limbă, dar şi au atitudinea loială faţă de noile state. Aici este şi factorul extern, deoarece, dacă am pomenit despre Comrat şi Tiraspol, apoi era politica centrului unional realizată prin intermediul acestor zone. În Ucraina din start au apărut multiplele speculaţii legate de Crimeea, care s-au transformat în anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: A propos, o lume întreagă priveşte cu îngrijorare spre Ucraina şi încearcă să înţeleagă ce se întâmplă cu fosta republică sovietică şi cu cei aproape 47 de milioane de locuitori ai săi prinşi în dorinţa aceasta de libertate şi democraţie şi jocul sferelor de influenţă dintre Est şi Vest, dintre Occident şi Federaţia Rusă.
Oazu Nantoi: „Fenomenul corupţiei, atât în Ucraina, precum şi în Republica Moldova, a afectat într-o manieră cea mai negativă posibilă procesul de edificare a noilor state. Şi agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei în 2014, spre regret, a developat această constatare dramatică pentru Ucraina. Republica Moldova a fost protejată de Ucraina şi din această cauză noi nu am trecut prin asemenea încercări. Iar al doilea moment, încă în decembrie 2011 pe internet a apărut proiectul Acordului parafat de Asociere între Ucraina şi Uniunea Europeană. Şi la summitul Uniunii Europene de la Vilnius, Victor Ianukovici, preşedintele Ucrainei, urma deja să semneze acest Acord de Asociere, pe când Republica Moldova de abia se aştepta la parafarea lui. Şi din vara anului 2013, eu, ca persoană născută în Ucraina şi care înţeleg bine şi uneori chiar şi vorbesc în ucraineană, urmărind site-urile din Ucraina, a devenit clar că Moscova, mai bine zis regimul lui Putin, nu va permite Ucrainei să semneze acest Acord de Asociere. Şi evenimentele dramatice din 2014, care au început încă în 2013, au demonstrat că clasa politică din Ucraina a fost totalmente coruptă şi iresponsabilă şi nu a fost capabilă să anticipeze agresiunea Rusiei, nemaivorbind de asigurarea unui proces democratic în interiorul Ucrainei. Acesta este preţul pe care noi îl plătim pentru faptul că democraţiile noastre sunt proclamate, dar încă nu sunt funcţionale.”
Europa Liberă: Despre repetarea scenariului, ceea ce s-a întâmplat în 1992 la Nistru şi ceea ce s-a întâmplat la o distanţă de peste 23 de ani în estul Ucrainei, e la indigou tras acest scenariu plămădit la Moscova?
Oazu Nantoi: „Dacă regimul lui Putin ar fi reuşit realizarea proiectului Novorosia astăzi Republica Moldova ca stat independent nu ar fi existat. Al doilea moment, care pentru mine este evident, că din momentul când proiectul Novorosia a eşuat, Federaţia Rusă aplică în raioanele de est ale Ucrainei aceleaşi calapoade, aceleaşi instrumente, chiar şi prin delegarea călăilor de tipul lui Antiufeev în zonele separatiste. A propos de Antiufeev, care la şedinţa Clubului de la Izborsk participă la discuţii împreună cu deputaţii din Parlamentul Republicii Moldova. Acum este evidentă şi poziţia Federaţiei Ruse anunţată prin declaraţia Ministerului de Externe din 17 martie 2014, unde se subînţelege federalizarea Ucrainei de dragul controlului din partea Rusiei şi poziţia Rusiei în raport cu aşa-zisul conflict transnistrean, care este conflict între Republica Moldova şi Federaţia Rusă, sunt cu adevărat parcă trase în indigou şi scopul este de a controla întregul stat prin aceste zone separatiste, de a controla întreaga Republică Moldova, de a controla întreaga Ucraină.”
Europa Liberă: Cum s-a explicat şi se mai explică atunci poziţia pe care a avut-o Ucraina în raport cu conflictul transnistrean de la Nistru în 1992 şi schimbarea de atitudine acum, după ce a înţeles pe pielea proprie ce înseamnă să ai separatism pe teritoriul statului?
Oazu Nantoi: „În calitate de consilier prezidenţial, la 6 şi 17 aprilie 1992 am participat la întrunirile miniştrilor Afacerilor Externe ai Rusiei, României, Ucrainei şi Republicii Moldova şi am fost neplăcut surprins când am constatat că Ucraina de pe atunci avea cam aceeaşi poziţie ca Federaţia Rusă în raport cu Republica Moldova şi conflictul din raioanele de est. A urmat o perioadă de peste 20 de ani, când Ucraina nu a avut o poziţie univocă în raport cu prezenţa Federaţiei Ruse în stânga Nistrului, cu aşa-zisul conflict transnistrean. Pe de o parte, la 16 mai 2005, la Viniţa a fost publicat, prezentat ceea ce numeam noi pe atunci „Planul Iuşcenko” şi legea din 22 iulie 2005, votată unanim în Parlamentul Republicii Moldova, privind elementele de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului, este un element al acelui plan, „Planul Iuşcenko”. Pe de altă parte, contrabanda prin intermediul Transnistriei înflorea atât în Republica Moldova, precum şi în Ucraina. Şi uneori Ucraina folosea aşa-zisa Transnistrie ca element de târg în relaţiile cu Rusia, dar în detrimentul Republicii Moldova. Fireşte că situaţia s-a schimbat radical după agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei şi acum eu am motive să declar că Chişinăul nu face totul pentru a profita de parteneriat cu Ucraina în direcţia soluţionării conflictului. Dar aceasta deja e o altă poveste.”
Europa Liberă: Viitorul Ucrainei şi viitorul Moldovei e unul şi acelaşi?
Oazu Nantoi: „Ambele state au semnat Acordurile de Asociere cu Uniunea Europeană, Ucraina se află într-un proces care este numit „război hibrid” din partea Federaţiei Ruse. Regimul lui Putin, care este unul autoritar, care nu este preocupat de alegeri, , a propos, în ziua de 18 septembrie pe malul stâng al Nistrului, ca pe teritoriul Federaţiei Ruse, vor fi deschise secţiile de votare, sfidând normele de drept internaţional şi obligaţiunile Rusiei în calitate de mediator în procesul de negocieri. Ucraina se află sub atac permanent din partea Federaţiei Ruse şi din momentul când a eşuat proiectul Novorosia regimul lui Putin deja mizează pe degradarea proceselor democratice în interiorul Ucrainei, pe boicotarea reformelor din partea oligarhilor corupţi care nu au dispărut nicăieri din Ucraina. Şi aceasta, să spunem aşa, adaugă multe semne de întrebare în ceea ce priveşte viitorul Ucrainei. Dar pentru mine, în calitate de cetăţean al Republicii Moldova, este evident că Republica Moldova este protejată însăşi de factorul geografic de existenţă a Ucrainei, este protejată atâta timp cât Ucraina este capabilă să opună rezistenţă agresiunii Federaţiei Ruse. Dar aceasta deloc nu înseamnă că noi avem dreptul moral să ne relaxăm şi să ne complăcem în situaţia de stat captiv la care s-a ajuns după 25 de ani de independenţă.”
