Interviu cu ministrul de externe lituanian Linas Linkevicius despre posibile noi sancțiuni împotriva Rusiei și despre relația dintre Uniunea Europeană și Rusia din ultimii patru ani. Interviul a fost realizat de corespondenții Europei Libere Rikard Jozwiak și Marek Hajduk în marginea reuniunii Consiliului de Afaceri Externe, care a avut loc luni, la Luxemburg, și coincide cu ceea ce probabil va fi una dintre ultimele sale apariții ca ministru de externe.
Europa Liberă: Care sunt șansele că se va decide aplicarea mai multor sancțiuni Federației Ruse la întâlnirea Consiliului de Afaceri Generale și Relații Externe al Uniunii Europene sau la Summitul UE de miercuri?
Linas Linkevicius: „În primul rând mă aștept la niște schimbări în politicile promovate în acest sens, fiindcă nu suntem mândri de sancțiunile impuse, nu suntem mândri de limbajul folosit. E soluția de pe urmă. [Asta se întâmplă] dacă nu ești auzit, dacă mesajul tău nu e luat în seamă. Din câte văd, situația nu s-a schimbat, după cum am spus nu o dată: nu poți fi agresor în Ucraina și pacificator în altă parte. Acest lucru se întâmplă să fie adevărat, chiar și cei care cred în abordarea constructivă își pierd cumpătul și acuză Rusia de crime de război. E o acuzație foarte grea, de altfel, mai ales având în vedere posibilele sancțiuni suplimentare din cauza Siriei. Nu este inițiativa noastră, dar înțeleg de ce a fost înaintată, rămâne de văzut. În primul rând, este important să se evalueze situația în mod adecvat, să nu confundăm ceea ce vrem să vedem cu realitatea, să evaluăm totul la rece. Totul pare să fie foarte trist. E o catastrofă umanitară, poate cea mai gravă de la sfârșitul celui de-al al Doilea Război Mondial. Bombardarea spitalelor și a altor instituții civile sunt crime grave și vinovații ar trebui să răspundă pentru ele. Prin urmare, situația Națiunilor Unite este și ea destul de dificilă din cauza dreptului de veto al Rusiei în Consiliul de Securitate. Se subminează încrederea în comunitatea internațională și nu doar din cauza acțiunilor ONU. Au loc întâlniri nesfârșite, summit-uri, dar oamenii mor în fiecare zi în timp ce vorbim și acest lucru ridică întrebări despre ce putem face ca și comunitate internațională. Este foarte trist. În primul rând trebuie să evaluăm situația în mod adecvat ca să spunem ce se întâmplă și ca să evaluăm rolul unor jucători. Acest lucru nu e întotdeauna posibil de făcut pentru că sunt voci care insistă pe păstrarea canalelor de comunicare, deoarece consideră că există șanse de discuții constructive din partea opusă, eu însă nu văd această posibilitate, din cauza unor obiective terțe care se vor atinse. Sancțiunile sunt un instrument natural, fiindcă practic sunt singura pârghie pe care o folosim în această situație. E nevoie să menținem această presiune, pentru că altfel nu ne putem aștepta la vreo schimbare de situație.”
Europa Liberă: Deci vă așteptați la mai multe sancțiuni asupra Rusiei?
Linas Linkevicius: „Indiferent de răspunsul la această întrebare, trebuie să ajungem la un numitor comun. Trebuie să fim de acord că e nevoie de o analiză a situației și apoi să decidem împreună ce să facem. Practic, singura soluție care mai rămâne sunt sancțiunile. Înțeleg argumentele celora care o propun.”
Europa Liberă: Dar există un consens?
Linas Linkevicius: „Vom vedea și vom discuta. Puteți urmări discuțiile din presă și veți vedea că nu există un front comun. Există nuanțe, ca să spunem așa, dar este important să nu pierdem prea mult timp, vorbim de vieți omenești.”
Europa Liberă: În ultimii patru ani relațiile dintre UE și Rusia au fost destul de turbulente. Unde a greșit UE?
Linas Linkevicius: „UE a acționat cel mai bine, probabil, pentru că există 28 de jucători. Da, există diferențe de opinii, dar există și o putere în decizii comune. Deci, aceasta este într-adevăr o putere de decizie. În același timp, este o mare provocare să ajungi la o decizie comună, uneori asta ia prea mult timp, facem prea puține lucruri sau prea târziu. Uneori pierdem controlul asupra situației. Vorbeam de acordarea regimului fără vize Georgiei și Ucrainei acum un an, dar astăzi tot discutăm despre asta. Nu e bine așa. Să luăm, de exemplu, acordurile de asociere. Evident că sunt bune. Ele adaugă valoare, nu sunt doar un simbolism. Sunt bune la modul practic. Nu este doar politică, sunt bani și comerț. La începutul anului, comerțul țărilor europene cu Ucraina s-a dublat, este un rezultat tangibil, dar încă nu suntem capabili să semnăm Acordul de Asociere cu Ucraina, așa că rămânem în urmă. O percepție corectă a ceea ce se întâmplă e importantă pentru UE, ca aceasta să acționeze în timp util și corespunzător situației.”
Europa Liberă: A fost Bruxelles-ul naiv în relația sa cu Moscova?
Linas Linkevicius: „Când vorbim de Bruxelles, vorbim de națiuni. Bruxelles-ul este doar Bruxelles, dar ne exprimăm poziția în comun. Uneori, deciziile sunt influențate și de așteptările diferite, poate de așteptări naționale. Se pare că unele probleme devin vizibile atunci când ajung mai aproape. Atunci când acestea sunt departe sau când au de a face cu altcineva, ne pare că nici nu există, că se întâmplă pe o altă planetă. Era la fel cu agresiunea rusă din Ucraina. Dacă vă amintiți, la început, totul a fost tratat ca un conflict local. A fost numit drept conflict ucrainean, dar de fapt nu e. Este un conflict împotriva Ucrainei, să spunem așa cum este. Dar numai atunci când asemenea acțiuni trec prin niște filtre sensibile ale propriei noastre percepții, cum ar fi cele din Siria, începem să le numim drept crime de război, lucru care practic nu s-a întâmplat după Războiul Rece. Să fie nevoie de acest stres, dramă, omoruri, doar ca să deschidem ochii și să înțelegem ce se întâmplă? Și asta e o întrebare. Nu este vorba doar de la Bruxelles, dar de noi toți. Nu este vorba despre ceea ce fac ei, ci și despre ceea ce facem noi. Am spus-o și anterior, nu ne putem învinui pentru agresiuni, pentru anexări, atâta timp cât nu noi facem acest lucru, dar ar trebui să împărțim responsabilitatea, pentru inacțiunea noastră atunci când era nevoie de noi. Nu suntem vinovați, dar ar trebui să împărțim responsabilitatea. Nu este ceva ușor de înțeles, dar este important să o înțelegem, pentru a evita situații similare pe viitor.”
Europa Liberă: Ați fost una dintre persoanele-cheie la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Credeți că Parteneriatul Estic trebuia construit altfel sau este modelul potrivit pentru aceste șase țări post-Sovietice?
Linas Linkevicius: „Aceste șase țări au fost și sunt foarte diferite. Una dintre ele, Armenia, și-a schimbat anumite opinii chiar înainte de Summit, după cum vă amintiți. Nu am făcut gălăgie din cauza asta. Doar am încercat să ne adaptăm situației și am spus că vom respecta toate punctele de vedere și că ne-am dori să implicăm partenerii noștri. Ne vom ghida după necesitățile lor. Aceasta este abordarea noastră și consider că este una decentă. Parteneriatul Estic este un instrument foarte bun, desigur, nu e nimic revoluționar, dar este o punere în practică a dreptului de a alege, pentru că noi credem că orice țară are dreptul de a alege încotro merge. Acest format a fost creat ca partenerii noștri să aibă o platformă de dialog cu Uniunea Europeană, unele țări vor să devină membre, altele probabil niciodată nu vor deveni. Dar e un instrument cu adevărat unic. Eu cred că a fost o abordare corectă și în același timp foarte dificilă, pentru că atitudinea a fost diferită. Am privit acești parteneri ca pe niște țări libere cu libertatea de a alege ce vor, în același timp fiind gata să le oferim ajutor, dar unii dintre adversarii noștri au luat acest gest drept o provocare la adresa intereselor lor, drept intervenție în curtea din spate, după cum consideră unele țări. Trebuie să schimbăm această abordare. Trebuie să spunem că nu e voie să conturăm noi granițe ale Europei în sec. XXI, doar pe motiv că cele vechi nu ne plac. Nu trebuie să așteptăm, trebuie să acționăm. Și nu doar noi, comunitatea internațională în ansamblu. Altfel, ne putem trezi cu un precedent periculos.”
Europa Liberă: Nu simțiți că UE dispune de instrumentele necesare pentru a contesta încălcările Rusiei?
Linas Linkevicius: „UE are o mulțime de instrumente, deoarece este jucător important în lume, nu numai politic, ci și economic. Nu e vorba doar de o jumătate de miliard de cetățeni, dar și de o mare parte a economiei mondiale. Există pârghii, mai ales dacă coordonăm acțiunile cu Statele Unite și alte puteri ale lumii. Cineva poate spune că nu este suficient. Dar acest lucru se întâmplă și cred că este important să păstrăm aceste legături pentru viitor, această cooperare, ca să transmitem acest mesaj de unitate. Din nou, nu are nimic de-a face cu agresivitate, nimeni nu dorește să umilească sau să pedepsească pe cineva. Este doar o chestiune de principii. Trebuie să acționăm, să comunicăm și să avem relații bazate pe valori. Nu trebuie să fim cinici, nu trebuie să vorbim de interese în detrimentul valorilor. Aceasta este responsabilitatea noastră. Dacă pierdem asta din vedere, dacă ne retragem, atunci ne vom confrunta cu mari probleme în viitor. Noi, comunitatea internațională, NATO, Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii trebuie să realizăm asta. Pentru că ceea ce se întâmplă ar putea să se repete în viitor în altă parte, în alte regiuni. Și atunci ne vom întreba: de ce? Dacă se va ajunge la așa ceva, motivul va fi inacțiunea noastră atunci când era nevoie să facem ceva în timp util.”
Europa Liberă: Sunteți unul dintre ultimii miniștri ai afacerilor externe cu o poziție dură față de Rusia. Nu vă temeți că Consiliului de Afaceri Generale și Relații Externe al UE va deveni mai slab în ceea ce privește Rusia, în următorii câțiva ani?
Linas Linkevicius: „Ar fi o greșeală, mi-e greu să mă gândesc la posibilitatea de a fi de neînlocuit. Nu sunt de acord că sunt dur, încerc doar să fiu coerent și să țin cont de propriile noastre angajamente. Încerc să reamintesc tuturor despre lucrurile pe care le-am decis împreună, care nu au nimic de-a face cu vreo ofensivă. Dacă acționezi inconsecvent - nu ești de ajutor, ca să o zic în termeni blânzi. Asta îți pune la îndoială credibilitatea. De ce să te aștepți ca ceilalți să respecte ceea ce faci, dacă nu ne respectăm acțiunile și deciziile? Asta e ideea. Sper să ne dăm seama de asta pe viitor. Există motive pentru a păstra unitatea noastră, pentru a menține instituțiile noastre în ordine, altfel ne vom pierde relevanța în lume. Sper că nu se va ajunge la asta. Uniunea Europeană este într-adevăr un actor major în lume și așa trebuie să rămână, are tot potențialul ca să o facă. Dar asta nu vine de la sine. Trebuie să înțelegem că e nevoie să acționăm pro-activ, nu doar să reacționăm. Ar trebui să ne urmăm propria viziune, dar nu să așteptăm când se adună norii ca să ne apărăm valorile și poziția. Mai e vorba și de capacitatea de adaptare, înlăturarea decalajului dintre instituții și cetățeni. Unii oameni nu știu ce fac instituțiile europene și care este rostul lor. Este o mare problemă pentru durabilitatea acțiunilor noastre și motivația politicului de lua decizii. De exemplu, în guvernul olandez acum se discută situația creată de așa-numitul referendum (privind Acordul de asociere ucrainean). Două milioane de oameni și-au făcut alegerea, iar acum 500 de milioane trebuie să aștepte ce va ieși din asta. Ține de capacitatea de luare a deciziei, fiindcă nici nu știau ce aleg. Nu sunt informați. Nu este un secret, au spus-o ei înșiși. Decizia lor nu a avut nimic de a face cu Ucraina. Organizatorii [referendumului] au spus că au vrut doar să-și pedepsească propriul guvern. Dar cum poți lua ostatic o țară terță, a cărei soartă depinde de această decizie? Mureau oameni sub steagurile Uniunii Europene, pentru șansa de a se apropia de Uniunea Europeană. Ar fi trebuit să-ți rezolvi problemele prin așa mod? Este asta democrație? Probabil că nu. Nu putem fi mândri de acest lucru. Ar trebui să ne gândim cum asta se putea întâmpla. Un motiv ar putea fi vacuumul dintre acțiunile instituțiilor statului și publicul larg. Trebuie să tragem niște învățăminte din asta.”
Europa Liberă: Ați menționat acest referendum olandez cu privire la Acordul de asociere ucrainean. Cum ar trebui să fie rezolvată problema?
Linas Linkevicius: „E de competența guvernului olandez, cred, nu de a noastră.”
Europa Liberă: Și ce ar trebui să facă guvernul olandez?
Linas Linkevicius: „Situația ar trebui rezolvată cu respect față de deciziile care au fost deja luate și față de toate cele 28 de parlamente. Este un caz special. Nu e cea mai plăcută situație, dar sper că guvernul olandez va lua aminte la sugestiile noastre și vor avea o abordare bazată pe valori. Să nu distrugem speranța poporului ucrainean. Sper că nu vor face același lucru pe care Ianukovici nu a fost în stare să-l facă. Patru ani mai târziu, după toată agitația, mizeria, vărsările de sânge sper că nu vom face același lucru cu propriile mâini. Sper că guvernul olandez va găsi o soluție.”
