Misiunea de observatori din partea OSCE și a altor organizații care au monitorizat scrutinul din 30 octombrie și campania electorală dinaintea acestuia indică, între altele, lipsa transparenței în finanțarea campaniei electorale. Observatorii constată în rapoartele lor că CEC-ul nu a avut fonduri suficiente și resursele umane necesare pentru o verificare minuțioasă a cheltuielilor declarate de candidați. O discuție despre raportarea financiară în campanie, cu juristul Pavel Postică, director de programe la Asociația Promo-LEX.
Europa Liberă: Observatori din cadrul misiunilor de monitorizare a campaniei electorale și a scrutinului din 30 octombrie susțin că finanțarea campaniilor candidaților nu a fost una transparentă. Și Asociația Promo-LEX a avut misiunea de monitorizare în alegeri. Întâi de toate, împărtășiți aceste observații legate de raportarea financiară, ce ar fi constatat la această etapă?
Pavel Postică: „Trebuie să menționăm că noi am atras atenția la aceste deficiențe încă la momentul elaborării proiectului de modificare a Codului Electoral, în iunie 2016. Doar că atunci deputații din majoritatea parlamentară nu prea au vrut să ne audă până la capăt. Și foarte multe propuneri pe care le-am înaintat noi au rămas dor propuneri și nu s-au regăsit în textul Codului Electoral. Și din aceste considerente avem această situație la ziua de astăzi, când, pe de o parte, la etapa de colectare a semnăturilor, dar și acum, pe perioada de agitație electorală, am constatat că, concurenții electorali și potențialii candidați pe parcursul lunii septembrie nu au fost foarte transparenți în ceea ce privește veniturile pe care le-au colectat, dar și cheltuielile pe care le-au suportat direct și indirect pentru finanțarea acestei campanii de colectare a semnăturilor sau de agitație electorală. Noi, în toate rapoartele pe care le-am avut până la momentul de față, am sesizat această problemă și am atras atenția atât Comisiei Electorale Centrale, cât și concurenților electorali să fie cât mai transparenți posibil la acest capitol.”
Europa Liberă: Totuși, spre deosebire de scrutinele anterioare, este în vigoare Legea privind finanțarea partidelor care obligă concurenții electorali să publice rapoarte financiare mai detaliate la capitolul de cheltuieli, donatori. Din aceste considerente, a devenit declararea cheltuielilor o procedură mai asumată? De ce nu sunt gata politicienii să scoată la vedere cheltuielile pe care le fac?
Pavel Postică: „Nu este chiar așa. Pentru că nu există o legătură directă între finanțarea partidelor și campaniile lor electorale. Noi am avut o legislație destul de bună în ceea ce privește finanțarea campaniilor electorale și niște rapoarte foarte detaliate pe care urmau să le prezinte concurenții electorali. Și am încercat să extindem aceste prevederi și asupra partidelor politice ca ele, exact așa, ca în campanie, să raporteze și în afara campaniilor, veniturile și cheltuielile. Și aici avem o situație mult mai gravă în ceea ce privește finanțarea partidelor politice. Or, nu toate partidele politice și-au depus rapoartele financiare în adresa Comisiei Electorale Centrale. Noi am avut chiar și candidați înaintați de partide politice care nu și-au depus rapoartele financiare pentru prima jumătate a anului 2016. Deci, la capitolul finanțarea partidelor, situația, din punctul nostru de vedere, este un pic mai gravă decât în ceea ce privește finanțarea campaniilor electorale. Pentru că în acest context sancțiunile, după cum am văzut, în cazul doamnei Inna Popenco, pot fi destul de dure, aplicate destul de operativ. Și concurenții încearcă, în măsură posibilităților, să declare anumite cheltuieli, evident, chiar dacă nu pe toate.”
Europa Liberă: A propos, de sancțiuni, în ce măsură aceste sancțiuni pot să sperie concurenții electorali sau partidele, astfel încât să urmeze buchea legii şi să respecte acea raportare financiară, inclusiv în campaniile electorale? Sau, dimpotrivă, sancţiunile, de cele mai multe, ori nu sunt destul de motivante?
Pavel Postică: „Din punctul nostru de vedere, sancţiunile sunt destul de dure. După cum vedem, pentru eludarea normei legale în ceea ce priveşte finanţarea campaniilor electorale, este prevăzută o sancţiune foarte dură, ca anularea înregistrării, care poate fi aplicată, la solicitarea Comisiei Electorale Centrale de către instanţele de judecată. Şi am văzut cazuri, începând 2014, când această normă se aplică direct. Şi am avut astfel de cazuri atât în campania din 2014 cu Partidul Patria, am avut situaţii corespunzătoare în campania din 2015, când mai mulţi candidaţi la funcţia de primar au fost excluşi din cursă pentru evitarea declarării tuturor cheltuielilor suportate. Am avut această situaţie şi în 2016. Deci, este o normă destul de dură, doar că nu se aplică de fiecare dată când este cazul. Şi aici, pe de o parte, este vina atât a concurenţilor electorali, care nu prea sunt tentaţi să conteste acţiunile contracandidaţilor în instanţă, pentru că ştiu că şi ei admit astfel de abateri, dar pe de altă parte, nici Comisia Electorală Centrală, cel puţin la prima etapă, atunci când era vorba de colectarea semnăturilor, nu a fost tare dură. Şi, din punctul nostru de vedere, atunci când au fost prezentate primele rapoarte financiare cu zero cheltuieli pentru colectarea semnăturilor, în situaţia în care este evident că e imposibil să faci deplasări în teritoriu, în cel puţin 18 unităţi administrativ-teritoriale de nivelul doi, fără ca să cheltui niciun leu pentru transport, este ceva ieşit din comun, din punctul nostru de vedere. Şi atunci când Comisia Electorală Centrală, neavând nici pârghii, nici sesizări din partea contracandidaţilor, a fost nevoită să accepte aceste cheltuieli pe zero, aici susţinem colegii de la ENEMO, care au menţionat că, într-adevăr, trebuie sporită capacitatea Comisiei Electorale Centrale în a verifica rapoartele financiare prezentate de concurenţi, dar şi de partide, în afara campaniilor electorale, aşa încât să nu mai admitem astfel de situaţii cu prezentarea unor rapoarte financiare goale, în alb sau rapoarte financiare incomplete.”
Europa Liberă: Aceeaşi observatori electorali au constatat că CEC nu ar fi avut argumente temeinice juridice. CEC trebuie să reacţioneze sau reacţionează numai atunci când candidaţii depun plângeri unii împotriva altora? Sau ar trebui să fie mai atent, urmărind rapoartele financiare, să se autosesizeze în unele cazuri?
Pavel Postică: „În mod normal, sarcina respectivă ar trebui să aparţină concurenţilor electorali, în primul rând. Dar, totuşi, nu putem trece cu vederea nici faptul că şi Comisia Electorală Centrală, ca organ, care este în drept să recepţioneze aceste rapoarte financiare, şi atunci când vede evident cheltuieli suportate de către concurent, dar ei prezintă rapoarte în alb, să se sesizeze şi să înceapă anumite cercetări.”
Europa Liberă: Deși oficial campania electorală a început din 29 septembrie, aţi remarcat şi dumneavoastră, mai mulți candidați au lansat campaniile mult mai devreme, acele cheltuieli unde se regăsesc raportate, monitorizate?
Pavel Postică: „Aici avem o situaţie foarte interesantă, despre care am vorbit un pic în debutul acestei emisiuni. Noi, în perioada de colectare a semnăturilor, partidele politice în special, au profitat de acele lacune legislative despre care am vorbit deja şi au desfăşurat campanii paralele, cu, evident, cheltuieli paralele. Pe de o parte, au făcut publicitate politică pentru partid şi au promovat imaginea partidului, lucruri pentru care au cheltuit sume enorme şi pe care le vom vedea, cel mai probabil, la începutul anului 2017, atunci când va fi prezentat raportul pentru anul 2016. Şi, pe de altă parte, am avut cheltuieli foarte mici, sau zero, aşa cum au raportat anumiţi concurenţi electorali, pentru campania de colectare a semnăturilor. Şi aici, într-adevăr, suntem într-o situaţie nu foarte bună cum apreciem şi cum calificăm aceste cheltuieli. Din punctul nostru de vedere, la etapa când se modifica Codul Electoral, noi am propus ca toate cheltuielile suportate de către partide în perioada electorală trebuie să fie considerate cheltuieli de campanie electorală, indiferent de faptul dacă aceste partide au candidatul lor şi mai cheltuie bani pentru candidat. Legislativul a zis că nu este chiar aşa şi trebuie să fie separate cheltuielile pentru campanie şi cheltuielile partidului. Şi am văzut că partidele au profitat de această lacună, de această prevedere nu foarte bună, din punctul nostru de vedere şi au cheltuit bani în paralel, care, evident, au afectat atât campania electorală, dar şi ceea ce avem, constatările la momentul de faţă de către mai mulţi actori ai procesului electoral, în special, observatori. Pentru că aţi văzut că şi noi am făcut referire la aceste nuanţe nu foarte bune ale procesului electoral, colegii de la ENEMO, care sunt o reţea de organizaţii neguvernamentale. Dar, din câte am văzut, şi colegii de la OSCE, la fel, au remarcat aceste carenţe ale procesului electoral.”
Europa Liberă: Și pe finalul acestui interviu voiam să vă întrebăm şi despre constatările făcute de mai mulţi jurnalişti de investigaţie, care și-au exprimat nemulțumirea că unele informații în rapoarte financiare depuse de concurenţii electorali nu sunt făcute publice, lucru care îngreunează verificarea datelor, or nu este de interes public proveniența banilor și felul în care sunt cheltuiți aceștia? Dacă puteţi să faceţi o scurtă concluzie la acest capitol?
Pavel Postică: „Da, aici avem o altă nuanţă care, la fel, este destul de interpretabilă. Pe de o parte, noi am avut în anul 2014 şi în anul 2015 prezentate rapoarte financiare de către concurenţii electorali, în care era secretizat, ascuns, să zicem aşa, doar IDNP, data, luna, anul naşterii, domiciliul donatorului, adică datele cu caracter personal individual sută la sută. Acum Centrul pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a obligat Comisia Electorală Centrală, începând cu acest scrutin, să secretizeze deja şi locul de muncă al donatorului. Aceasta, într-adevăr, a blocat, într-un fel sau altul, posibilitatea liberă pentru jurnaliştii de investigaţie să facă anumite cercetări şi constatări în ceea ce priveşte cine sunt donatorii. Or, în 2014, noi am văzut implicarea donatorilor care aparent au donat sume enorme de bani, activând în funcţii foarte mici, în diferite structuri subordonate politic anumitor concurenţi electorali. Am avut situaţii când era evident că persoanele care au donat, fiind angajate în structuri de stat, nu aveau nicio posibilitate reală să doneze atâția bani, pentru că depăşeau cu mult salariile lor. Şi aceasta permitea la acel moment jurnaliştilor de investigaţie să facă anumite cercetări, să meargă în teritoriu, să meargă la aceste instituţii să încerce să impună transparenţa pe acest segment. Dar vedem că s-a dovedit a fi invers, Centrul pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a solicitat secretizarea acestor date. Aici este o monedă cu două faţete, din punctul nostru de vedere. Da, noi trebuie să protejăm datele cu caracter personal ale persoanelor, dar, totodată, trebuie să avem o limită până la care noi putem să secretizăm. Şi atunci când este vorba de interesul public, cine sunt donatorii partidelor, cine sunt donatorii concurenţilor electorali, eu cred că noi putem să ne permite, în conformitate cu legislaţia, să desecretizăm aşa noţiuni sau aşa definiţii, cum sunt locurile de muncă, pentru a vedea, într-adevăr, cine susţin concurenţii.”
