„Transnistria fără soluție” este titlul analizei semnată marți, 22 noiembrie, de Thomas de Waal în publicația online „Carnegie Europe”, analiză în care argumentează că „deși pare un conflict simplu de rezolvat, lipsesc condițiile elementare pentru găsirea oricărei soluții”.
De Waal atrage în primul rând atenția că alegerea unui președinte pro-rus în Republica Moldova, în persoana lui Igor Dodon, nu va ajuta cu nimic la soluționarea problemei transnistrene pentru că „puterile constituționale ale președintelui sunt limitate. Puterea adevărată rămâne în mâinile parlamentului, ale guvernului și ale persoanei din spatele acestuia, omul de afaceri Vladimir Plahotniuc”. În acest context, de Waal explică și de ce victoria lui Dodon ar fi în interesul lui Plahotniuc: cu un președinte pro-rus la conducerea țării, omul de afaceri poate continua să pretindă și mai mult sprijin din partea partenerilor occidentali ai Republicii Moldova.
Revenind la problema transnistreană, Thomas de Waal atrage atenția că indiferent de declarațiile președintelui ales, nici o persoană, singură, nu poate schimba parametrii „înghețați” ai acestui conflict, vechi de 25 de ani, și aduce ca argument încercarea eșuată a președintelui comunist Vladimir Voronin de a impune, cu ajutorul Rusiei, o soluție, în 2003.
În 2016, planul mult mai modest al Germaniei, care deține președinția OSCE, a dus „din păcate, la rezultate minimale. Deși, la prima vedere, problema transnistreană pare mult mai simplă decât alte conflicte din Europa. Între cele două părți nu sunt animozități etnice evidente, iar contactele dintre cele două maluri ale Nistrului au existat tot timpul. În 2016, fără multă tevatură, Transnistria a acceptat condițiile părții economice a Acordului de Asociere încheiat de Republica Moldova cu Uniunea Europeană.
Ce lipsește însă, atât la Chișinău, cât și la Tiraspol, este motivația pentru a ajunge la o înțelegere. „Toată lumea vrea să obțină într-un viitor acord mult mai mult decât este realist”.
De Waal reamintește că Germania a reușit în vara lui 2016 să relanseze negocierile de pace în format 5+2, care însă au fost blocate de disputele legate de plăcuțele de înmatriculare auto și diplomele de studii transnistrene. „Potrivit unor surse apropiate tratativelor, Chișinăul a rămas inflexibil, chiar când i s-au prezentat soluții de compromis ingenioase.
În august, mai mulți experți moldoveni au semnat o declarație (...) coordonată se pare cu guvernul moldovean, în care respingeau orice discuții care nu ar avea ca scop declarat reintegrarea regiunii separatiste. Autorii se plângeau și de organizațiile internaționale, referire la președinția germană a OSCE și la UE, care ar exercita presiuni asupra autorităților constituționale pentru a face compromisuri incompatibile cu normele și principiile legislației internaționale.
Experților și negociatorilor moldoveni li s-ar putea reproșa o anumită lipsă de curaj, dar nu este atât vina lor, cât problema contextului politic. Este nerealist să se aștepte ca Moldova să facă progrese în rezolvarea problemei transnistrene, atâta timp cât nu și-a rezolvat problema mult mai mare de identitate”.
În opinia lui Thomas de Waal, ar exista o șansă în 2017, un an fără alegeri pe ambele maluri ale Nistrului. „Partea moldovenească este încurajată să elaboreze o strategie națională pentru Transnistria și o politică mai flexibilă pentru multiplele sale minorități etnice. În absența acestor două elemente, Chișinăul nu are nici un argument convingător în fața separatiștilor transnistreni”, este de părere Thomas de Waal, în analiza semnată în publicația online „Carnegie Europe”.
