Gheorghe Cojocaru: „Ziua de 1 decembrie, ziua națională a României și a tuturor românilor, a fost marcată în ultimii ani în capitala Republicii Moldova într-un cadru politico-diplomatic și cultural-festiv, de fiecare dată cu acest prilej reliefându-se caracterul special al relațiilor dintre cele două state românești. Însă este evident că, odată cu alegerea lui Igor Dodon ca președinte al Republicii Moldova și din momentul preluării atribuțiilor sale, raporturile dintre Chișinău și București vor suporta anumite consecințe, dacă nu în profunzime, cel puțin, în plan verbal și propagandistic.”
Europa Liberă: Și care pot fi aceste urmări? Cum se vor răsfrânge aceste consecințe asupra cooperării moldo-române în viitor?
Gheorghe Cojocaru: „Asta rămâne de văzut. În acest moment, la o privire asupra stadiului actual al raporturilor moldo-române, se poate constata că loc pentru mai bine, pentru o relație mai strânsă, mai ales în plan economic și umanitar, este încă destul, însă nu aceasta pare să fie preocuparea președintelui ales. Nefiind încă învestit în funcție și, probabil, fără a avea la dispoziție tabloul în detaliu al raporturilor întrețesute de-a lungul anilor cu Bucureștiul, Igor Dodon s-a grăbit să emită o serie de declarații, unele mai răsunătoare decât altele, care conturează o perspectivă mai puțin promițătoare asupra relațiilor cu statul român. Suspiciunile sale în adresa autorităților de la București, alimentate, mai ales, de mașina de propagandă a partidului de care tocmai s-a despărțit, speculează temerile și prejudecățile unei reeditări a modelului refacerii unității naționale române de la 1918...”
Europa Liberă: Ce se are în vedere, mai concret, prin „modelul” de acum aproape 200 de ani, „modelul” de la 1918?
Gheorghe Cojocaru: „Anul 1918 este anul întregirii statului român, atunci când una după alta, Basarabia, Bucovina și Transilvania, prin voința unor instituții reprezentative, alese în conformitate cu cutuma democratică a timpului, au revenit la matricea românească, la poporul român din Vechiul Regat, formând împreună o Românie întregită. Timpul a arătat că decizia de unire a Basarabiei cu întreaga Țară Românească a pus la adăpost destinul întregii populații dintre Prut și Nistru pentru mai bine de două decenii, oferindu-i perspective certe de dezvoltare, chiar dacă propaganda sovietică a trâmbițat neostenit contrariul. Dar acesta este un subiect care ține de trecutul istoric, un subiect bun pentru o discuție în mediul universitar și academic. ”
Europa Liberă: Și, totuși, politicienii, demnitarii de stat ar trebui să privească mai mult în prezent și în viitor?
Gheorghe Cojocaru: „În orice caz, să nu admită ingerințe în acele sfere unde prioritate ar trebui să aibă vocea științei și să se consacre, într-adevăr, proiectelor importante ale zilei de astăzi și de mâine. O lecție a istoriei din aceeași epoca sovietică, care se cere ținută minte, ne învață că, cultivarea unor viziuni distorsionate despre trecutul istoric nu poate produce decât malversații sociale și reculuri regretabile nu numai în evoluția unei societăți, ci și în sfera politicii sale externe.”
