Charta 77 a fost o inițiativă civică și prima mișcare de dizidență intelectuală organizată din blocul comunist.
Spunem organizată și intelectuală, pentru că deși URSS-ul avea deja dizidenți intelectuali de marcă, precum Andrei Saharov sau Aleksandr Soljenițîn, aceștia rămâneau cazuri individuale. La fel, când în 1980 avea să se formeze Solidaritatea (Solidarność) în Polonia, mișcarea, deși implica intelectuali de marcă, avea mai degrabă o bază sindicală și creștină.
Charta 77, însă, făcută publică la 6 ianuarie 1977, avea ca fondatori doar mari intelectuali, scriitori, jurnaliști și filozofi: Václav Havel, filozoful Jan Patočka, Jiří Hájek, Pavel Kohout și Ludvík Vaculík. Vaculík redactase de altfel și manifestul din 1968, din timpul Primăverii Pragheze, înainte de invazia sovietică.
Charta a fost semnată inițial de 241 de intelectuali, mai toți din Praga, majoritatea cehi, și de câțiva slovaci. Ulterior, numărul semnatarilor avea să se ridice la puțin peste 1000.
Un rol în redactarea Cartei l-a jucat arestarea și condamnarea în septembrie 1976 a membrilor grupului de rock Plastic People of the Universe. In mediile acelea culturale ale capitalei Cehoslovaciei, ca și în România sau Iugoslavia, de altfel, tinerii erau foarte influențați de rockul american și progresiv, precum și de jazz. Numele grupului declanșator, Plastic People of the Universe, vine de altfel de la o piesă a lui Frank Zappa, Plastic People.
Charta 77 spunea explicit că semnatarii nu formează o mișcare politică. Textul critica doar guvernul pentru că nu își respecta propria Constituție și tratatele internaționale semnate de Cehoslovacia, precum acordurile de la Helsinki din 1975.
Guvernul a reacționat disproporționat, iar rezultatul a fost exact opusul a ceea ce doreau autoritățile. Unii din scriitori, precum Václav Havel, care a fost închis în mai multe rânduri, au devenit cunoscuți în Occident. Textul cartei, care circula ilegal, în samizdat, a fost preluat și publicat de mari ziare internaționale și difuzat în multe limbi de către Europa Liberă și Vocea Americii.
Semnatarii au fost închiși, dația afară din slujbe, persecutați, unii forțați să se exileze. Populația a aflat despre Charta 77 mai mult din atacurile guvernului împotriva semnatarilor, care erau descriși drept „trădători de țară”, „lachei ai imperialismului” sau „vânduți”.
În România, Paul Goma a fost unul dintre cei care s-au solidarizat în mod deschis cu Charta 77 și care au fost persecutați pentru aceasta.
In momentul așa-numitei Revoluții de Catifea din 1989, membrii Cartei 77 au ajutat enorm la asigurarea unei tranziții non-violente de la comunism la democrație, Václav Havel devenind Președintele Cehoslovaciei.
Membrii mișcării au format în 1989 ceea ce s-a numit Forul Civic, care în 1992 s-a autodizolvat, considerând că și-a îndeplinit misiunea.
Dincolo de rolul lor istoric și de importanța culturală și intelectuală a membrilor, originalitatea grupului a constat și în caracterul extrem de sofisticat al fondatorilor, ceea ce dădea bătaie de cap autorităților, birocrația represivă nefiind nicăieri cunoscută a avea umor. De altfel, într-un interviu pe care Vaclav Havel l-a acordat lui Lou Reed, liderul miticului grup pop american Velvet Underground, președintele-scriitor i-a destăinuit acestuia că motivul pentru care ei, membrii Cartei au botezat mișcarea care a dus la căderea comunismului Revoluția de Catifea pentru a face o aluzie la grupul Velvet Underground al lui Lou Reed. Velvet = catifea…
