Săptămâna trecută la Bruxelles a avut loc o reuniune inițiată de europarlamentara Monica Macovei și, la fel, de cunoscutul think tank, Expert Forum, din România, condus de Sorin Ioniță, care le-au propus mai multor experți, jurnaliști, lideri de opinie din Ucraina, Republica Moldova și România să răspundă la întrebarea dacă guvernele de la Chișinău și Kiev, de bună seamă, încearcă să fie cât mai aproape de Uniunea Europeană. La acest forum au participat și invitații mei de astăzi Igor Munteanu, președintele IDIS Viitorul, și Vitalie Călugareanu, corespondentul DW la Chișinău. Era și firesc să le propun să continuăm schimbul de păreri imediat, după revenire, în studioul Europei Libere. Mai ales că din pură întâmplare la Bruxelles am avut ocazia să ne intersectăm cu președintele Republicii Moldova în timpul vizitei sale la NATO. Or, declarațiile sale de la Bruxelles se așază și ele în curcubeul verbal deasupra Chișinăului oficial care-i determină pe mulți decidenți europeni să se întrebe cât de sincere sunt eforturile Moldovei și cât de aproape de Uniunea Europeană ar dori să fie populația care-și alege diriguitorii.
Europa Liberă: Guvernul pro-european de la Chişinău are, cel puţin, doi adversari în interior, sunt oamenii sceptici şi Preşedinţia, care, de la o seamă de vreme, exploatează scepticismul celor care nu cred că guvernarea poate să ajungă acolo unde ne cheamă şi, mai ales, face tot posibilul. Dar guvernarea de la Chişinău are şi susţinători, suficient de mulţi în interiorul ţării, însă şi mai mulţi, şi mai puternici, şi mai relevanţi în afara Republicii Moldova. Uniunea Europeană nu doar povesteşte cât e de bine acolo, la ei, ci încurajează, inclusiv cu mijloace băneşti mişcarea Uniunii Europene spre Republica Moldova şi a Republicii Moldova, cu paşi de melc, dar spre Uniunea Europeană. Mai bine zis, spre valorile, pardon de acest cuvânt compromis, spre normele Uniunii Europene, de care cetăţenii au nevoie, cetăţenii Republicii Moldova şi nu Uniunea Europeană. Despre aceasta încercăm să vorbim noi astăzi cu Igor Munteanu şi Vitalie Călugăreanu. Şi am insistat să vină dânşii în ospeţie, pentru că ieri [joi] ne-am întors de la Bruxelles, unde împreună am participat la o masă rotundă organizată de eurodeputata Monica Macovei, care încearcă să ajute autorităţile de la Chişinău, dar şi de la Kiev să se dumerească dacă umbrela Parteneriatului Estic, în general, şi eforturile domestice ale guvernelor pro-europene, declarat pro-europene, de la Kiev şi de la Chişinău ajută ca să se transforme toate eforturile acestea într-un motor propulsie pro-europeană. Domnule Munteanu, rezumând această masă rotundă care a aşezat împreună, mai curând, expertizele extraguvernamentale, ce răspuns a obţinut Monica Macovei şi, mai ales, colegii dânsei din Parlamentul European, cum credeţi?
Igor Munteanu: „Trebuie să spunem că interesul pentru această întâlnire cu societatea civilă din Ucraina şi Republica Moldova a ridicat un interes important şi la digi-urile din Uniunea Europeană, nu doar printre parlamentari. Respectiv, eu cred că avem nevoie unii de alţii. Pe de o parte, societatea civilă trebuie să primească semnale că noi nu am dispărut de pe radarul de interese, de priorităţi al Uniunii Europene, Parteneriatul Estic reprezintă în continuare un instrument de intervenţie în schimbarea lucrurilor spre bine în regiunea limitrofă Uniunii Europene. Iar pe de altă parte, trebuie să ne auzim între noi, să înţelegem care este rolul societăţii civile active în a formula o agendă publică mai consistentă. Ne-am trezit în anul 2016, după ce marea majoritate a populaţiei şi-a dorit un preşedinte ales, ne-am trezit cu reculuri democratice şi cu reculuri în raport cu documentul cel mai important care s-a întâmplat în ultimii şapte ani de zile între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. Acordul de Asociere este contestat de un şef de stat ales prin vot direct. Și, respectiv, această înţelegere deformată a felului în care trebuie să se mişte priorităţile Republicii Moldova de către preşedintele nou ales creează nişte rupturi în societate şi creează nişte frământări la care noi trebuie să răspundem inteligent şi cu maximă precizie.”
Europa Liberă: Dar fiţi de acord că acest şef de stat pedalează nişte frustrări justificate. Acest Acord de Asociere nu a adus beneficiile promise de guvernare.
Igor Munteanu: „Eu cred că este, mai degrabă, un narativ care nu îi aparţine. Când spun „narativ”, înţeleg prin aceasta rezultatul unei propagande intense a Federaţiei Ruse în acest spaţiu, asupra căruia pretinde că îi aparţine primatul şi care foloseşte o anumită aşezare a structurilor care rezultă din Planul de Acţiuni, din DCFTA, din Acordul Comprehensiv de Comerţ Liber cu Uniunea Europeană, pentru ca să scuture această relaţie instituţională dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Deziluzii şi descurajări sunt foarte multe, trăim într-o lume în care nimic nu este sigur, este o lume liniară. Lucrurile care sunt aşezate bine pe hârtie au nevoie de ani de zile, pentru ca să apară rezultate
Lucrurile se îndreaptă printr-o guvernare mai calitativă, mai bună, printr-o răspundere mai aşezată asupra cheltuirii banului public şi printr-un efort dublat de mobilizare a cetăţenilor şi partidelor, şi societăţii civile, nu printr-o decuplare de la Uniunea Europeană.
vizibile pentru cetăţean. Dar înainte de toate, sigur, lucrurile se îndreaptă printr-o guvernare mai calitativă, mai bună, printr-o răspundere mai aşezată asupra cheltuirii banului public şi printr-un efort dublat de mobilizare a cetăţenilor şi partidelor, şi societăţii civile, nu printr-o decuplare de la Uniunea Europeană. Pentru că preşedintele Dodon, prin ceea ce spune, vrea să decupleze Republica Moldova de Uniunea Europeană, aburcându-ne în desaga Uniunii Euroasiatice. Am văzut pe statistici comerţul extern, exporturile acestei zone aşa-numite de piaţă liberă sunt în declin fundamental. Atracţia Uniunii Europene este sus, dar noi vorbim despre, mai degrabă, o uniune himerică, nu despre o uniune care funcţionează în beneficiul egal al tuturor statelor participante. Domnul preşedinte Dodon spune că „noi vom semna doar un memorandum de cooperare”. Dar ce înseamnă acest „memorandum”? Aceasta presupune dorinţa de a aprofunda relaţiile cu Uniunea Euroasiatică şi, respectiv, s-ar putea să ne trezim în câţiva ani de zile, dacă, Doamne fereşte, Partidul Socialiştilor ajunge la guvernare în 2018, cu aripile retezate, visele retezate ale moldovenilor de a fi parte din Uniunea Europeană şi de a fi parte din spaţiul european.”
Europa Liberă: Eu voi reveni imediat la dumneavoastră. Dar să-l întreb pe Vitalie Călugăreanu, care este de meserie ca mine, întâi de toate, reporter, dar şi comentator. Totuşi, Monica Macovei, care a invitat acest grup de presă şi de ONG-işti, a aflat ceva nou? A alimentat cumva dosarul Republica Moldova cu detalii pe care nu le-a ştiut?
Vitalie Călugăreanu: „Eu cred că au fost lucruri noi şi pentru doamna Macovei ceea ce s-a spus la această întâlnire. Dar eu cred că întâlnirea, pe care a organizat-o domnia sa, este, mai degrabă, de folos celor care urmează să privească varianta video a acelei întâlniri, inclusiv eurodeputaţi, care nu sunt foarte bine informaţi în ceea ce priveşte situaţia din Republica Moldova. Există, din păcate, şi astfel de funcţionari europeni. Dar, eu cred că, în general, această întâlnire a fost utilă şi pentru cei adunaţi acolo, pentru că am aflat care sunt problemele cu care se confruntă Ucraina. Şi am văzut anumite similitudini în ceea ce priveşte abordarea problemei oligarhiei, care e şi aici, și în Ucraina. Am văzut modul cum pot fi soluţionate anumite probleme, inclusiv văzând experienţa colegilor noştri din Ucraina, a jurnaliştilor, a modului cum abordează ei subiectele care acum ne frământă şi pe noi.”
Europa Liberă: Soluţia întotdeauna e să fii critic, de fapt, sau autocritic, sau să nu spui lucruri gratuite. Şi, în sensul acesta, Igor Dodon încearcă să fie, vezi Doamne, sincer cu alegătorii lui, dar şi cu susţinătorii Uniunii Europene şi spune aşa: „Domnule, da, vehiculul acesta l-aţi îndreptat voi spre Europa, dar, de fapt, nu funcţionează, nu merge, uite, e fisurat”. Între timp, mai bagă şi el o fisură şi el spune: „Iată, dacă noi am fi mers îndărăt, acolo erau râurile de lapte şi cu maluri de miere”. Şi atunci cei care vin să critice guvernarea pentru că nu e suficient de europeană, în mod automat, sunt susţinătorii lui Igor Dodon sau cei care merg mână în mână cu el. Cum să facem, astfel încât această critică, atitudine critică faţă de mersul pro-european nu suficient de rapid să nu se transforme, de fapt, într-un demers anti-european şi pro-socialist?
Igor Munteanu: „Există mai multe interpretări în această privinţă. Un punct de vedere este că Dodon continuă campania sa electorală, îşi trage în urma sa partidul, pentru ca să câştige mai multă notorietate, vizibilitate în anul 2017, pentru ca să aibă poziţii dominante pentru scrutinul din anul următor. Nu reuşeşte să devină preşedintele tuturor, trage după sine interesele ruseşti. S-a afişat într-o conferinţă de presă cu preşedintele Putin, promiţând nişte lucruri pe care, spre surprinderea unor analişti politici, le-a repetat la Bruxelles. Nu a îndulcit tonul suficient de mult, încât să fie mai neutru şi să meargă după principiul pe care l-a enunţat uneori că „noi nu suspendăm acum Acordul de Asociere; dacă va vrea poporul, atunci vom face acest lucru”. El a cerut ferm o intrare în formatul de consultări, negocieri a Federaţiei Ruse. Iar răspunsul Uniunii Europene a fost: „Noi avem de a face cu un stat suveran care poate să ia decizii pe cont propriu, în beneficiul cetăţenilor. Noi nu vedem niciun rost să includem Federaţia Rusă ca un partener la această discuţie care vă priveşte’.”
Europa Liberă: Sau, mai nondiplomatic, a spus: „Nu are ce căuta Rusia în dialogul nostru”.
Igor Munteanu: „Corect. Şi, evident, acelaşi lucru, dacă vă aduceţi aminte, în 2013, în noiembrie, a încercat să obţină Federaţia Rusă din partea Ucrainei. A încercat să obţină un loc la masă, când preşedintele Ianukovici pendula, ezita în semnarea ori nesemnarea Acordului de Asociere. Şi lucrurile proaste, urâte, zdrobitoare pentru stabilitatea internă a Ucrainei s-au întâmplat ca urmare a acestui orgoliu rănit al statului cu ambiţii imperiale în regiunea noastră, Federaţia Rusă, de a nu fi tratată ca un fel de protector al tuturor acestor state din spaţiul ex-sovietic.
Acum, recent, Michael Emerson împreună cu Dionis Cenuşă a publicat un brief asupra ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă noi ne-am reorienta din nou spre piaţa estică a Federaţiei Ruse. Şi arată foarte clar, exporturile noastre sunt 1,2 miliarde de euro, dacă chiar şi am dubla exporturile către Federaţia Rusă, am obţine nu mai mult de 400 de milioane de dolari în plus faţă de ceea ce poate să absoarbă piaţa rusească. Deci, în termeni matematici, nu poţi să compensezi despărţirea de Uniunea Europeană printr-o apropiere accelerată de Federaţia Rusă. Federaţia Rusă nu are ce să ne ofere. Dar narativul rusesc spune...”
Europa Liberă: Are ce să ofere, vezi discursurile lui Lukaşenko. Şi dacă şi Lukaşenko e tratat în felul acesta, apoi noi putem să ne imaginăm cum ar fi Republica Moldova tratată.
Igor Munteanu: „Lukaşenko are o zvâcnire de naţionalism belarus, care doreşte să se protejeze de o prea mare zonă de protectorat.”
Europa Liberă: Da. Dar modul în care îi fentează cu preţurile la gaze e relevant.
Igor Munteanu: „Dar preşedintele Dodon adoră ideea de a fi sub protectoratul rusesc. Aceasta nu corespunde şi nu reprezintă interesele cetăţenilor din Republica Moldova. Să aducem aminte aici că el a fost ales cu voturile a mai puţin de 26% din cetăţenii înregistraţi în Republica Moldova. Şi atunci când se bate cu pumnul în piept că el reprezintă statul, societatea din Republica Moldova este o mare minciună. Putem vedea însă şi un anumit haos în alegerea priorităţilor pe care le promovează. Ieri a fost la Bruxelles, alaltăieri a fost în Moscova, acum este în Iran. Care este consistenţa alegerilor sale de direcţie a ţării? Pentru că nu va fi, probabil, invitat în România, nu va fi invitat în Ucraina pentru nişte discursuri şi pentru nişte accente pe care le-a pus total contrarii interesului naţional al Republicii Moldova, a spus că peninsula Crimeea aparţine Federaţiei Ruse. După aceasta a retractat, dar ucrainenii s-au simţit foarte puternic lezaţi în orgoliul lor naţional şi, în acelaşi timp, în situaţia în care ei trebuie să se apere teritorial de o incursiune militară a unui stat vecin. În al doilea rând, a dat un demers extrem de negativ pe ideea Moldovei Mari şi a recuceririi unor teritorii din România.”
Europa Liberă: Şi regretul că nu au ocupat tot teritoriul…
Igor Munteanu: „…și regretul că Imperiul Rus nu şi-a extins frontierele în 1812, aşa cum ar fi trebuit, în capul lui. Iarăşi, un narativ rusesc, care se pliază pe această concepţie moldovenistă a ideii că Republica Moldova este aici pentru că a fost protejată de imperiul ţarist. Total neavenit. În condiţiile actuale noi trebuie să modernizăm şi să europenizăm această bucată de pământ, şi să facem cetăţenii să respire ca nişte europeni. Ori, ceea ce face el este total contraproductiv pentru funcţia supremă în stat.”
Vitalie Călugăreanu: „Faptul că, imediat după ce a revenit de la Bruxelles, s-a întâlnit cu ambasadorul Federaţiei Ruse în Republica Moldova demonstrează că Igor Dodon nu este independent în acţiunile pe care le întreprinde în calitate de preşedinte. El a făcut nişte promisiuni în faţa preşedintelui rus, Vladimir Putin, şi bănuiesc că anume din acest motiv a fost destul de dur în vizita pe care a întreprins-o la Bruxelles. Eu mă aşteptam la nişte mesaje mult mai diplomatice pe care le-ar transmite Igor Dodon la Bruxelles. Noi am văzut acolo o atitudine total neechilibrată...”
Igor Munteanu: „…beligerantă.”
Vitalie Călugăreanu: „Beligerantă, da, ostilă chiar faţă de cei care, de fapt, întreţin astăzi Republica Moldova, inclusiv financiar, dacă vorbim de sumele enorme pe care le transferă Uniunea Europeană în Republica Moldova pentru a ajuta cetăţenii Republicii Moldova. Noi am văzut o atitudine ostilă faţă de cei care te ajută, faţă de prieteni.”
Europa Liberă: În pofida acestor ezitări, cu ajutorul Preşedinţiei, fără ajutorul Preşedinţiei, Uniunea Europeană, totuşi, nu s-a plictisit, totuşi, continuă să fie dădaca cea mai importantă a Republicii Moldova. Valentina Ursu i-a cerut lui Siegfried Mureșan un interviu, în care dânsul a reconfirmat faptul că Uniunea Europeană nu va renunţa la donaţiile, de fapt, să le spunem pe nume, donaţiile financiare, pentru că în acei bani există sume care nu vor fi niciodată returnate. De ce Uniunea Europeană, totuşi, nu se plictiseşte?
Vitalie Călugăreanu: „Uniunea Europeană nu este un prieten supărăcios în raport cu Republica Moldova. Tocmai pentru că Uniunea Europeană nu ajută un guvern sau un preşedinte care strigă la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană ajută cetăţenii Republicii Moldova şi acesta este mesajul pe care ar trebui să-l înţeleagă, de fapt, oamenii care locuiesc în Republica Moldova, ca să-şi dea seama cine sunt, într-adevăr, prietenii şi cine ne-a sărit în ajutor, atunci când ne-am pomenit cu embargouri din partea Federaţiei Ruse. Cine a deschis atunci piaţa? Sunt o mulţime de nuanţe de genul acesta, pe care cetăţenii Republicii Moldova nu le înţeleg, din păcate, din cauza propagandei interne şi externe la care sunt supuşi, la mediul mediatic mă refer, în primul rând.”
Igor Munteanu: „Eu aş mai include aici puţină statistică. Uniunea Europeană este un colos economic, are 26% din produsul intern brut global. PIB-ul global îi aparţine. În acelaşi timp, la 26% din PIB-ul global, Uniunea Europeană oferă peste 55% din tot ajutorul internaţional care este livrat ţărilor aflate în nevoie, ca să folosesc ca organizaţia cehă People in Need. Noi suntem nişte ţări în nevoie, pentru că am pornit o transformare mult mai complexă şi mult mai dramatică decât ne imaginam 20 de ani în urmă, ca urmare a greşelilor interne, ca urmare a unor elite hulpave şi lacome, ca urmare a tranziţiei instituţionale extrem de grele şi ca urmare a unor întăriri ale insecurităţilor din regiunea noastră. Eu pentru nicio clipă nu aş dori să subestimez răul datorat factorilor externi. Multă lume, mai ales unii din cei care au făcut parte din delegaţia noastră, ar dori să observe doar factorii interni, care strică peisajul, ca să zic aşa, hoţia, mafia. Da, există ca factori, ei trebuie curmaţi, trebuie statul să fie scos la liman cu reprezentanţi integri. Dar, pe de altă parte, factorii externi sunt deopotrivă de influenţi şi periculoşi pentru societatea noastră. Iar Uniunea Europeană încearcă să aducă un model de democratizare şi de creştere a bunăstării economice şi sociale din ţările noastre.
Nu aş privi ajutorul Uniunii Europene doar ca un gest altruist 100%. Este şi un fel de interes funciar al Uniunii Europene de a întări o zonă de stabilitate la hotarele sale sau la proximitatea sa. Şi, în continuare, principiul ambiguităţii constructive formulat pe parcursul implementării politicii de vecinătate este valabil. Din momentul în care noi vom performa mai bine, noi vom fi mai atraşi şi mai atractivi chiar şi pentru Uniunea Europeană în următorii 15-20 de ani de zile. Sub nicio formă Uniunea Europeană nu lasă să se înţeleagă că ar accepta ideea de spaţiu gri între Uniunea Europeană şi Rusia. Acesta, de asemenea, este un narativ rusesc. Uniunea Europeană prin instituţiile sale, prin ajutorul pe care îl oferă necesităţilor pentru dezvoltare a Republicii Moldova, sugerează şi insistă pe ideea factorilor interni care dezvoltă economia şi societatea şi pe ideea de responsabilitate pe care o are faţă de vecinii săi.”
Europa Liberă: Cred că mai des trebuie să repetăm chestia aceasta pentru sceptici, mai ales cei din meserie, că Europa, chiar cu problemele pe care le are acum, continuă să fie un susţinător pe bune pentru oamenii care vor să ajungă să împărtăşească valorile lor.
Igor Munteanu: „Aici, dacă îmi permiteţi, voi face o diferenţă între soft power-ul exercitat de Federaţia Rusă şi soft power-ul Uniunii Europene. Atunci când statele cu anumite probleme nu le rezolvă, ci le adâncesc, atunci Uniunea Europeană decide să reţină beneficiul pe care l-a promis, nu să penalizeze imediat.”
Europa Liberă: Cum s-a întâmplat şi cu Moldova.
Igor Munteanu: „De exemplu, cum s-a întâmplat în iunie 2015, s-a reţinut beneficiul, nu au fost finanţările promise, pentru că lucrurile au fost compromise de deciziile extrem de absurde ale unor decidenţi de la Chişinău.”
Europa Liberă: Vorbind simplu, ei atunci au spus: „Vrem să ne convingem că banii aceştia nu se fură sau nu se duc în nisip”.
Igor Munteanu: „’În afară de retorică, faceţi un lucru bun pentru ţara voastrăʾ”.
Europa Liberă: Da.
Igor Munteanu: „Soft power-ul rusesc se întemeiază absolut pe altceva, pe ideea de kompromat-uri, pe atacuri la persoană, pe atacurile intenţiilor pe care le au Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană faţă de Republica Moldova, pe ideea de interese obscure la nivel global, pe conspiraţii. Acesta este soft power-ul rusesc în acest moment şi mai puţin Tolstoi şi Cehov, şi alţi giganţi ai culturii ruseşti, care ne-ar fi de mai mare ajutor, dar, din păcate, avem, mai degrabă, relaţii cu Rospotrebnadzor, cu Rogozin şi cu alţi oficiali importanţi, care ne bat cu soft power-ul lor, de ne sar scântei.”
Europa Liberă: Rusia, fiind condusă de absolvenţii şcolilor de la KGB, sigur că ei alte metode nu văd.
Vitalie Călugăreanu: „Noi avem, de fapt, o problemă. Există o Federaţie Rusă care nu face mare lucru sau nu ajută Republica Moldova, aşa cum o face, de exemplu, Uniunea Europeană şi partenerii noştri occidentali, în general. Pe de altă parte, avem o maşinărie mediatică puternică de propagandă, care spune că Rusia este cea care, dacă ar deschide piaţa, merele moldoveneşti ar intra din nou pe piaţa Federaţiei Ruse, ţăranii noştri nu ar mai avea probleme cu piaţa de desfacere ş.a.m.d. Deci, avem o problemă de percepţie a oamenilor. Dar problema aceasta vine de la piaţa strâmb creată mediatică din Republica
Sunt întreţinute nişte mituri false despre Uniunea Europeană și, pe de altă parte, sunt crescute niște mituri false în favoarea Federaţiei Ruse anume pe segmentul acesta mediatic.
Moldova, din punctul meu de vedere. Dacă ne uităm, inclusiv această vizită a domnului Dodon la Moscova, cum a fost reflectată de mare parte din presa din Republica Moldova şi presa din Federaţia Rusă, vom vedea că sunt întreţinute nişte mituri false despre Uniunea Europeană și, pe de altă parte, sunt crescute niște mituri false în favoarea Federaţiei Ruse anume pe segmentul acesta mediatic. Aşa se întreţine această gândire strâmbă a cetăţenilor Republicii Moldova. Dacă instituţiile mass-media şi-ar face bine treaba, ar simţi cam ceea ce simţim şi noi. Ori, senzaţia mea, după această vizită a domnului Igor Dodon la Bruxelles, a fost că parcă am avea doi lideri separatişti. Mesajele pe care le-a transmis domnul Dodon se aseamănă exact cu cele ale lui Krasnoselski de la Tiraspol, din păcate.”
Europa Liberă: Da. Dar dânsul şi, probabil, având instrucţiuni foarte clare, ambalează foarte iscusit narativele acestea despre care vorbiţi dumneavoastră într-un fel de naţionalism, statalism, care uneori şi pe occidentali îi convinge, zice: „Da, dacă s-ar realiza ceea ce spune dânsul, nici cu armata NATO, nici cu armata rusească, de ce nu am vrea noi aceasta oare?”.
Igor Munteanu: „Sigur, dar narativele pe care le anunţă şi nu sunt ale lui, fără îndoială, pot fi uşor demantelate. Trebuie să ai foarte mult tupeu să te duci la Cartierul General NATO şi să ceri recunoaşterea unei neutralităţi, în condiţiile în care toată lumea ştie că procesul de reglementare nu avansează datorită trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova, nu al Transnistriei. Pentru că mecanismul de negocieri între Tiraspol şi Chişinău este blocat. Transnistrenii, sprijiniţi de Federaţia Rusă, nici nu vor să discute de statutul politic, nu vor să discute nici de deschiderea paşilor, de exemplu, înspre circulaţia liberă a populaţiei.”
Europa Liberă: Deci, lista de impedimente e acolo?
Igor Munteanu: „Lista de impedimente este, de fapt, o listă de subiecte îngheţate de Federaţia Rusă, care nu are niciun interes să avanseze acest proces de negocieri, atâta timp cât pretenţiile sale de bază nu sunt întrunite. Aceste pretenţii sunt: 1) model federalist în care Tiraspolul ar avea pachetul de control; 2) menţinerea, păstrarea forţelor sale armate în calitate de garant al stabilităţii după atingerea acestui acord şi 3) reorientarea Republicii Moldova de la Uniunea Europeană spre Uniunea Euroasiatică, pentru că aceasta doreşte Krasnoselski şi gaşca de oficiali transnistreni. Acum, de exemplu, ei sunt într-o mare problemă de lichidităţi şi de dinamică a economiei şi atunci cer din nou bani de la Federaţia Rusă, ca să continue aceeaşi politică pe care Federaţia Rusă o sponsorizează. Dodon se bagă în acest joc nu de partea cetăţenilor Republicii Moldova, care îşi doresc o altă rezolvare, democratică. Nu poţi atinge niciun fel de consens naţional pe tema Transnistriei, câtă vreme există trupe ruseşti staţionate în regiune. Dacă dispar, discutăm în alte condiţii. Pentru că, fără sprijinul militarilor ruşi, chiar şi liderii locali de la Tiraspol vor dori să negocieze altfel. Aceasta nu înţelege Dodon, nu înţelege în mod deliberat.”
Europa Liberă: El înţelege foarte bine.
Igor Munteanu: „El înţelege foarte bine, dar joacă pe contul promisiunilor pe care le-a făcut lui Vladimir Putin. El ştie din istoria sa că cel care se pune în poară cu Putin o păţeşte, i se închid toate uşile. Acesta este modelul lui Vladimir Voronin. Vrea să aibă propria sa intrare în politica mare şi încearcă să capitalizeze aceste bonusuri de încredere din partea Federaţiei Ruse pe un proiect care nu ne aparţine nouă, nu este al Republicii Moldova. Care sunt consecinţele acestei stări de lucruri? În primul rând, ne umple de ruşine. Pentru că oamenii care privesc, asemenea oficiali care ajung la Bruxelles se întreabă cât de adânci sunt aceste sciziuni interne în societatea Republicii Moldova, încât pot să aleagă un asemenea preşedinte. Doi, transmite semnale de confuzie către principalii noştri parteneri strategici. Şi aceasta poate limita nu doar finanţarea economică a Republicii Moldova prin proiectele bilaterale, dar poate, pur şi simplu, duce la suspendarea unor beneficii pentru care s-a luptat mulţi ani de zile, pentru ca să obţii acordul liber de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova.”
Europa Liberă: De exemplu, s-ar putea să se anuleze acest acord?
Igor Munteanu: „Este foarte probabil ca Uniunea Europeană, fiind oripilată de asemenea luări de poziţie, să zică: „Ok, ian încercaţi un an de zile să respiraţi fără acordul de vize”. Ucrainenii abia acum s-ar putea să-l obţină. Georgienii recent au obţinut regimul liber de vize cu Uniunea Europeană. Şi dintr-odată moldovenilor, pentru ca toată lumea să înţeleagă regulile de joc, li s-ar putea suspenda, pur şi simplu, pe o anumită perioadă timp.”
Europa Liberă: Mai ales că mecanismul deja s-a stabilit.
Igor Munteanu: „Exact. Din decembrie 2016 există acest mecanism de suspendare a unor beneficii, reţinere a unor beneficii, atâta vreme cât nu sunt puse la punct anumite decizii sau anumit format decizional în ţara respectivă.”
Vitalie Călugăreanu: „Eu îmi amintesc o declaraţie foarte interesantă, făcute de un lider politic din Republica Moldova în campania electorală, care a spus că Igor Dodon este, de fapt, un personaj foarte periculos. Şi eu cred că „surprizele”, pe care are de gând să ni le ofere acest personaj politic, Igor Dodon, încă urmează să le vedem. Eu îmi amintesc o declaraţie pe care a făcut-o domnia sa într-un interviu pe care mi l-a acordat în preajma campaniei electorale sau în ajunul turului doi al alegerilor prezidenţiale. L-am întrebat cum are el de gând să unifice armatele de pe cele două maluri ale Nistrului în cadrul viziunii sale de federalizare a Republicii Moldova. El a spus că, crede că nu ar trebui să existe armate nici pe un mal, nici pe altul. Şi, din punctul acesta de vedere, acum încerc să fac o legătură şi cu ceea ce se întâmplă cu funcţia de ministru al Apărării, această întindere a numirii noului ministru. Şi senzaţia mea este că Igor Dodon, de fapt, vrea să slăbească foarte mult armata. Şi nu în zadar l-am întrebat la Cartierul General NATO dacă consideră că o armată puternică, fortificată inclusiv cu expertiză NATO, ar fi în interesul naţional al Republicii Moldova. Am văzut că a oferit un răspuns în care nu a spus nimic. Aşa că eu cred că aspectul acesta ar trebui urmărit.”
Europa Liberă: Rezumând ce aţi spus dumneavoastră, îndrăznesc eu să reduc la o noţiune care a fost acreditată cândva, când se vorbea despre modelele de soluţionare, pericolul transnistrizării Republicii Moldova. Ori, Igor Dodon, cu sau fără voie, dar mai curând foarte conştient, este vârful de lance al acestui curent care se numeşte transnistrizarea. Oamenii chiar ar trebui să înţeleagă că la un moment dat, de dragul agendei ruseşti, de dragul agendei Kremlinului...
Igor Munteanu: „…sorginţilor…”
Europa Liberă: …de dragul pretinsei reglementări transnistrene s-ar putea, într-adevăr, să fie îngropat pentru început Acordul de Liber Schimb sau libera circulaţie ş.a.m.d., cu consecinţe foarte grave. Pentru că întoarcerea, gândiţi-vă, însăşi întoarcerea „trenului” pe partea opusă, chiar dacă ne va demonstra cineva că sunt beneficii acolo, întoarcerea „trenului” este atât de costisitoare, că multe generaţii vor suporta consecinţele. Acum, dacă revenim din nou la sugestiile, recomandările care vin de la Uniunea Europeană în această fază foarte dificilă, cu o Preşedinţie aşa cum este, cu foarte mulţi sceptici, cu foarte puţini susţinători convinşi, cu un nucleu dur pro-european mai şubred ca altădată, ce zice Uniunea Europeană, în special, pentru ONG-uri, pentru think tank-uri, ce e de făcut?
Igor Munteanu: „Singurul lucru important pe care trebuie să-l extragem din această lecţie a alegerilor din 2016 şi a lucrurilor care vor urma, este principiul de bază: clean your house, fă-ţi ordine acasă, fă-ţi ordine în instituţii. Ceea ce avem noi acum, dându-l într-o parte pe Dodon, este că noi avem un stat hibrid, în care există o grămadă de legislaţie care nu este implementată, există obligaţii politice de a ameliora lucrurile pe domeniul reglementărilor businessului, pe domeniul funcţionarii partidelor politice, pe domeniul monitorizării cheltuielilor publice, pe care noi nu le aducem în conformitate cu acordurile noastre cu Uniunea Europeană. Aceasta e o problemă de bază. Dodon nu ar fi apărut ca fenomen politic, dacă nu ar fi existat o toleranţă excesivă din partea Ministerului Justiţiei şi a Procuraturii faţă de mişmaşurile pe care le-a făcut în campanie, de folosirea abuzivă a resurselor din offshore, despre care presa a raportat, despre utilizarea şi concentrarea mass-mediei în mâinile câtorva oligarhi în Republica Moldova, despre politica absolut infracţională a Consiliului Coordonator al Audiovizualului de transmitere a unor licenţe la posturi de televiziune. Aceasta este problema. Dacă noi nu o rezolvăm şi nu înţelegem exact cât de grave sunt aceste lucruri, scorurile noastre pe Freedom House vor cădea şi mai jos, scorurile noastre pe libertatea economică Heritage vor cădea şi mai jos, iar cetăţenii noştri nu că 136 de moldoveni pe zi vor pleca din ţară, dar vor pleca chiar toţi. Poate acesta este proiectul politic maximum pe care şi l-ar dori nişte agenţi de influenţă ori agenţi care intră pe funcţii importante ale statului. Şi gradul de periculozitate al acestui moment este extrem de mare. Probabil, toată lumea trebuie să realizeze daunele pe care le-a produs anul 2015-2016 pentru imaginea şi credibilitatea cetăţenilor în acest stat. Să mergem la nişte acţiuni în 2017 care să repare, cel puţin, o bună parte din aceste domenii importante pentru stabilitate.”
Vitalie Călugăreanu: „Moldovenii au un stil foarte ciudat de a se răzbuna din punct de vedere electoral pe politicieni…”
Europa Liberă: …masochist cumva.
Vitalie Călugăreanu: „Într-un fel, da. Şi chestia aceasta cam ne va ieşi pe ochi, dacă nu vom înţelege cum stau lucrurile într-adevăr. Dacă cetăţenii nu vor înţelege că, răzbunându-se pe nişte politicieni care se declară pro-europeni, care sunt politicieni corupţi, de fapt, îşi fac un mare rău. Pentru că nu reuşesc să înţeleagă care sunt politicienii care pot să avantajeze Republica Moldova şi, prin urmare, să le ridice nivelul de trai lor, cetăţenilor. Această abordare mazochistă a moldovenilor eu cred că va fi mult mai periculoasă la alegerile parlamentare din 2018, dacă nu vom reuşi să convingem cetăţenii, să le explicăm care sunt pericolele mari care planează asupra Moldovei.”
Europa Liberă: Vă dau dreptate. Şi voi apela la folclorul rusesc, este o vorbă la ei: „Назло маме отморожу уши”. Nu am găsit un echivalent românesc, dar sună cam aşa: ca să mă răzbun, îmi deger urechile, ca să o supăr pe mama. Da, din păcate, am avut mai multe ocazii să ne convingem că modul acesta de a ne supăra pe politicieni este contraproductiv şi s-a călcat de mai multe ori pe greble. Acum intensitatea vieţii politice reclamă iarăşi perspicacitate nu doar de la lideri, nu doar de la think tank-uri, ONG-işti, dar de la oamenii care deţin votul, care au un buletin de vot. Niciodată nu se ştie când vom fi chemaţi la urne, dar ştim la sigur că vor fi alegeri parlamentare ordinare. Şi până atunci chiar trebuie să ne lămurim, să facem o trecere în revistă a ceea ce s-a făcut, ceea ce cere Uniunea Europeană să se facă şi încă nu s-a făcut, astfel încât să fim foarte siguri pe cine votăm.
