„Fragil, timid, enigmatic, sentimental, elegant, unic, uimitor, frumos, geniu muzical” sînt cuvintele spuse de mai mulți oameni la începutul unui concert BBC din 2010, intitulat „The Songs of Nick Drake - Way to Blue”.
În scurta sa viață (a murit la 26 de ani, în 1974), Nick Drake a compus doar 31 de cântece, și a lansat doar trei albume, considerate, din punct de vedere strict comercial, un eșec total.
Nu există imagini filmate cu el ca adult, iar cît a trăit muzica sa a avut un cerc restrîns de admiratori.
Faima a venit postum, în ultimele decenii a fost venerat de milioane de oameni, și nenumărați artiști contemporani, între care R.E.M, The Cure, Norah Jones, Radiohead, Brad Pitt, Portishead, Heath Ledger, Super Furry Animals și mulți, mulți alții spun că au fost influențați de muzica lui Drake.
I-a studiat pe poeții romantici englezi la Fitzwilliam College, Cambridge University, și e posibil să fi fost el însuși o tîrzie, și poate - cine știe? - o ultimă reîncarnare a poeților romantici.
Sau cel puțin asta pare să creadă Mick Brown, care scrie într-un articol publicat de „The Telegraph” că în anii de după moartea sa Nick Drake a ajuns să întruchipeze ideea acelui romantism de secol 19, misterios, neînțeles de lumea din jur, și pe veci nefericit.
„Luate laolaltă, scrie Mick Brown, moartea sa timpurie și frumusețea fragilă și elegiacă a muzicii sale - adîncită într-o melancolie care sugerează o infinitate de toamne - prezintă imaginea unui tînăr torturat și poetic, care a lăsat în urmă o frumusețe nostalgică și evanescentă.”
Noi ascultăm acum piesa „Day is Done” de pe albumul „Five Leaves Left” lansat în 1970, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „Cello Song”, de pe același album.
Tot acolo veți găsi filmul documentar „A Skin Too Few - The Days of Nick Drake”, realizat în anul 2000 de Jeroen Berkvens.
Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org
