În România a reintrat în atenția presei ambasadorul rus, Valeri Kuzmin, cel care fusese mai înainte ambasador la Chișinău, iar mai nou își atrăsese critici la București cu un interviu despre problemele interne ale României și despre relațiile moldo-ruse. Mai nou, Kuzmin a vorbit despre problemele geopolitice ridicate de scutul anti-rachetă din România și de extinderea NATO spre răsărit.
Ambasadorul Rusiei în România, Valeri Kuzmin încearcă încă de acum șase luni, de când și-a prezentat scrisorile de acreditare președintelui Klaus Iohannis să găsească o cale oficială de comunicare mai amicală între București și Moscova. Deocamdată eforturile lui nu au fost răsplătite cu niciun fel de răspunsuri la vedere, dar există semnale că în subsidiar au fost făcute unele sugestii prietenești.
O mică reverență a venit dinspre președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu care a spus că „Rusia nu e o țară oarecare”, că „este una din marile puteri la nivel mondial” și că relațiile dintre București și Moscova au „un grad de inhibitie, pe care noi il mentinem ca sa fim intotdeauna mai catolici decat Papa”. Tăriceanu a făcut aceste remarci după ce ambasadorul rus, Valeri Kuzmin a făcut o altfel de relatare a întâlnirii cu ministrul român de Externe, Teodor Meleșcanu, decât cea prezentată pe căi oficiale de diplomația română. Reprezentantul rus a vorbit atunci despre o întâlnire „foarte pozitivă” și „consistentă” și despre faptul că cele două părți ar fi căzut de acord asupra „necesității intensificării dialogului diplomatic” dintre România și Rusia.
Șeful diplomației de la București a precizat după întâlnire, că i-a spus ambasadorului rus că trebuie evitată „retorica inadecvată” în declarațiile publice și că eforturile trebuie focalizate pe dialogul direct, dar a uitat să spună că a discutat cu reprezentantul Moscovei despre trei protocoale și o misiune economică românească în Rusia.
Ambasadorul rus în România umblă în toată țara și își spune peste tot mesajul. Ieri a fost la Craiova unde s-a întâlnit cu oficiali locali și a insistat că Rusia lucrează la „reînnoirea” activității comisiei interguvernamentale mixte ruso-române, că partea rusă se află în căutarea soluțiilor „care pot duce la îmbunătățirea comerțului bilateral” și că, el, Valeri Kuzmin este „convins” că dezvoltarea relațiilor dintre România și Rusia este posibilă „pe baze pragmatice” și „mutual avantajoase, fără niciun amestec politic și ideologic”.
Chiar și atunci când a fost întrebat despre Brigada Multinațională NATO de la Craiova, diplomatul rus a precizat în mod neașteptat că acest subiect „este unul intern al României” adăugând la această propoziție și partea retoricii obișnuite și anume că Federația Rusă nu reprezintă o amenințare pentru România și că lărgirea NATO ar fi fost „incorectă” și a subminat condițiile și spiritul actului semnat de Rusia și NATO în 1996.
Ambasadorul Rusiei acreditat în România este extrem de activ și ar vrea să fie cât mai prezent în viața politică autohtonă. Nu s-a abținut nici în perioada protestelor, când a exemplificat cu amnistiile date de Vladimir Putin și a vorbit cu entuziasm despre dezincriminarea anumitor infracțiuni cu caracter economic. În acest fel, Valeri Kuzmin a vrut, poate, să scoată în evidență că noua coaliție de guvernământ din România ar putea găsi un numitor comun pentru a construi o nouă relație cu Rusia. O idee care poate fi folosită în spatele ușilor închise, dar nu poate deveni oficială, câtă vreme peste 70% dintre români nu agreează o apropiere între cele două țări și mai ales câtă vreme Rusia își menține dominația asupra Crimeei și participă la războiul din Estul Ucrainei.
