Pentru Adrian Năstase, vizita făcută pe 16 martie la Moscova și participarea la conferința „Vecinătate și buna vecinătate în relatiile internaționale cu privire specială la relațiile româno-ruse” reprezintă nu doar o etapă a reabilitării sale politice, dar și momentul reînnodării unor vechi prietenii. La invitația Fondului Gorceakov pentru diplomație publică, fostul prim-ministru, deținut de drept comun și președinte al Fundației Europene Titulescu a făcut la Moscova băi de popularitate și de reabilitare politică printre foști ambasadori ai Rusiei la București, istorici și înalți funcționari din politica externă a Kremlinului.
Năstase este președintele Fundației Nicolae Titulescu de când a înființat-o, în 1991. Între timp, mai precis când Năstase era prim-ministru, Fundația a devenit de utilitate publică, iar președintele Academiei Române e membru de drept în consiliul de conducere, alături de alte personalități publice (academicieni, actualul și foștii miniștri de externe etc.) Este neclar dacă în pușcărie Năstase a continuat să fie președintele fundației, dar după liberare s-a întors ca șef de drept al acesteia. Foarte posibil să fi fost, de vreme ce nu și-a pierdut nici titlul universitar de profesor.
La conferință, unde l-a avut de-a dreapta, printre alții, și pe cosmonautul Dumitru Prunariu, fost ambasador român la Moscova, Năstase ar fi discutat, după cum ne spune pe blogul său, despre necesitatea „unui dialog la nivel academic” care să justifice unele „abordări, poziții, temeri, stereotipuri în cele două țări” după 1989. Discuția academică a fost însoțită de un puternic zgomot de fond politic, întrucât vizita lui Năstase s-a petrecut în preziua alegerilor prezidențiale din Rusia.
Năstase spune că a vorbit în cadrul conferinței despre necesitatea revenirii la o politică externă realistă, „de promovare a intereselor noastre naționale”. Un punct de vedere pe care-l susține de multă vreme, considerând România o punte între două lumi. Această viziune l-a apropiat de Alexandr Dughin, ideologul neo-eurasiatismului și confident al lui Vladimir Putin. Dughin a fost nu o dată oaspetele Fundației Titulescu unde și-a prezentat ideile. Năstase îl consideră un personaj interesant cu care a discutat de-a lungul timpului nu doar despre punțile României cu spațiul eurasiatic, („cea mai importantă dintre acestea fiind filonul ortodox profund al identităţii şi spiritualităţii româneşti”), ci și despre posibilele viitoare scenarii geostrategice mondiale. Nu mult după vizita ideologului Kremlinului la Bucuerști, mailul unuia dintre apropiații lui Dughin a fost spart de hackerii ucraineni și s-a aflat că rețeaua Dughin din România nu-i include doar pe apropiații fundației Titulescu, ci și pe alți politicieni, alături de jurnaliști, actori și preoți, piese importante pe harta ortodoxismului și eurasiatismului. Primul pe lista agenților lui Dughin era Iliescu, al doilea - Năstase.
Numele lui Dughin nu apare însă pe agenda întâlnirilor lui Năstase la Moscova. Propagandistul lui Putin avea probabil prea mult de lucru în acele momente preelectorale sau poate că însuși Năstase, considerat de unii omul de legătură al lui Dughin, a considerat că nu e prudent să dezvăluie o asemenea întâlnire. Dar nici nu a fost nevoie întrucât Năstase a avut întrevederi cu Igor Ivanov, fost ministru rus de externe, și cu Alexandr Grușko, consilier al actualului ministru de externe rus Serghei Lavrov. Ținând cont de aceste dialoguri, de biografia lui Năstase și de influența sa în partid, ne vine greu să vedem în el doar o persoană particulară aflată în vizită la Moscova.
Năstase consideră că vizita și mesajele transmise cu această ocazie au fost oportune. E foarte mulțumit să regăsească în comunicatul oficial al Angelei Merkel pe tema alegerilor din Rusia, punctele de vedere pe care le-a susținut el însuși la Moscova. „Când elefanții se bat sau fac dragoste, iarba e cea care are de suferit”, spunea Năstase într-o intervenție televizată de după vizita la Moscova, tălmăcind astfel vechea zicală „Capul plecat de sabie nu-i tăiat”. Tensiunile dintre Occident și Rusia se vor accentua, spunea el, iar Kremlinul se va concentra acum pe relațiile de vecinătate. Trebuie ca România să-și vadă interesele, „(...) să ne prezentăm în mod onest, cu mult curaj și cu demnitate pozițiile, interesele într-un dialog direct cu Rusia.” Sunt punctele de vedere pe care le-a susținut, de altfel, și în vizita sa moscovită, și cu ocazia întâlnirilor cu Dughin.
Ministerul de externe de la București s-a delimitat de vizita lui Năstase, care ar fi avut doar o dimensiune „academică”, „fără să beneficieze de susţinerea MAE”. Comunicatul MAE nu explică însă de ce la conferință și la evenimentele colaterale au participat și reprezentanți ai ambasadei și nici cum a fost posibilă prezența unui fost prim-ministru (chiar dacă, între timp, condamnat pentru corupție) la Moscova, pe fondul sancțiunilor europene pe tema Ucrainei și al otrăvirii lui Serghei Skripal la Londra. Tonul împăciuitor al declarațiilor MAE ar putea fi legat de faptul că ministrul Teodor Meleșcanu este vechi tovarăș de drumuri eurasiatice al lui Adrian Năstase care i-a fost șef la partid și pe care l-a înlocuit în 1992, la Ministerul de Externe. Nu demult, a vizitat Fundația Titulescu pentru a asista la o lansare de carte, întâlnire moderată de prietenul său de suflet, Adrian Năstase. În mod suprarealist, chiar în ziua conferinței de la Moscova, Teodor Meleșcanu semna alături de alți șapte miniștri de externe o declarație care condamna anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia și politica duplicitară a lui Vladimir Putin.
Rămâne așadar întrebarea cum de nu a stârnit vizita lui Năstase la Moscova în ajunul alegerilor proteste și delimitări oficiale mai vehemente (din partea Academiei Române, de pildă, sau a PSD unde continuă să ocupe un loc de onoare), mai ales că cel mai recent semn al lui Putin că i-ar păsa de Europa a fost că în preziua scrutinului cerea imperativ Consiliului Britanic să-și înceteze activitatea în Rusia și expulza peste douăzeci de diplomați britanici.
