Reprezentantul special al președinției italiene a OSCE pentru procesul de reglementare transnistreană, Franco Frattini, a declarat, miercuri, la finalul unei vizite la Chișinău și Tiraspol că părțile au exprimat „voință politică la cel mai înalt nivel” pentru a găsi o cale de recunoaștere a plăcuțelor de înmatriculare auto din regiunea transnistreană și a rezolva alte chestiuni prevăzute de un protocol pentru întărirea încrederii. În timpul primei sale vizite în Republica Moldova ca emisar al președinției italiene a OSCE, fostul ministru italian de externe a mai spus că prioritatea mandatului său de anul acesta este implementarea a opt acorduri pentru întărirea încrederii între malurile Nistrului pe care părțile le-au încheiat ori s-au angajat să le încheie și se le implementeze. În afară de recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare auto, chestiunile în care nu s-a ajuns încă la vreun acord definitiv sunt restabilirea legăturii de telefonie fixă peste Nistru și asigurarea accesului fermierilor moldoveni la terenurile lor de dincolo de șoseaua Dubăsari - Tiraspol.
Europa Liberă: A avut o primă vizită în Republica Moldova emisarul OSCE Franco Frattini și a declarat că acest an, 2018, poate fi unul istoric pentru soluționarea problemei transnistrene. Dvs. cum înțelegeți această declarație?
Anneli Ute Gabanyi: „Eu înțeleg această declarație în contextul tuturor declarațiilor anterioare ale foștilor președinți OSCE care întotdeauna când ei erau la președinție declarau că în anul activității lor acest dosar va fi reglementat. Așa că nimic nou sub soarele OSCE, însă anul 2018, sub președinția dlui Frattini în persoană, mi se pare a fi un an foarte important în sensul transparenței și al înțelegerii exacte a țelurilor pe care, cel puțin, acest președinte și eventual și predecesori de-ai lui privesc problema rezolvării acestui conflict, pentru că în ceea ce a spus prietenul dlui Lavrov și probabil și al dlui Putin, adică senior Frattini, unor media din Rusia, această frază trebuie digerată și trebuie repetată de acum înainte. El a spus că „revendicarea de a retrage trupele rusești din regiunea transnistreană este nerealistă”.”
Europa Liberă: Dar la Chișinău și-a nuanțat această afirmație făcută la Moscova?
Anneli Ute Gabanyi: „Sub presiune, dar ceea ce a spus la început este clar și mi se pare o contradicție aproape ridicolă între așa-zisa politică a „pașilor mici” care, cică, rezolvă anumite probleme – minore, din punctul de vedere al adevăratei securități a Republicii Moldova –, dar hai să spunem că pentru oamenii din Transnistria, eventual și din Republica Moldova, ar putea aduce anumite ușurări. Însă problema e că mi se pare că OSCE are o agendă și succesul rezolvării acestor puncte din agendă este adevăratul succes al rezolvării pentru ei, cel puțin, pentru OSCE succesul în rezolvarea problemei Transnistriei. Este ridicol; problema Transnistriei are cu totul altă importanță.”
Europa Liberă: Dl Karasin, viceministrul de externe al Federației Ruse, aflându-se la Tiraspol, a spus că „nu se pune astăzi problema retragerii trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova”, iar Franco Frattini a declarat la Chișinău că „evacuarea contingentului de trupe ruse ar putea fi abordată”, dar, așa cum spune el, „doar drept o consecință a întăririi încrederii reciproce între Chișinău și Tiraspol”.
Rusia va găsi întotdeauna motive și precondiții pentru a nu-și retrage trupele...
Anneli Ute Gabanyi: „Păi exact aceasta este politica rusească și fosta politică sovietică întotdeauna, adică pui niște condiții și după aceea încerci ca să condiționezi această acțiune, adică retragerea trupelor, după ce au fost satisfăcute anumite cereri ale Transnistriei care, bineînțeles, au fost discutate înainte cu Rusia, dar este foarte ridicol. Câte astfel de mici cereri poate să mai aducă Rusia pentru a împiedica și a împinge până la sfântu-așteaptă retragerea trupelor rusești? Noi am văzut foarte clar că o singură dată, sub președintele Elțin, Rusia a recunoscut importanța și a încuviințat să-și retragă trupele, iar în 2007 Rusia, sub Putin, a spus foarte clar că nu va onora această promisiune făcută conducerii OSCE. Este foarte clar, este un subterfugiu și încă un subterfugiu extrem de transparent. Rusia va găsi întotdeauna motive și precondiții pentru a nu-și retrage trupele.”
Europa Liberă: Dar atunci când dl Frattini spune că Moldova ar putea fi unul dintre puținele exemple, dacă nu chiar unicul de cum să fie rezolvat un conflict de durată în spiritul compromisului, forțează cumva Chișinăul să facă cedări, pentru că organizațiile non-guvernamentale de la Chișinău repetă cu fiece ocazie că se trec imaginar liniile roșii?
Anneli Ute Gabanyi: „Da, au dreptate, au perfectă dreptate. Dacă Republica Moldova renunță la anumite piedici, ca să spun așa, statutare, legale pe care în vremuri bune aceste linii roșii au fost stabilite, atunci tot eșafodajul argumentației moldovenești va începe să se miște și să decadă și până la urmă vom ajunge exact acolo unde Rusia, cu ajutorul diferiților, în fiecare an altor președinți ai OSCE vor să arate cât de eficienți sunt și cât de eficientă este această organizație în rezolvarea conflictelor actuale și eventual viitoare. Este o piedică care, din fericire, sunt oameni conștienți în Republica Moldova că această piedică nu trebuie luată din calea acestor pretenții rusești.”
Europa Liberă: Acum mai mult ca niciodată se discută despre nevoia elaborării unui statut pentru această regiune transnistreană. Într-un interviu pentru Europa Liberă, președintele Igor Dodon a spus că instituția prezidențială ar fi elaborat un proiect de statut și tot el a spus că și guvernul are varianta sa de proiect de statut pentru regiunea transnistreană și că doar legislativul, guvernul și președinția trebuie să cadă de acord asupra unui proiect pe care să-l propună Chișinăul. Dacă acest format de negocieri de atâția ani nu a pus în discuție un statut special pentru regiunea transnistreană, se adună păreri că a rămas ineficient acest mecanism de soluționare a problemei.
Anneli Ute Gabanyi: „Este clar că nimeni nu îndrăznește să definească acest proiect, este foarte clar că din nicio parte nu a fost definit acest statut al Transnistriei. De ce? Pentru că atunci s-ar vedea foarte clar că aceste proiecte sunt extrem de diferite. Acum haideți să vedem ce fel de proiecte se discută în Republica Moldova, să se facă cunoscute și opiniei publice, și specialiștilor și mai ales după aceea să vedem ce spun acei de la OSCE și ce spune, mai ales, Rusia, care este parte a OSCE-ului și o manipulează, după cum vedem, cu mare succes. Această frază: „statutul special” există din 1994 într-un text al OSCE-ului și de atunci nimeni nu l-a definit.
Această frază: „statutul special” există din 1994 într-un text al OSCE-ului și de atunci nimeni nu l-a definit...
Am avut ocazia să discut cu o specialistă germană care a publicat un studiu despre problema rezolvării transnistrene împreună cu un reputat specialist britanic. Și am întrebat-o foarte clar cum își imaginează Occidentul acest statut special. Și a fost destul de reticentă și puțin surprinsă de această întrebare și până la urmă n-a reușit să spună decât tot că trebuie să vedem, să luăm anumiți pași mici în vedere și, într-un fel, să vedem unde ajungem. Adică, Occidentul nu are un concept, pe când Rusia, după cum am văzut de la Kozak încoace și până la Memorandumul de la Meseberg, are niște idei foarte precise și un concept care ar garanta securitatea Republicii Moldova și care nu ar da Transnistriei un drept de veto asupra, mai ales, a politicii externe a Republicii Moldova nu ar găsi niciodată susținere la OSCE.”
Europa Liberă: Acest pachet promovat de OSCE: pachetul pașilor mici de întărire a încrederii, chiar întărește încrederea între cele două părți? Aceste măsuri care fac parte din cunoscutul pachet „Berlin Plus” sporesc încrederea dintre cele două maluri ale Nistrului, pentru că, dacă e să ținem cont de declarațiile care se fac de către autoritățile de la Tiraspol, nu aduc la o unificare a Republicii Moldova?
Occidentul nu are un concept, pe când Rusia, după cum am văzut de la Kozak încoace și până la Memorandumul de la Meseberg, are niște idei foarte precise...
Anneli Ute Gabanyi: Nu, în niciun caz. Sunt niște concepte care satisfac mai degrabă dorința și orgoliul negociatorilor occidentali de a se prezenta drept posibile forțe politice capabile să soluționeze această problemă importantă pentru ei, dar de acum câțiva ani deja exista fraza că ei „lucrează în jurul conflictului” (Works around the conflict), însă niciodată, nici NATO, nici Uniunea Europeană, nici statele membre care fac parte din OSCE, statele occidentale nu au abordat vreodată miezul acestei probleme și miezul acestei probleme nu poate fi rezolvat fără a-ți da seama că toată situația din Republica Moldova cu declarațiile de independență a republicilor socialiste sovietice Transnistria și Gagauzia, așa cum a fost la început, încă înaintea Declarației de Independență a Republicii Moldova este un lucru nedrept, inegal și, evident, instrumentalizat de fosta Uniune Sovietică și Rusia actuală.”
Europa Liberă: Și Dvs. rămâneți la părerea că sunt exagerate aceste speranțe care se dau din partea OSCE, în primul rând, prin vocea dlui Frattini că acest an, 2018, va fi un an decisiv?
Anneli Ute Gabanyi: „Desigur! Este absolut ridicol și el vede, de altfel, poate din punctul lui de vedere, când spune că toate cele opt puncte ale proiectului „Berlin Plus” trebuie să fie rezolvate și dacă pot fi bifate aceste puncte, atunci este un an senzațional și de succes, atunci numai în acest sens. Însă în ceea ce înțelegem noi prin rezolvarea conflictului transnistrean, este clar că nu va fi un an memorabil. Vor mai fi alți președinți în viitor care vor spune aceleași lucruri: 2019, 2020 etc.”
