Fostul preşedinte al României Ion Iliescu a ajuns, marţi dimineaţă, din nou, la Parchetul General, fiind citat de procurori în dosarul Revoluţiei. Procurorii i-au adus la cunoştinţă fostului preşedinte Ion Iliescu noi acuzaţii de infracţiuni contra umanităţii, pentru fapte care ar fi fost comise în perioada 22-27 decembrie.
Se gândea cineva atunci că peste 30 de ani „o să răspundă pentru o chestiune care la ora aia i s-a părut onestă şi absolut corectă?” S-a întrebat azi avocatului fostului președinte Ion Iliescu, la ieșirea de la Parchetul General. Fostul șef de stat este acuzat de infracțiuni contra umanității în Dosarul Revoluției din 1989. Peste 1000 de oameni au murit și în în jur de 3000 au fost răniți în decembrie 1989, cei mai mulți după ce Nicolae Ceaușescu a fugit. Responsabili pentru nenorocirile întâmplate atunci sunt liderii Consiliului Frontului Salvării Naționale, care s-a constituit în putere executivă. Președinte era Ion Iliescu și Petre Roman fusese numit prim-ministru.
Astăzi procurorii i-au extins lui Iliescu această acuzare de crimă împotriva umanității, reproșându-i printre altele reactivarea generalului Nicolae Militaru în fruntea Ministerului Apărării. Acest general fusese retrogradat în 1978 de Nicolae Ceaușescu, după ce primise dovezi că generalul Militaru, pe-atunci șeful Armatei a II-a, furniza informații către GRU, serviciului secret al Armatei URSS. Iliescu s-a grăbit să-l promoveze, nu doar datorită relațiilor bune dintre ei, ci și pentru a demonstra Moscovei, de sprijinul căreia avea nevoie pentru a se instala la putere, că va rămâne pe orbita URSS. La cinci zile de la fuga lui Ceaușescu, Militaru devenea ministru și unul din primele lucruri pe care le-a făcut a fost să ordone uciderea celor care dovediseră că spiona pentru sovietici.
Ofițerii Armatei Române nu l-au primit cu brațele deschise și după ce s-au liniștit apele, în februarie 1990, la presiunile militarilor, Iliescu a decis schimbarea lui.
Parchetul îl mai acuză pe fostul președinte Iliescu pentru eliberarea din funcție a generalului Ștefan Gușe, ministrul adjunct al Apărării pe care Ceaușescu îl trimisese la Timișoara să reprime manifestația. Gușe a susținut în anii ’90 că a evitat un dezastru acolo, „recuperând tancurile” care ajunseseră în mâinile celor care au început revoluția și că n-ar fi executat ordinele de a-i aresta pe cei refugiați în cladirea operei din localitate. Generalul a explicat înainte de moartea sa timpurie, în 1994, că n-a vrut să facă din România un nou Liban.
Procurorii militari l-au mai acuzat pe fostul președinte că a adus din rezervă înalți ofițeri pe care i-a numit în funcții de răspundere și fiindcă a înființat Tribunalul Militar Excepțional care i-a judecat în câteva ore pe Nicolae și Elena Ceaușescu...
Oricum, Iliescu l-a dat la o parte și pe el, și generalul Victor Atanasie Stănculescu, devenit totuși în 1990 ministru, pentru că nu avea încredere în oamenii lui Ceaușescu.
Tot astăzi, procurorii militari l-au mai acuzat pe fostul președinte că a adus din rezervă înalți ofițeri pe care i-a numit în funcții de răspundere și fiindcă a înființat Tribunalul Militar Excepțional, care i-a judecat în câteva ore pe Nicolae și Elena Ceaușescu, pe care de altfel i-a și condamnat imediat la moarte. Pedeapsă care a fost executată de un pluton militari în ziua de Crăciun a anului 1989. Nu a fost un proces curat din niciun punct de vedere, fiindcă noua putere pe cale să se instalze voia să scape cât mai repede de Ceaușescu. În primul rând, pentru că dictatorul știa prea multe despre Ion Iliescu, oamenii lui și înclinațile lor spre Moscova, apoi prin lichidarea cuplului Ceaușescu, noua putere credea că își va câștiga încrederea oamenilor.
În mod cel puțin suspect, procurorul care a acceptat să joace în acel proces în rolul acuzatorului, a devenit ulterior cel care a instrumentat vreme de aproape 20 de ani procesul revoluției, ținându-l pe loc și convingându-i inclusiv pe cei din asociațiile de revoluționari că e plin de bune intenții. Dan Voinea, procurorul din procesul lui Ceaușescu, a fost atât de abil încât le-a convins chiar și pe victime că face tot ce poate să le răzbune. În 2008, pe vremea când era procuror general, Codruța Kovesi i-a reproșat nefinalizarea dosarului revoluție și l-a eliberat din funcție. Dar cum ar fi putut crede cineva că unul dintre oamenii de încredere a celor care au pregătit lovitura de stat din decembrie 1989 ar fi putut să-i trimită pe aceștia în fața instanței?
Sub presiunea timpului, procurorii militari consideră că sunt destule probe pentru a demonstra că atunci a fost cu adevărat o lovitură de stat și că Ion Iliescu, la 88 de ani, poate fi acuzat de infracțiuni contra umanității. Ion Iliescu a fost primul președinte post-comunist și a stat în total zece ani în funcție. A fost singurul șef de stat din Europa de Est care a semnat cu Mihail Gorbaciov un tratat prin care România n-ar fi putut intra într-o alianță contrară Uniunii Sovietice. Tratatul nu a intrat, însă, în vigoare niciodată.
