„Neclintitul hedonist al rock’and’roll-ului”, cum îl numește un cronicar muzical de la „The Guardian” pe nașul muzicii punk Iggy Pop, și „profesorii nebuni” ai muzicii dance, adică Rick Smith și Karl Hyde, care fac împreună trupa Underworld, au fost cel mai aproape unii de alții pe coloana sonoră a faimosului film din 1996 despre niște tineri britanici dependenți de heroină de la sfîrșitul anilor 1980, numit „Trainspotting”, regizat de Danny Boyle, după romanul omonim scris de Irvine Welsh.
„Lust for Life” și „Born Slippy” i-au propulsat atunci instantaneu pe Iggy Pop și Underworld în topurile internaționale, în cazul lui Underworld marcând ieșirea lor din nișa progresivă a muzicii electronice, deși e poate oarecum invers: nișa asta a cucerit, de fapt, lumea.
20 de ani mai tîrziu, Rick Smith de la Underworld a aranjat o întîlnire cu Iggy Pop la Hotel Savoy din Londra, ca să discute o posibilă colaborare pentru filmul „Trainspotting 2”.
Așa a apărut „Teatime Dub Encounters”, o colecție de numai cinci cântece, rezultatul mai multor sesiuni clandestine de studio dintr-o cameră de hotel începute la cîteva săptămâni după ce Iggy Pop și Underworld își lansaseră noile lor albume („Post Pop Depression” și „Barbara Barbara, we face a shining future”) în aceeași zi, 18 martie 2016.
„Teatime Dub Encounters” a fost lansat însă oficial pe piață abia în iulie 2018, și judecînd după reacția criticilor britanici e probabil una din aparițiile de mare succes ale acesei veri.
Un amestec psihedelic între o voce de „depresie post-pop” și linii de bass kraut-rock, plus texte transcendente.
