Gheorghe Budeanu este un publicist cunoscut şi apreciat: a participat la înfiinţarea ziarelor „Flux” şi TIMPUL, s-a impus în publicistica de război, a scris inspirat despre mai multe personalităţi ale R Moldova. În ajunul aniversării independenţei, el vorbește despre trecutul și prezentul statului.
Europa Liberă: După 27 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova, încotro se îndreaptă statul?
Gheorghe Budeanu: „Încotro se îndreaptă? În neunde, dacă noi nu o să ne dezmeticim. Iată, bunăoară, zilele trecute, făceam un interviu cu Ion Negură, profesor de psihologie la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” și l-am întrebat ce înseamnă să fii psiholog și dacă societatea noastră are nevoie astăzi de psihologi. Vai, s-a dezlănțuit și a spus că anume societatea noastră are nevoie de psihologi, că este foarte bolnavă în sensul acesta și toată atmosfera asta este creată de actualii politicieni, care de asemenea au nevoie de psihologi și fiecare deputat ar trebui să treacă dimineața pe la medic.”
Europa Liberă: De ce rămân cetățenii în rătăcire?
Gheorghe Budeanu: „De aceea că așa-i creată situația astăzi în societatea noastră. E o rătăcire totală, pentru că vorba veche: peștele de la cap se strică. Și rătăcirea vine de sus; rătăcire, învălmășeală, incertitudine, neîncredere în ziua de mâine...”
Europa Liberă: Cum se poate recăpăta această încredere?
Gheorghe Budeanu: „Această încredere poate fi recăpătată, dar, în primul rând, încredere față de ce? Încredere față de ziua de mâine, față de poporul tău, de națiunea ta, încredere față de părinții tăi chiar, pentru că azi mulți nu au încredere chiar în propriii părinți sau în propriii copii, fiindcă mâine-poimâine unui părinte îi trece prin cap să plece peste hotare ca să facă bani și copilul își dă seama că a pierdut încrederea în părintele său.”
Europa Liberă: Dar fiecare om trebuie să aibă încredere în capacitățile lui, în forța lui, în intelectul lui?
Gheorghe Budeanu: „De-ar fi așa... Asta se educă, dar ce-i în școlile noastre, ce-i în universitățile noastre, ce-i în toate colectivele noastre? Încrederea trebuie să fie educată. Bine, eu pot să-mi fac și o autoeducație de a-mi recăpăta încrederea, dar mă influențează societatea din jurul meu care mereu se văicărează, nu are încredere și mă atrage și pe mine în aceeași plasă.”
Europa Liberă: Dar poate e greșit și acest fel de a fi, să umbli doar cu oftatul, să nu-ți sufleci mânecile, să nu-ți iei soarta în mâinile tale?
Asta-i boala societății noastre – de a ne văicăra. Ne văicărăm că politicienii sunt neadecvați, dar ei sunt politicienii noștri; ne văicărăm că pământurile sunt în pârloagă, dar sunt pământurile noastre și ar trebui să le lucrăm...
Gheorghe Budeanu: „Nu că poate, asta-i boala societății noastre – de a ne văicăra. În timpul sovietic eram mioritici și mioriticul e un fel de sinonim cu văicăreala și continuăm a ne văicăra mai departe – ne văicărăm că politicienii sunt neadecvați, ca să nu spun altfel, dar evident că ei sunt politicienii noștri; ne văicărăm că pământurile sunt în pârloagă, dar sunt pământurile noastre și ar trebui să le lucrăm; ne văicărăm că copiii noștri nu sunt așezați pe calea pe care am vrea s-o urmeze, dar sunt copiii noștri și ar trebui să-i educăm. Evident că, dacă fiecare dintre noi ar avea încredere în ceea ce trebuie să facă, situația s-ar schimba.”
Europa Liberă: Mai multe voci spun că fundamentul acestui stat se clatină, statalitatea se zdruncină și aici intervin mai mulți factori: de la dezmembrarea teritorială și până la geopolitică, vectorul politicii externe. Gheorghe Budeanu în 1992 a fost la Nistru. De ce nu s-a reușit soluționarea acestei crize transnistrene în 27 de ani?
Gheorghe Budeanu: „Statul acesta nici nu are fundament, nu are ce se clătina, el se risipește, fiindcă nu are fundament, pentru că chiar de la bun început a fost format fără fundament și așa continuăm să-l chinuim, pentru că noi chinuim acest stat, ca să-l formăm, să-l așezăm... Dar dacă nu are fundament, de ce trebuie să ne mai zbatem zadarnic? Și cine știe cât ne vom mai zbate încă din cauză că nu este fundamentul?”
Europa Liberă: Dar acum 27 de ani ai luptat la Nistru pentru a clădi această temelie?
Gheorghe Budeanu: „Da, atunci am mers și eu ca toată lumea de bună-credință pentru a-mi apăra pământul, în primul rând, ca să nu-i zic independență, fiindcă s-ar putea vorbi foarte mult la subiectul respectiv. Dar e normal ca într-o țară oricare – inclusiv dumneata știu că ai mers încolo – să te ridici ca să-ți aperi pământul. Arde casa, trebuie să iei căldarea cu apă și s-o stingi.”
Europa Liberă: De ce nu a dispărut de pe buzele moldovenilor cuvântul secesionism, separatism?
Gheorghe Budeanu: „Cum să dispară, dacă el există?! El există, îi în fața noastră, dincolo de Nistru și se ține bine. Acum o săptămână au trecut TAB-urile, blindatele peste Nistru la așa-numite exerciții de-ale lor militare. Dar de ce să treci, să forțezi Nistrul în partea asta atunci când te aperi și strigi în gura mare că românii din dreapta Nistrului vor să atace Transnistria? Cum să-ți dispară de pe buze și din cap, și din suflet acest cuvânt, secesionism, când el îți face probleme în continuare, probleme foarte grave?”
Europa Liberă: De ce nu s-a identificat o soluție pentru problema transnistreană? Unii spun că nu a existat suficientă voință politică, alții spun că pentru că Moscova nu ar avea interes, ea mai degrabă ar putea să stăpânească de aici situația în Balcani...
Gheorghe Budeanu: „Sau că Transnistria este o gaură neagră unde toți au interese, inclusiv de la Tiraspol, de la Chișinău pentru a spăla bani prin regiunea respectivă, dar esența totuși rămâne aceea care a fost în anii ’90, ’91, ’92 – de a stăpâni un „plațdarm” (cap de pod) al Rusiei în zona respectivă. Vrem noi ori nu vrem, oricât am încerca să găsim diferite explicații, esența este aceasta. Și dacă m-aș întoarce la zilele de astăzi, se vede clar ce face președintele țării, Igor Dodon, în acest sens. Se lucrează insistent în subterană pentru a transnistriza malul drept al Nistrului, a transnistriza întreaga Republică Moldova.”
Europa Liberă: Ce fac cetățenii? Ce e în puterea populației?
Gheorghe Budeanu: „Offf, în puterea populației...”
Europa Liberă: O populație dezbinată...
Gheorghe Budeanu: „Este o populație dezbinată evident că da și se lucrează pentru a o dezbina. Dacă țara aceasta ar avea un conducător, atunci și trupul țării s-ar însănătoși, dacă ar fi capul sănătos.”
Europa Liberă: Mateevici vorbea despre un proroc. De ce nu apare acel proroc?
Cetățenii Republicii Moldova ar trebui să se mândrească cu aceea că totuși există o libertate, cel puțin libertatea de a te duce peste Prut...
Gheorghe Budeanu: „Păi, iată, se lucrează și pentru neapariții de proroci.”
Europa Liberă: Dar în societatea asta divizată se mai seamănă ură. Iată ceea ce aud în ultimul timp de la oamenii cu care stau de vorbă mai departe de Chișinău, ei spun că e prea multă ură în societatea moldavă. Și se dușmănesc cei care se consideră reprezentanții curentului unionist cu cei care se consideră simpatizanții vectorului pro-Moscova; vrajbă între cei care sunt pro-Vest și cei care sunt pro-Est, stataliști, antistataliști, români, antiromâni, ruși, pro-ruși, antiruși...
Gheorghe Budeanu: „Situația asta domină societatea noastră din anii ’87, ’88, ’89, ’90, ’91 – 30 de ani.”
Europa Liberă: Și ea se perpetuează. De ce?
Gheorghe Budeanu: „Se perpetuează, de aceea că se lucrează pentru asta. Oricine mi-ar spune că repet lucruri banale acum să zic iarăși că mâna Moscovei, dar mâna Moscovei permanent lucrează.”
Europa Liberă: Cu ce ar putea și cu ce ar trebui să se mândrească cetățenii Republicii Moldova?
Gheorghe Budeanu: „Cetățenii Republicii Moldova ar trebui să se mândrească cu aceea că totuși există o libertate, cel puțin libertatea de a te duce peste Prut să vezi ce țară frumoasă avem. Și stilul nostru mioritic de a ne fuduli cu sarmale, cu vinul moldovenesc, cu Orheiul Vechi, cu mămăligă și brânză de oi...”
Europa Liberă: Și cu ce aseamănă Gheorghe Budeanu astăzi Moldova, cu ce o compară?
Gheorghe Budeanu: „Cu haos... haos, deznădejde și lipsă de speranță, lipsă de speranță în ziua de mâine, dar întotdeauna poporul acesta totuși a avut o rezervă de rezistență. Închipuiți-vă, 106 ani de la 1812, în 1918 trimite delegați aleși democratic în Sfatul Țării și reprezentanții lor din Sfatul Țării fac unirea. Rezistența lăuntrică a acestui popor, a societății, a românilor din stânga Prutului a fost, este și o să apară în valuri noi. De aceea ziceam că, chiar dacă s-ar întâmpla aici ceea ce vrea Dodon, peste 100 de ani strănepoții lui vor fi uniți cu România, pentru că asta-i esența poporului acesta, asta-i speranța și pentru asta lucrează.”
