Fiecare al patrulea tânăr părăseşte R. Moldova în căutarea unui loc de muncă, potrivit unor date statistice. Generaţia Facebook nu se sfieşte să recunoască faptul că Moldova are probleme şi alege calea pribegiei. Mulţi dintre cei care rămân sunt însă ignoranţi şi uită ce înseamnă să fii un adevărat om în societate din cauza lipsei de modele. De această părere este poeta, textiera şi PR Managera, Ioana Isac. Ea ne-a vorbit într-un interviu despre rolul tinerilor în societate, despre cum aceştia sunt deseori ignoraţi şi despre cum ar putea ei să se implice mai activ.
Ioana Isac: „Le dau dreptate celor care spun că tinerii sunt ignoranți, pentru că, într-adevăr, observ și eu acest lucru, dar vorbim despre marea majoritate. Noi, oricum, într-un final trăim în niște microsocietăți, trăim în niște cercuri care ne înconjoară pe noi și tu îți alegi mediul în care tu locuiești și exiști. Pe de o parte, e destul de explicabil de ce se întâmplă lucrul acesta.”
Europa Liberă: De ce? Iată aici am vrut să ajungem. Cine-i demotivează? De ce această atitudine indiferentă, de ce ignoranță?
Ioana Isac: „Pentru că nu există încredere în tineret, pentru că de fiecare dată se aud lucrurile astea așa, în gura mare, că tinerii nu pot, tinerii nu știu, tinerii nu au experiență, ei nu sunt pregătiți, ei nu sunt gata. Or, când nu oferi un credit de încredere, ai toate șansele să clachezi și să pierzi de facto un potențial care este alături de tine.”
Europa Liberă: Dar de ce ar trebui ca cineva să le spună că voi puteți, că voi trebuie, că voi sunteți cei care făuriți viitorul?
Ioana Isac: „Pentru că noi avem un pic mai mult curaj, noi avem mai puțin de pierdut decât oamenii mai mari ca noi. Și aici mă refer la aceleași revoluții. În prim-plan la toate revoluțiile – că vorbim de una industrială, că vorbim de una intelectuală, culturală, nu contează – mereu au fost tinerii în față, pentru că ei nu au ce pierde, pe când ceilalți se gândesc la familie, copii, riscuri, experiența care te-a biciuit deja, tu nu mai ai aceeași vervă de a lupta și de a merge în față.”
Europa Liberă: Dar atunci când discut cu generația mai vârstnică, cu cei care sunt la odihna binemeritată, ei spun că mai continuă să lupte ca generațiilor următoare, copiilor lor, nepoților lor să le fie mai bine decât le este lor. Sau este un conflict de generații?
Ioana Isac: „Eu tare vreau să cred... Da, este un conflict de generații și eu nu cred că noi inventăm acum ceva nou, Valentina, pentru că mereu așa a fost, mereu s-a dat vina pe tineri, mereu tinerii ar trebui, cu toate că acest cuvânt pe mine foarte tare mă deranjează și iarăși vorbesc pur subiectiv, nimeni, nimănui nimic nu trebuie. Noi nu suntem datori nimănui cu nimic. Ori, din contra, apropo, într-o discuție, eram tot cu cineva mai în vârstă decât mine și când am aruncat fraza că eu dau vina și pe generațiile care sunt în spatele meu, pentru că tu vii pe
Este foarte complicat pe un teren plin de găuri să mergi cumva corect, să nu cazi......
un teren minat și încearcă ceva să faci. Haideți, înseamnă că voi curățați terenul, pregătiți măcar cel puțin un pic, ca noi să venim cu altceva și să acoperim niște găuri care au mai rămas. Or, este foarte complicat pe un teren plin de găuri să mergi cumva corect, să nu cazi... Și n-o spun nicidecum cu aroganță sau cu faptul că mă aștept să mi se pregătească un covor curat, dar în același timp ar fi foarte frumos să fie lucrul acesta.”
Europa Liberă: Dar și în mediul vostru deseori aud vorbe că există tineri oportuniști și ei și-au făcut loc fie pe lângă guvernanți, fie într-o structură de stat, fie în justiție. Și pe acești tineri trebuie să-i învinuiești că ei susțin sistemul?
Ioana Isac: „Fiecare care susține o faptă non-nobilă trebuie cumva judecat și judecat aici iarăși mă refer că nu suntem noi mari judecători, dar cel puțin să încercăm să-i punem la loc și să le arătăm cum de facto ar trebui să funcționeze ceva.
Eu, spre exemplu, am avut ocazia să lucrez nu mai mult de trei luni la Ministerul Educației. M-am dus cu un entuziasm și cu o dorință nebună de a schimba tocmai din cauză că toți îmi spuneau că: a, vorbe, voi nimic nu faceți ș.a.m.d. și am zis că nu, înseamnă că dacă eu nu pot să schimb sistemul trebuie să mă duc în sistem și dinăuntrul sistemului să pot să schimb ceva. Or, mie mi s-au tăiat aripile exact în momentul în care am apărut acolo, pentru că iarăși eu sunt tânără și ideile mele erau non-valabile în contextul în care mă aflam. Eu am încercat: la ora
Noi tinerii, căutăm sens în a face ceva, dacă nu vedem sens și scop, lăsăm asta baltă.”...
6 mă trezeam, la ora 8 eram la serviciu, eu încercam cumva ceva să fac. Nu mi-a reușit și probabil a fost prostia mea, nu știu, aveam 21 atunci, patru ani în urmă, poate n-am avut suficientă ambiție și răbdare ca să rămân acolo și să fac ceva. În același timp, noi, tinerii, căutăm sens în a face ceva. Noi dacă nu vedem sens și scop, noi lăsăm asta baltă.”
Europa Liberă: Dar sistemul ori te convertește, ori te îndepărtează?
Ioana Isac: „Da, da, da... Tu ai două variante. Și dacă vrei să fii în afara sistemului, tot intri în sistem, adică e un cerc vicios în care tu te învelești și tu nu poți să scapi de lucrul acesta.”
Europa Liberă: Și atunci, o constatare și mai tristă e că foarte mulți tineri își fac bagajele, pleacă în străinătate, exodul acesta de creiere continuă și se vorbește despre o Moldovă rămasă orfană, pentru că generația în floare își găsește bucata de pâine peste hotare.
Ioana Isac: „Absolut, absolut! Și este foarte și foarte important ca într-o societate civilizată, intelectuală, în care există cultură și se citește, să existe și colaborare între generații. Deci în momentul în care eu am un bagaj de experiență și pot să-l dăruiesc unui tânăr, de ce să n-o fac? Noi suntem atât de individualiști și egoiști, și ne temem ca Doamne ferește cumva să nu vină un tânăr să ne ocupe locul, or asta este un cerc obișnuit, firesc al vieții.
Eu sunt pregătită de pe acum că poate să vină cineva, eu acum văd fete de 18 ani care gândesc și care fac niște lucruri pe care eu la 18 ani nu le făceam și eu mă gândesc: hopa, stai un pic, că mă calcă încetișor pe coadă, vorba aia... În același timp, mă bucur atât de mult că pot să împart, pentru că informația, cunoștințele de asta sunt date omului, a le împărți, a face un exchange cu alții, de a lua de la cineva, de a dărui cuiva, adică asta e o schemă a vieții care a funcționat mereu și pe mine mă miră, de exemplu, de ce oamenii nu înțeleg niște lucruri care sunt absolut firești și explicabile.”
Europa Liberă: Moldova are multe partide. Și toate aceste formațiuni politice arată că există și aripa tânără a partidului.
Ioana Isac: „Da, da...”
Europa Liberă: Cum îi vezi tu pe acei tineri care au o simpatie față de o formațiune, față de un lider politic?
Ioana Isac: „Ar fi frumos dacă ar fi fost simpatie. Or să fii parte a unui
Noi nu avem clasă politică în Republica Moldova, noi nu avem politică în R. Moldova...
partid, indiferent că vorbim despre partidul tinerilor sau însuși partidul, eu în general poate am să fiu dură. Noi nu avem clasă politică în Republica Moldova, noi nu avem politică în Republica Moldova. Eu nu mai vorbesc despre faptul câte strategii și politici de tineret s-au făcut în Guvernul actual și cât de multe...”
Europa Liberă: În toate guvernele de la proclamarea independenței au existat politici pentru susținerea tineretului.
Ioana Isac: „De aia, cum îi privesc eu? Eu îi privesc cu empatie, pentru că îmi dau seama că în momentul în care ești în aceste circumstanțe trebuie să te comporți ca atare și să ai o atitudine ca atare și în același timp le doresc foarte mult succes și baftă, și răbdare, dacă ei într-adevăr au o cauză pentru care luptă și vor să facă ceva. Nu știu, poate nu mă atinge pe mine lucrul acesta, eu mereu am încercat din toate răsputerile mele să aduc un pic de cultură, pentru că acesta este scopul meu, de exemplu.
De ce am rămas eu în țară și n-am plecat, cu toate că am avut oportunități? Nu vreau să stau în altă parte și să spun că la noi în țară
Vreau să rămân la noi în țară, să încerc să fac ceva, ori, dacă n-am să reușesc în cinci, zece ani, îmi fac și eu bagajele și am plecat..
este prost, vreau să rămân la noi în țară, să încerc să fac ceva, ori, dacă n-am să reușesc în cinci, zece ani, îmi fac și eu bagajele și am plecat. Dar eu trebuie să încerc. Asta-i ca și cum e cu cărțile. Nu poți să zici că o carte îi proastă, fără a o citi. Stai un pic, citește-o, rumeg-o, după aia poți să-mi spui de ce e proastă și să-mi aduci și argumente concrete de ce este așa. De aia am decis să rămân.”
Europa Liberă: Există șanse ca cei plecați să revină totuși în Republica Moldova?
Ioana Isac: „Eu cred că foarte puține șanse sunt, foarte puține șanse, pentru că în momentul în care...”
Europa Liberă: Fiecare și-a găsit confortul său și nu-l mai interesează ce se întâmplă aici?
Ioana Isac: „Da, da, da. Care e diferența dintre Republica Moldova și alte țări care sunt mult mai dezvoltate, care au condiții de trai înalte, care la capitolul cultură bat toate țările și nu doar din Europa? Diferența este acest suflet, această căldură, omenia asta care uneori ne joacă festa și ne taxează foarte dur, dar în același timp asta e atât de frumos și eu atât de tare mă bucur când dau de ochii unor oameni simpli, fără gadgeturi, fără mașini de nu știu mai care, dar care au o emoție, o energie, un suflet de negăsit în altă parte.”
Europa Liberă: La modul serios, voi, tinerii, vă puneți întrebarea: cine astăzi se gândește la interesul național, dacă există acest interes național?
Ioana Isac: „Eu mă gândesc la asta în fiecare zi, mai ales când dau de știri. Și răspunsurile nu-s – iarăși e o chestie banală, cu cât mai multe așteptări, cu atât mai mari dezamăgiri. Eu deja în țară, ca să pot să exist și coexist, nu mai am așteptări, încerc să fac totul singurică, cu mâinile mele și cu ajutorul oamenilor care gândesc ca mine și care au aceeași direcție de a culturaliza și schimba un pic mentalitatea în țară.”
Europa Liberă: Dar ce sfat ai avea tu pentru alegătorul care crede în promisiunea politicianului și vrea ca acea promisiune să ajungă a fi și faptă, nu doar vorbă frumoasă și să nu mai rămână ademenit și după asta prostit că i-a dat votul celui care nu l-a meritat?
Ioana Isac: „O sugestie ar fi să se informeze, în primul rând. Eu cu mare drag urmăresc strategiile de comunicare pe care le folosesc partidele, că am făcut Facultatea de Comunicare la USM și am avut obiectul Comunicarea politică. Mă uit cu drag, dar mă amuz și de aici și plâng în paralel, deci trei emoții în una. Totul ca la carte, Valentina, ca la carte: efectul turmei, dezinformarea, surplus de informații, o informație mai ceva a doua zi, ca să se uite ce a fost ieri postat, aceleași grăunțe, macaroane, concertele astea ieftine care se fac...
Eu îs șocată, pur și simplu, câteodată. Același Facebook, deci pe Facebook este: „Sponsorizat”. Deci tu îți dai seama că omul acesta plătește bani ca această știre, ca acest mesaj să ajungă la tine. Puneți întrebarea: de ce omul plătește bani? Pentru că omul care ar avea ceva de spus, oamenii și singuri se trag la acest mesaj, el nu trebuie să fie împins și dacă asta se întâmplă, înseamnă că există vreo lacună, înseamnă că acolo se poate de bătut, dar informarea este unica soluție de a rezista. Noi suntem un popor mioritic, nouă ne place; nouă ne place să ne cufundăm în mocirlă, nouă ne place să ne jeluim.
Eu știu că țara este așa cum este, tu știi că țara este așa cum este, toți știu că țara este așa cum este. În același timp, când este cazul de implicat, haideți să ne implicăm, dar atunci când ne întâlnim pe drum și tot despre ce noi vorbim asta-i că ne jeluim că asta-i rău, asta-i rău, asta-i rău... eu deja am obosit. Ori noi terminăm atâta să vorbim și pur și simplu luăm și facem ceva, ori nu mai vorbim și ne complăcem în situația în care ne aflăm...”
Europa Liberă: Dar care ar fi partea plină a paharului?
Ioana Isac: „De a încerca de a gândi un pic altfel, de a schimba cel puțin paradigma, mecanismul de gândire la noi, pentru că noi, și spun „noi”, pentru că și eu am chestia asta, bine, eu sunt influențată pentru că locuim în aceeași țară, măcar un pic mai mult pozitivism, măcar un pic mai multă lumină. Noi suntem întunecați nu numai la gândire, parcă și în suflet deja ne întunecăm; noi ne sufocăm unii pe alții; dăm vina pe toți, dar niciodată nu dăm vina pe noi înșine. De ce să nu-mi pun întrebarea eu, iaca eu concret: ce fac eu? Și iarăși eu nu vin cu nimic nou, despre asta atât de mult se vorbește.”
Europa Liberă: Cine a pus umărul la degradarea societății? Pentru că asta aud de la cetățeanul de la firul ierbii.
Ioana Isac: „Statul, statul...”
Europa Liberă: Statul sunt cetățenii.
Ioana Isac: „Statul, eu am în vedere guvernarea, pentru că oricărei guvernări îi convine ca poporul să fie prost, pentru că dacă poporul este prost, înseamnă că este ușor de manipulat, dacă este ușor de manipulat, atunci fiecare își face interesul lui.”
Europa Liberă: Ioana Isac, ca și alegător, ce așteaptă de la alegerile din 24 februarie?
Ioana Isac: „Dar eu nimic nu aștept, eu nimic nu aștept. Eu nu-s sigură că am să merg, în general.”
Europa Liberă: Și atunci nu vei avea dreptul să ceri de la politicieni mai mult decât o să-i ducă capul să facă?
Ioana Isac: „Eu mai mult nici nu de la politicieni, cât de la societate în general. Eu nu știu dacă noi avem șanse, că spuneam că eu nu cred că există la noi clasă politică. Eu încă nu văd oameni care ar putea să fie în frunte, dar nu merg mai departe, elementara cultură generală. Eu pur și simplu rămân perplexă când văd unele postări și unele răspunsuri de la politicieni. Deci, elementarul dress code, elementara comunicare, elementara cultură generală... Ea nu există.
Despre care clasă politică noi vorbim? Despre ce așteptări de politici de promovare și de asigurare și de a oferi măcar sentimentul că eu simt că este cineva care se gândește la mine? Și aici intervine întrebarea, că vorbeam de tineri, intervine întrebarea, tineretul se gândește: dacă el, poporul; el, statul; ea, guvernarea, nu se gândește la mine, de ce ar fi trebuit eu să-mi iau din timpul meu și din resursele mele să mă dedic la ceva?”
Europa Liberă: Tot tu ai spus că revoluțiile în bine le fac tinerii.
Ioana Isac: „Da, da, da! Doar că acum, de ce totuși subiectul acesta e atât de discutabil? Atât de tare au fost biciuiți pe parcursul anilor tinerii pentru inițiative, încât acum tinerii deja nu se mai bagă.”
Europa Liberă: Și dacă ei nu se implică, cineva le hotărăște soarta, că o să meargă lumea să voteze, vor fi trimiși deputați în Parlament, va fi creată o coaliție, se va alege un nou Guvern. Timpul nu stă pe loc.
Ioana Isac: „Dar noi suntem puși la perete. Atât. Eu nu vreau să aleg din răul cel mai mic, eu am obosit iarăși de fraza asta pe care tot timpul o văd: hai să mergem, că oricum măcar din tot răul care este, măcar să alegem răul cel mai mic. Măi oameni buni, dar nu e chiar așa. Bine, nici nu vreau să merg în extreme, evident, dar în același timp să mă conformez, să accept niște lucruri care sunt inadmisibile pur și simplu...”
Europa Liberă: De ce nu promovați voi persoane integre, oneste, cu dragoste de Republica Moldova?
Ioana Isac: „Spuneam de sistem, Valentina. E foarte greu să ajungi la vârf în momentul în care la fundament sunt bariere, oameni care sunt împinși de vârf, adică îi destul de complicat. Chiar dacă și ar fi, eventual, candidați cât de cât acceptați, adaptați contextului, circumstanțelor, noi nu avem un sistem meritocrat, absolut deloc. Și aici mă refer la doar la guvernare, eu aici mă refer și la oricare alt domeniu în care noi existăm.
Plus la asta, de ce vorbeam de colaborare dintre generații și de ce tinerii au nevoie de susținerea asta? Dacă eu aș fi avut în spate pe cineva din domeniul meu care are un calibru, dacă pot să spun așa, are un nume, are o pondere atât informațională, cât și ca influență asupra societății, mie mi-ar fi mult mai ușor, dar atâta timp cât mie mi se pun bețe în roate și asta nu se poate, aceea nu trebuie, acolo tu nu te pricepi, asta tu nu poți, nu mai văd rostul de ce m-aș băga. Și e firesc. Tot din lipsă de experiență tu ai foarte multe frici și frustrări.”
Europa Liberă: Și cum vezi Moldova peste zece ani?
Ioana Isac: „Eu foarte tare cred și sper că peste zece ani un pic o să se scuture tot ceea ce se întâmplă acum, o să se schimbe generațiile. Eu eram într-o discuție cu o prietenă de-a mea, care e tot de vârsta mea, 25 de ani, așa visam că la un moment dat, peste 10-15 ani, noi doar o să creștem. Și înseamnă că noi o să putem să avem niște funcții, înseamnă că noi o să putem să avem acoperite niște domenii în Republica Moldova în care o să putem să mergem și să schimbăm ceva, pentru că acum nouă ne este foarte dificil și noi cumva trebuie să avem răbdare, să așteptăm până când o să se trieze oamenii care sunt acum și încet-încet au să vină alți oameni noi care un pic altfel gândesc.
Dar atâta timp cât noi o să tragem plapuma deasupra noastră, atâta timp cât interesul personal și ambițiile personale, ambâțul personal o să fie pe prim-plan, atâta timp noi o să ne degradăm și noi n-o să ajungem nicăieri. Și doar într-o comuniune, doar într-o colaborare frumoasă în care există un scop general pentru fiecare și fiecare se regăsește în scopul acesta noi o să putem să decidem ceva și să schimbăm ceva. În caz contrar, Republica Moldova are toate șansele să rămână ea cu ea.”
