Alegerile locale din R. Moldova s-au soldat cu cele mai multe victorii pentru primarii democraţi, iar în Chişinău - cu o înfrângere neaşteptată pentru blocul ACUM sau o victorie nesperată pentru socialişti. Adevărata surpriză a scrutinului e pentru unii rezultatul peste aşteptări al unor formațiuni mici, cum sunt cea liberal-democrată, Partidul Nostru sau formaţiunea Şor.
Cu 260 de primari, 190 câştigători din primul tur şi 70 – din al doilea, Partidul Democrat condus până la pierderea din vara trecută a puterii de către oligarhul Vlad Plahotniuc s-a declarat „adevăratul învingător” al alegerilor.
În viziunea analiştilor politici, însă, lucrurile nu ar sta chiar aşa. Atât democraţii, spune unul dintre ei, Victor Ciobanu, cât şi socialiştii, dar şi cele două formaţiuni pro-europene din blocul ACUM au luat mai puţin decât puteau să ia. În cazul concret al democraţilor, scrutinul a însemnat de fapt o revenire la realitate, mai spune Ciobanu:
„Cel mai mare număr de primari nu neapărat înseamnă o transpunere în votul politic. Ştim că primarii sunt figuri politice care migrează dintr-o formaţiune la alta. PD, care se laudă cu cei mai mulţi primari, iată că de fapt ajunge în rezultatul firesc pe care l-a avut în alegerile precedente - peste 200 de primari – şi nu mai controlează peste 700 de primari prin tot felul de mişmaşuri”.
Cu 206 edili, socialiştii de fapt au luat mai puţin decât puteau în nord şi sud, mai spune analistul, iar observaţia se referă la localităţi în care socialiştii au pierdut teren în faţa a doi actori cu rezultate peste aşteptări, Partidului Nostru al lui Renato Usatâi, cu 24 de primării, printre ele însă şi cinci oraşe - centre de raion, şi formaţiunea fugarului Ilan Şor, cu 43 de primării:
Cei mari nu ar trebui să se îmbete cu apă rece...
„Aceste formaţiuni mici au înregistrat de fapt un rezultat bun, inclusiv datorită faptului că cei mari au cedat din poziţii. De aceea, cei mari nu ar trebui să se îmbete cu apă rece. Eu cred că ei mai degrabă au pierdut decât au câştigat, iar cei mici au produs surpriza acestor alegeri locale.”
Cu toate acestea, Partidul Socialiştilor e formaţiunea care, în ciuda unor pierderi în teren, inclusiv în Consiliul Municipal Chişinău unde partidele de dreapta, matematic, sunt câştigătoare, iar această formaţiune a obţinut mai puţine mandate de consilier decât în localele trecute, se poate bucura de o adevărată recompensă – victoria de la primăria Chişinău:
„Având de fapt o victorie nesperată, iată, pentru prima dată le-a reuşit acest lucru. Sunt mai mulţi factori, dar cu siguranţă cel că au lipsit din campanie tancurile ruseşti e unul, apoi, ambii candidaţi erau din aceeaşi coaliţie de guvernare şi acest lucru a redus din dramatismul şi interesul faţă de aceste alegeri. Şi, în fine, Ceban a lucrat mult mai abil pe formula îndepărtării de geopolitică, iar Năstase – mai puţin inspirat acutizând factorul geopolitic.”
Candidatul blocului ACUM, Andrei Năstase, ar trebui să-şi asume şi un rezultat modest în suburbiile Chişinăului, cele care le-au asigurat mai mereu candidaţilor de dreapta fotoliul de primar al capitalei.
Cu al treilea rezultat pe ţară, blocul ACUM a câştigat în general în 170 de primării, ceea ce poate părea mulţumitor pentru o primă participare la locale. Comparativ cu parlamentarele din februarie, însă, ACUM nu se poate lăuda cu prea multe voturi în plus. Observaţia aparţine analistului politic, Veaceslav Berbeca, şi e valabilă pentru toate cele trei formaţiuni mari:
„Practic, se repetă din punctul de vedere al procentelor, rezultatul obținut la parlamentare. Nu avem un partid care ar fi ieşit în evidenţă. Dacă am extinde câmpul discuţiei şi ne-am imagina că ar fi anticipate, că se vorbeşte acum mult despre ele, nu ştiu dacă ele ar conveni foarte mult socialiştilor, care au mai puţine mandate de primar decât democraţii. Dar, victoria din Chişinău ar putea turna ceva apă la moara socialiştilor. Totuşi, acest partid are un anumit plafon de creştere peste care nu mai poate păşi”.
La explicaţiile înfrângerii lui Năstase, pe care politicienii din ACUM preferă să le caute în alierea nefirească cu PSRM, analistul mai adaugă una: demersul neconvingător în favoarea acestuia a partidelor de pe dreapta pro-europeană şi unionistă, care mai întâi l-au criticat pe Năstase, iar apoi le-au cerut suporterilor să-l sprijine prin vot – o chestie care aşa cum a arătat scrutinul, nu a funcţionat.
