Într-o zi, am descoperit că troleibuzul în care mergeam are prize! Deci puteam să-mi încarc telefonul mobil pe durata călătoriei. Ce inovaţie! RTEC-ul e mînă-n mînă cu modernizarea, mi-am spus. Măi să fie!
În altă zi – altă surpriză plăcută. Eram într-un troleibuz cu aer condiţionat. Măi să fie! Se vede că cei de la RTEC chiar sunt preocupaţi de primenire.
După o vreme am căzut însă pe gînduri. Am căzut pe gînduri în timp ce eram într-un troleibuz vechi, ruginit, care scîrţîia din toate încheieturile şi îmi zgîria rău urechile. Păi, cu asemenea troleibuze nu prea poţi vorbi de modernizare. Ar trebui aruncate odată la fier vechi şi înlocuite cu troleibuze noi.
Apoi mi-au revenit în minte taxatorii acriţi-obosiţi care străbat troleul de la un capăt la altul de mii de ori şi care te împing şi se şterg mereu de tine. Păi, o fi prezenţa acestor taxatori un indiciu al modernizării? Să fim serioşi! Modernizarea ar însemna introducerea unui sistem de taxare electronică. Şi cînd se va întîmpla asta? Mă tem că e o întrebare retorică.
Şi iese aşa. Modernizarea parcă există în troleibuzele noastre, dar numai pe alocuri. E un soi de modernizare pe jumătate, cu ţîrîita. Nu e puţin nici asta pesemne, dar vrem mai multe. Urmărim mai departe cu interes desfăşurarea lucrurilor.
