Guvernul armean a lansat o investigație de amploare privind o schemă prin care numeroși copii ar fi fost luați ilegal din maternități și orfelinate și dați spre adopție. Mai multe femei spun că au fost obligate să renunțe la bebelușii lor în cadrul acestei operațiuni criminale care funcționează de zeci de ani.
O mamă spune că a fost șantajată de doctori să renunțe la nou-născutul ei. Alteia i s-a zis că bebelușul ei a murit, deși femeia e sigură că l-a văzut viu și sănătos în odaia pentru nou-născuți. Alte femei au fost convinse să ducă până la capăt sarcini nedorite, iar copiii le-au fost apoi luați.
Se întâmplă în Armenia, unde în toamnă organele de securitate au pornit o investigație de amploare privind traficul de copii, iar guvernul a suspendat procesul de adopții internaționale.
Colegii noștri de la serviciul armean al Europei Libere, în colaborare cu AFP, au publicat un reportaj despre acest „incubator” de copii pentru adopții internaționale.
Syuzan Patvakanian, una din mamele intervievate, povestește cum doctorii i-au luat bebelușul după ce a născut, când avea doar 16 ani. „Am născut o fetiță sănătoasă în Centrul medical Armenia. Am fost obligată să renunț la ea. Mi-au spus că are probleme de sănătate. Mi-au dat o foaie albă și m-au forțat să scriu o declarație prin care renunțam la fiica mea.”
Dacă ar fi refuzat, doctorii o amenințau că-l vor raporta la poliție pe tatăl copilului, care avea 21 de ani, pentru relații sexuale cu o minoră. Syuzan nu și-a mai văzut fiica niciodată.
Avocatul ei, Marat Kostanian, dă vina pe mafia locală. „În Armenia există o mafie puternică, capabilă de orice, care are relații bune cu autoritățile, în special la procuratură. Această mafie a transformat Armenia într-un incubator de bebeluși pentru adopție. E un fenomen îngrozitor”.
Actuala ministră a afacerilor sociale de la Erevan, Zaruhi Batoian, recunoaște că procesul de adopție implică funcționari de la ministerul pe care-l conduce, de la ministerul sănătății, de la maternități și orfelinate, din cadrul autorităților locale și din alte organizații, ceea ce înseamnă că unii din acești funcționari fie au tolerat traficul de copii, fie au fost complici.
La insistența lui Batoian, în noiembrie au fost închise patru școli-internat și un orfelinat. Obstetricianul-șef al țării și directoarea unui orfelinat, alături de alți funcționari publici, au fost arestați în ultimele săptămâni. Ancheta vizează 54 de adopții între 2016 și 2018. Majoritatea adopțiilor s-au făcut de cetățeni americani sau italieni.
La scurt timp după reținere, toți cei cinci suspecți au fost eliberați din arest preventiv, pe cauțiune sau chiar fără, ceea ce a confirmat pentru unii activiști temerile că întreaga afacere într-adevăr se bucură de protecție la nivel înalt în organele de drept și în sistemul judecătoresc.
Ce-i drept, de data asta guvernul pare să sprijine investigația. Atât prim-ministrul Nikol Pașinian, cât și ministra afacerilor sociale Zaruhi Batoian, sunt foști activiști din societatea civilă care au militat pentru echitate socială și împotriva corupției. Premierul Pașinian a descris întreagă schemă drept șocantă și a cerut celorlalte autorități să conlucreze pentru a afla cum a fost posibil ca un astfel de mecanism să existe și să funcționeze în Armenia.
Reacția autorităților vine după zeci de ani de inacțiune și pasivitate, în pofida numeroaselor acuzații, reportaje și dovezi despre traficul de copii.
Serviciul armean al Europei Libere scria despre corupția din sistemul armean de adopții internaționale încă în 2003. Atunci activistul Ara Manukian reușise, sub un pseudonim american, să obțină informații despre tarifele intermediarilor: între 9 000 și 13 000 de dolari pentru un copil. O parte din bani erau folosiți drept „cadouri” pentru funcționari publici.
De fiecare dată când în presă apăreau dezvăluiri, autoritățile promiteau că vor investiga, însă fără niciun rezultat...
În 2011, Europa Liberă publica un nou reportaj despre businessul adopțiilor. De data asta, Manukian obținuse contracte-tip de la două agenții americane de adopții internaționale – Hopscotch Adoptions și Adopt Abroad – în care scria alb pe negru că o parte din bani vor fi folosiți drept „cadouri și recompense” pentru funcționari armeni.
Contractul de la Hopscotch chiar le explica clienților că așa se obișnuiește în Armenia - să răsplătești funcționarul care-ți prestează un serviciu public, fiindcă majoritatea dintre ei nu câștigă din salariul oficial nici 75 de dolari pe săptămână. Așa că agenția Hopscotch prevedea 5000 de dolari pentru astfel de bacșișuri, iar Adopt Abroad aloca o cifră mai modestă - doar 1200 de dolari.
De fiecare dată când în presă apăreau asemenea dezvăluiri, autoritățile promiteau că vor investiga și vor face reforme, însă fără niciun rezultat.
Armenia nu este un caz unic. Rusia era a doua cea mai importantă sursă de copii pentru adopții internaționale până în 2012, când a interzis adopția copiilor ruși de către cetățeni americani. Ucraina rămâne până azi în top cinci țări de origine a copiilor adoptați în alte state.
Fostele republici sovietice au moștenit de la URSS un sistem învechit de orfelinate și școli-internat, cu insuficientă finanțare și resurse umane, condiții precare și regulamente proaste. Între timp, în Statele Unite și în alte țări mai dezvoltate părinți adesea bine-intenționați caută să adopte copii din țări mai sărace, precum Armenia. Motivele sunt varii: împlinire personală sau familială, zel religios sau dorința de a dărui un viitor mai bun unui copil orfan sau cu dizabilități.
Din păcate, în termeni capitaliști, asta înseamnă că există cerere și ofertă, iar distanțele geografice, corupția și barierele birocratice creează un teren fertil pentru intermediari care fac bani pe seama acestor adopții.
Unii jurnaliști armeni spun că traficul de copii este facilitat de însuși sistemul de orfelinate și internate, care e văzut ca sursă a multor altor probleme precum stigmatizarea sau inadaptarea socială a copiilor care ies de acolo.
Organizații precum UNICEF încurajează procesul de dezinstituționalizare prin care copiii orfani sau cu dizabilități sunt întorși și integrați în societate. Ideea este ca familiilor naturale sau adoptive să li se ofere toată asistența financiară, socială și psihologică de care au nevoie pentru a crește acești copii într-un mediu propice dezvoltării lor psihologice și sociale.
Există și voci care apără sistemul existent. George S. Yacoubian, președintele unei organizații de caritate, a răspuns unui articol critic la adresa orfelinatelor printr-o scrisoare publică în care elogiază importanța istorică a orfelinatelor din Armenia – care au salvat generații întregi de copii – de la Genocidul armean din 1915-1917 până la orfanii cutremurului din 1977.
Pe de altă parte, organizația pentru drepturile omului Human Rights Watch a publicat un raport care arată că 90% din copiii din orfelinate și internate au cel puțin un părinte în viață. Mulți dintre ei sunt copii cu dizabilități pe care părinții i-au lăsat în internate pentru că nu le pot oferi acasă îngrijirea deosebită de care au nevoie. Activiștii de la Human Rights Watch spun că locul acestor copii este alături de familiile lor și nu în internate.
Guvernul Pașinian este ferm în tabăra dezinstituționalizării și s-a angajat să închidă toate orfelinatele până în 2023…
De altfel, anume dizabilitatea, reală sau nu, a nou-născutului e adesea invocată drept pretext pentru a forța părinții să renunțe la bebelușii lor în schemele de trafic cu copii.
Guvernul Pașinian de la Erevan este ferm în tabăra dezinstituționalizării și s-a angajat să închidă toate orfelinatele, atât cele de stat, cât și cele private, până în 2023. Autoritățile promit că vor continua să ofere sprijin copiilor și familiilor care au nevoie, dar în alte forme. În mod ideal, desființarea sistemului actual și investigarea până la capăt a schemelor de trafic de copii vor pune capăt „incubatorului armean”.
