Republica Moldova, ca membră a Parteneriatului pentru Pace, poate beneficia de asistența NATO în lupta cu noul coronavirus, folosind mecanismul euro-atlantic de solidaritate - Centrul de Coordonare a Răspunsului la Dezastre Euro-Atlantice. Autoritățile de la Chișinău au depus încă la 1 aprilie o cerere de ajutor, dar sunt și acum în așteptare. De ce?
Europa Liberă: Așadar, dle Cenușă, Republica Moldova poate conta, în efortul de luptă împotriva noului coronavirus, pe asistența euroatlantică datorită participării la Parteneriatul NATO pentru Pace, din 1994. Autoritățile moldovene au depus o solicitare în acest sens Alianței încă la 1 aprilie - lăsăm la o parte conotația legată de data recepționării -, cerere care nu s-a soldat încă cu un rezultat palpabil. Ați sugerat însă într-un recent articol că solicitarea Chișinăului a fost oarecum exagerată în comparație cu cele ale Ucrainei și Georgiei, de exemplu. De ce?
Dionis Cenușă: „De fapt, am încercat să mă uit peste mai multe solicitări de ajutor din partea atât ale statelor membre ale NATO, cât și ale statelor care sunt într-o situație similară cu cea a Republicii Moldova, adică sunt partenere în cadrul Parteneriatului de Pace. Și atunci am observat discrepanțe majore între numărul de unități de consumabile legate de sectorul medical pe care le-au solicitat țările și mi s-a părut extrem de ciudat numărul de unități solicitat de Moldova, precum, de exemplu, 14 milioane de mănuși, un milion de măști chirurgicale sau un milion de costume. Deci, asemenea cifre ar putea să trezească nu atât suspiciuni, cât o reacție mai puțin serioasă din partea partenerilor euroatlantici, deoarece, de regulă, ajutoarele sunt mai concrete, mai specifice și mai targetate, se solicită sute de mii, nu milioane de unități de consumabile.”
Europa Liberă: Cum au făcut, bunăoară, Georgia și Ucraina?
Dionis Cenușă: „Da, aveți dreptate. Ucraina și Georgia, pe lângă faptul că au solicitat un număr mai redus de consumabile, ceea ce a demonstrat un fel de realism și abordare echilibrată din partea acestora, acestea au oferit inclusiv coordonate mai specifice. De exemplu, Georgia a indicat foarte clar care sunt punctele de intrare pentru ajutorul solicitat, ceea ce nu a fost prezentat în solicitarea Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar cum explicați Dvs. această solicitare făcută, se pare, după principiul „cere maximum, ca să obții măcar ceva”? Prin lipsă de înțelegere a modului în care funcționează Centrul de Coordonare a Răspunsului la Dezastre Euro-Atlantice? Prin altceva?
Dionis Cenușă: „Dvs. ați atins parțial răspunsul la această întrebare pe care l-am intuit eu în momentul în care am scris articolul. Pe lângă faptul că a solicitat pe 1 aprilie un număr extrem de mare de consumabile, Republica Moldova a demonstrat prin acest demers că este extrem de vulnerabilă și situația din țară probabil este una extrem de gravă. Prin aceasta se explică numărul de solicitări privind anumite consumabile. Anume aceasta ar putea fi principala explicație de ce anume milioane și sute de mii de măști și alte tipuri de consumabile au fost solicitate și nu un număr mai mic, care este până la urmă ceva cu care țările membre NATO pot contribui mai ușor.”
Europa Liberă: Dar de ce posibilități de ajutor dispune Alianța Euro-Atlantică, prin mecanismul acesteia de solidaritate, ajutor de care poate să se bucure și Republica Moldova, de exemplu?
Dionis Cenușă: „De fapt, mecanismul de răspuns civil despre care vorbim este o modalitate de a coordona eforturile țărilor membre de a acorda ajutor reciproc. Prin urmare, după ce solicitarea din partea Moldovei și altor țări ajunge la acest centru, solicitările sunt trimise în continuare către alte țări. Deci intervine cu ajutor țara care are la dispoziție materialele solicitate. La fel, NATO dispune de capacitatea de a achiziționa materiale prin proceduri rapide și, nu în ultimul rând, NATO poate oferi avioane pentru transportarea acelui ajutor.
De fapt, NATO are la dispoziție mult mai multe instrumente decât, de exemplu, Uniunea Europeană și toate aceste instrumente au fost folosite pe prima perioadă sau prima fază a dezvoltării situației în jurul crizei sanitare. Foarte multe țări, începând cu Cehia și terminând cu Spania și Italia, care au fost cel mai puternic lovite de criză, au primit și au oferit ajutor prin intermediul acestui mecanism de răspuns civil al NATO.”
Europa Liberă: Solicitarea Republicii Moldova nu s-a concretizat deocamdată, dar nici Georgia, nici Ucraina, care au manifestat mai mult bun-simț, să spunem așa, în solicitări, nu s-au bucurat până acum de asistență. Cum se explică acest lucru?
Dionis Cenușă: „Este o situație extrem de complicată în interiorul Uniunii Europene și NATO. Nu trebuie să uităm că multe țări au apartenență dublă și, prin urmare, ceea ce face NATO poate avea un caracter complementar. Deci, atunci când statele membre NATO se ajută, ele, de fapt, se ajută inclusiv la nivel de state membre ale UE. Prin urmare, numărul de solicitări este extrem de ridicat, iar deocamdată situația se îmbunătățește într-un număr limitat de țări. Atâta timp cât există priorități în interiorul Alianței, vom vedea probabil mai puțină disponibilitate reală de a oferi ajutor țărilor care sunt în afara Alianței.”
Europa Liberă: În cazul Republicii Moldova, întârzierile de asistență ar putea fi explicate și prin deteriorarea dialogului politic dintre Chișinău și NATO?
Dionis Cenușă: „Da, acest aspect la fel constituie, să spunem așa, un motiv care ar putea duce la o amânare a acordării acestui ajutor, deoarece Republica Moldova este extrem de sinceră, francă în promovarea unei agende politice uneori foarte critice vizavi de Occident, vizavi de NATO, vizavi de extinderea NATO. Prin urmare, mesajele pe care le face președintele țării sau reprezentanții majorității guvernamentale, în special Partidul Socialiștilor, desigur că sunt citite în Oficiul NATO de la Bruxelles și, prin urmare, aceasta poate să marcheze atitudinea aliaților europeni, care desigur că vor ajuta, în primul rând, acele țări care au o deschidere univocă vizavi de NATO.”
Europa Liberă: Vorbind despre dificultăți, disfuncționalități, dacă este vorba de așa ceva, sau caracterul selectiv al asistenței, în ce măsură acest lucru poate livra inspirație Rusiei, astfel încât aceasta să-și utilizeze mai intens și mai eficient instrumentele de influență asupra vecinătății apropiate?
Dionis Cenușă: „Rusia este extrem de abilă în utilizarea slăbiciunilor partenerilor europeni sau partenerilor occidentali care în momentul actual sunt extrem de concentrați pe propria soartă și pe soluționarea crizei sanitare în interiorul blocului european sau celui euro-atlantic, de aceea ceea ce face Rusia este să scoată în evidență orice ajutor, oricât de mic ar fi acesta, acordat țărilor care se află în vecinătate comună. Bunăoară, ceea ce a fost expediat din China s-a făcut prin intermediul unui avion militar rusesc, iar acest eveniment a devenit unul extrem de mediatizat de către presa de limba rusă. Prin urmare, vedem în termeni practici cum chiar și facilitarea transportării bunurilor, pe care Republica Moldova le-a procurat din bani publici, este transformată într-un eveniment de natură geopolitică, dar și de natură să contribuie la dezinformarea pe care Federația Rusă o desfășoară împotriva partenerilor occidentali.”
Europa Liberă: În acest context, exemplul Italiei, țara-țintă specială a ajutorului „din Rusia, cu dragoste”, cum se spune... Ați scris, bunăoară, că, dacă Alianța nu învață lecția pornind de la cazul italian, evenimentele din Crimeea de la 2014 se pot repeta, inclusiv în spațiul euro-atlantic. Ce sugerați, de fapt?
Dionis Cenușă: „Dvs. ați observat o ipoteză destul de îndrăzneață, pe care o lansez prin intermediul acestui articol. Este adevărat că ceea ce face Federația Rusă în Italia ar putea să o inspire să repete această experiență cu alte ocazii nu tocmai atunci când este invitată, de exemplu, să vină în ajutorul țării, mai ales că, bunăoară, Italia a solicitat ajutor de la NATO la 4 zile după ce a început să primească ajutor din Federația Rusă. Deci, cu cât mai rapidă este Uniunea Europeană sau NATO, cu atât mai mică este posibilitatea Rusiei să-și manifeste specificul acesta de a găsi cu orice preț resurse pentru a interveni într-un teritoriu care din punct de vedere geopolitic nu îi aparține. Prin urmare, bănuiesc că, dacă Federația Rusă decide să pună presiune pe anumite state din Alianța Nord-Atlantică - și acest lucru s-a discutat foarte mult, în special, în țările baltice imediat după anexarea Crimeii -, atunci, învățând din experiența Italiei, Rusia ar putea să o facă. Deci, până la cazul Crimeii, nimeni nu-și putea imagina că Rusia ar putea să aterizeze neinvitată și să anexeze un teritoriu, dar după asta acest lucru este deja o realitate care, din păcate, se poate repeta atunci când o țară sau un guvern generează vulnerabilități, facilități în interiorul țării. De aceea, atât în cadrul NATO, cât și în cadrul țărilor din vecinătatea acesteia prezența Rusiei ar putea fi din ce în ce mai probabilă, reieșind din ceea ce se întâmplă acum în Italia.”
Europa Liberă: Se regăsește cumva, dle Cenușă, în acest context al mecanismului de solidaritate NATO, al factorului rusesc și retorica președinției de la Chișinău care, iată, persiflează oarecum - ar spune mulți - sprijinul din partea comunității euroatlantice și practică un fel de glorificare a sprijinului Rusiei?
Dionis Cenușă: „Republica Moldova are diferite straturi politice. În prezent, guvernarea este oricum controlată de forțe politice care împing țara în direcția estică, de aceea ceea ce se întâmplă în contextul crizei sanitare este un moment oportun pentru a scoate iarăși în evidență cât de solidară este Rusia când, de fapt, Uniunea Europeană este într-o situație exact identică. Faptul că Federația Rusă este mai rapidă în acordarea unui anumit ajutor se datorează faptului că virusul COVID-19 a ajuns în Rusia mai târziu și nicidecum nu prin faptul că Uniunea Europeană este mai slabă la nivel de capacități sau NATO nu dispune de suficiente avioane sau ajutor pe care îl poate acorda. Urmează să vedem acum dacă după ce criza sanitară se aprofundează în Rusia aceasta este capabilă să ofere același tip de ajutor și să fie la fel de receptivă față de solicitările care vin din Moldova și din alte țări care sunt simpatizante ale Kremlinului.”
Europa Liberă: Schimbând oarecum accentele acum... Întâmplător sau nu, ministrul de Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, a declarat marți că problema transnistreană ar fi fost demult soluționată - citez - „dacă unii participanți la formatul de negocieri „5+2” n-ar urmări scopul consolidării NATO”. Cum vedeți Dvs. această declarație? Pe cine credeți că a avut în vedere dl Lavrov?
Dionis Cenușă: „Dl Lavrov cu siguranță s-a referit la extinderea NATO în contextul aderării Macedoniei de Nord și probabil a vizat, în primul și în primul rând, Statele Unite, dar în această situație apar foarte multe semne de întrebare. Întâi de toate, de ce Rusia critică NATO și SUA, indirect, și totodată încearcă să stabilească contacte directe cu Casa Albă pentru a stabili prețuri coordonate la petrol? De ce Rusia încearcă din răsputeri să stabilească în general o relație bună cu președinția lui Trump? Deci, nu este clar care este legătura dintre extinderea NATO spre Est și soluționarea conflictului transnistrean, care nu au nicio legătură între ele și, în al doilea, de ce Rusia critică, indirect, SUA și totodată încearcă să stabilească relații bune cu Casa Albă. Astfel, declarațiile dlui Lavrov nu se pliază pe realitatea curentă.”
Europa Liberă: Și dacă, potrivit șefului diplomației ruse, unii membri ai formatului „5+2” nu urmăresc decât interesul extinderii NATO, de ce, de exemplu, chiar ieri diplomatul-șef de la Tiraspol Vitali Ignatiev și ambasadorul cu misiuni speciale al MID-ului de la Moscova, Serghei Gubarev, au convenit să depună - citez - „eforturi maxime” pentru convocarea cât mai rapidă a unei întâlniri în cadrul formatului „5+2”?
Dionis Cenușă: „Ceea ce spuneți Dvs. demonstrează încă o dată că nu există un discurs unic din partea Moscovei și diferiți actori politici, inclusiv în interiorul diplomației ruse transmit mesaje care nu se leagă între ele. Din declarația de ieri făcută de către reprezentantul Ministerului de Externe al Federației Ruse și autoritățile de facto de la Tiraspol reiese că negocierile pot fi continuate, doar că acestea la momentul de față sunt cumva obstrucționate de imposibilitatea de a coordona activități, deoarece există limitări create de criza sanitară. Și în acest caz, după cum demonstrează alte contexte internaționale, inclusiv activitatea unor organizații internaționale, există posibilitatea de a organiza conferințe de presă și reuniuni prin intermediul instrumentelor online. Deci nici ceea ce declară Lavrov în legătură cu extinderea NATO și nici ceea ce declară Tiraspolul împreună cu Moscova nu corespunde situației reale, deoarece desfășurarea negocierilor în formatul „5+2” poate avea loc și nu există niciun fel de impedimente, decât reproșuri și invenții la nivel de interpretare a evenimentelor geostrategice din regiunea comună a Uniunii Europene și NATO cu cea a Federației Ruse.”
