Criza sanitară provocată de coronavirus „a funcționat ca o hârtie de turnesol pentru toate problemele din societatea noastră. (…) Ne-a pus o oglindă în fața societății românești, dar și a întregii planete”, spune Ciprian Ciocan, director executiv al Fundației Comunitare Sibiu, intervievat pentru Observator cultural de Emanuela Ignățoiu-Sora. Pandemia a scos la vedere „limitele sistemului de sănătate – inclusiv, declară Ciprian Ciocan, cât de subțire este promisiunea sistemului privat de a contribui la problemele de sănătate publică”. Interviul abordează și aportul ONG-urilor în aceste ultime luni. Pentru directorul Fundației Comunitare Sibiu, e limpede că organizațiile non-guvernamentale nu trebuie să aștepte nimic din partea statului. Și nu au așteptat. „Alături de medici și de personalul din spitale, ONG-urile (…) au reacționat exemplar în această perioadă”, dar a apărut și o implicare mai largă a societății civile : grupuri informale alcătuite ad-hoc sau voluntari care „au făcut tot posibilul să se facă utili”. Au fost organizații și grupuri care „au strâns fonduri și apoi le-au redirecționat spre spitale, altele care au sprijinit distribuția de echipamente spre cadre medicale, dar și spre grupuri vulnerabile. (…)Alții au suplinit capacitatea Guvernului de a face achiziții și au venit în sprijinul autorităților locale”. Calitatea slabă a managementului din sistemul sanitar, unde dominante sunt numirile pe criterii politice, este o altă problemă scoasă la iveală de pandemie.
Săptămânalul Newsweek produce și un program live, în cadrul căruia, recent, fostul ministru al educației Daniel Funeriu a declarat că digitalizarea învățământului, respectiv Biblioteca școlară virtuală, nu s-a realizat, din 2012 până acum, sub 13 miniștri PSD, dintr-un motiv simplu : „nu s-au înțeles la șpagă” cu informaticienii magnatului Sebastian Ghiță. Dacă această Bibliotecă Școlară Virtuală ar fi existat, elevii și profesorii ar fi avut acolo „o platformă digitală cu resurse educaționale deschise, facilitându-se liberul acces la manualele electronice, alături de alte resurse educaționale electronice precum jocuri sau auxiliare”. Funeriu reamintește că necesitatea acestui instrument este stipulată în Legea Educației.
Ștefan Vlaston scrie pe blogurile Adevărul că școala a ieșit serios „șifonată” din experimentul forțat al învățământului online : din păcate, foarte puțini profesori s-au implicat în predarea online. Cei mai mulți au fost bucuroși că au stat acasă cu salariul întreg, n-au vrut sau n-au știut să lucreze în acest sistem, mai ales că nu-i controla nimeni. Oricum, și puținul făcut e cam degeaba, consideră Vlaston. Nu există sistem de evaluare. În opinia comentatorului, a continua din toamnă tot online ar fi o nouă eroare. Nimic nu poate înlocui, consideră domnia sa, contactul direct dintre profesor și elevi și dintre elevi.
Pentru România nimic nu va fi ușor, când testele PISA o situează la coada clasamentului. Or, după cum scrie pe site-ul ziare.com Valentin Naumescu, mai departe tot greul va cădea pe umerii Noii Generații a Uniunii Europene. „Dacă Noua Generație eșuează, o alta șansă nu va mai veni pentru Uniune”. Toate speranțele se pun în ea și a primit deja un chip : este „instrumentului financiar gigantic de redresare economica post-pandemie a UE”, (cel) propus de Comisia Europeană spre aprobare Parlamentului European și Consiliului European. Va fi în primul rând de o nouă generație de lideri (Macron, Von der Leyen și Iohannis sunt trei nume pomenite de analist), dar și o generație de „cetățeni europeni activi, care își vor spune cuvântul”. Fiindcă, până acum, Uniunea a fost mai degrabă a statelor decât a cetățenilor.
