Gheorghe Cojocaru: „Chestiunea traseismului politic abordată de la tribuna parlamentului săptămâna trecută, la inițiativa Partidului Democrat, a provocat, după cum s-a văzut, o discuție furtunoasă, acuzații și polemici încinse, încheindu-se cu un vot unanim în favoarea unei declarații de condamnare a traseismului și corupției politice.
Motive pentru o asemenea declarație au fost mai mult decât suficiente: numai în legislativul precedent și în cel actual migrația parlamentarilor a atins cote maxime, modificând substanțial rezultatele alegerilor. Dar dacă sub guvernarea democraților migrația era orientată dinspre opoziție spre băncile puterii, acum traseul urmat este invers – de la putere în opoziție.”
Europa Liberă: Ceea ce s-a dorit a fi o sabie a lui Damocles s-a devalorizat în scurt timp sau s-a confirmat că nu valorează foarte mult – încă o deputată a fluturat din batistă și s-a mutat la „Pro-Moldova”. De ce deputații democrați părăsesc majoritatea?
Gheorghe Cojocaru: „Democrații au ajuns acum să plătească polițele pentru destructurarea foștilor lor parteneri de guvernare – partidele Liberal Democrat și Liberal din parlamentul precedent. Abandonul Partidului Democrat a început puțin după ce acesta s-a asociat la guvernare cu socialiștii președintelui Dodon și s-a transformat într-o hemoragie internă de neoprit pe fondul acestei crize epidemiologice. Cu mici excepții, cei plecați de la democrați se regăsesc lângă colegii lor, aleși pe listele Partidului Democrat anul trecut, și nu în alte formațiuni politice, astfel încât în câteva luni gruparea „Pro-Moldova” a fostului speaker Andrian Candu și-a dublat numărul de parlamentari.
Abandonul Partidului Democrat a început puțin după ce acesta s-a asociat la guvernare cu socialiștii președintelui Dodon...
Se poate admite că părăsirea în masă a Partidului Democrat este o consecință a parteneriatului toxic cu președintele Dodon și a unei crize interne, dar n-ar trebui ignorată nici ipoteza coruperii, asupra căreia insistă liderii democrați.”
Europa Liberă: Tocmai că toată lumea arată cu degetul spre Miami. Putem vorbi despre un beneficiar al acestei hemoragii?
Gheorghe Cojocaru: „Este limpede că Partidul Democrat este victima acestui traseism politic, acestei hemoragii, însă ținta ar fi mai curând președintele Dodon, care și-ar dori un nou mandat prezidențial, dar și guvernul actual, în frunte cu Ion Chicu. Înlăturarea acestui guvern și vulnerabilizarea poziției președintelui, în ajunul alegerilor prezidențiale din toamnă, pare să fie miza migrațiilor parlamentare din sânul democraților.”
Europa Liberă: Încă înainte de a se subția fracțiunea democraților, Dumitru Diacov sugera cumva că se simte mai bine în opoziție decât la guvernare. Cât de sincere pot fi aceste declarații?
Gheorghe Cojocaru: „Sinceritatea în politică este mai mult decât relativă, însă în cazul Partidului Democrat oferta de anul trecut a socialiștilor a fost, după cum se vede, de nerefuzat, iar în contextul actual, când și liderii PAS au început să ia în calcul ponderea democraților pe scena politică, o eventuală ofertă din partea opoziției pro-europene nu va putea fi respinsă de Partidul Democrat chiar de la bun început. Deși tot mai puțini la număr, democrații sunt în continuare curtați și de opoziție, și de președintele Dodon, care, după volatilizarea majorității parlamentare de ieri, n-ar exclude o colaborare în trei – între socialiști, democrați și Blocul ACUM. Numai că din cei trei unul, până la urmă, s-ar putea să fie în plus.”
