Oficial, Lukașenka ar fi obținut 80% din voturi, față de abia 10% pentru oponenta sa, Svetlana Țihanovskaia, actualmente refugiată în Lituania.
Decizia celor 27 de lideri ai UE, care nu este o surpriză și care fusese anunțată teoretic încă de la reuniunea miniștrilor de externe de vineri 14 august, a fost anunțată de președintele Consiliului European, Charles Michel, cel care a organizat conferința video de astăzi a liderilor.
Se așteaptă acum lista precisă a autorităților regimului de la Minsk vizate de sancțiunile europene. Se știe că va fi vorba în special de oficialii implicați în falsificarea, sau cel puțin umflarea, rezultatului alegerilor, dar și de cei care au condus forțele de ordine în reprimarea violentă a manifestațiilor
Simultan, Comisia Europeană a promis 53 de milioane de euro pentru mica republică fostă sovietică pradă frământărilor, dintre care două milioane de euro pentru a ajuta victimele violenței de stat și un milion de euro pentru a sprijini mass-media independente. Restul este destinat combaterii COVID-19.
La Moscova, Vladimir Putin, care s-a întreținut telefonic de câteva ori în weekend cu Alexandr Lukașenka, a repetat, prin serviciile de presă ale Kremlinului, că orice amestec în afacerile țării vecine ar fi „inacceptabil" pentru Rusia (un rezumat al conversațiilor Putin-Lukașenka aici).
Uniunea Europeană calificase deja alegerile din 9 august drept „frauduloase”, iar șeful diplomației UE, spaniolul Josep Borrell, a numit „tratament inuman” condițiile din centrele de detenție în care au fost ținuți manifestanții.
Nu doar Uniunea Europeană, dar și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, OSCE, prin vocea albanezului Edi Rama, a cărui țară deține actualmente președinția rotativă a OSCE, a propus o mediere între putere și opoziție.
Paradoxul face că în chestiunea sancțiunilor aplicate Minskului, UE trebuie să țină cont și de Moscova, și de structurile privilegiate dintre cele două țări și legăturile care n-au încetat să se strângă din 1999 încoace. Există un tratat de uniune între cele două țări, Rusia lui Putin și guvernul lui Lukașenka au creat o adunare parlamentară, un comitet executiv și un consiliu de miniștri comun…
În 2014, cele două țări au lansat Uniunea Economică Euroasiatică, la care au mai aderat Armenia, Kazahstanul și Kirghizia. Lukașenka mizează mult pe asta, sperând chiar, cum s-a văzut, să obțină și ajutor militar în caz de nevoie. Economic, Regimul său beneficiază masiv de această uniune economică, cumpărând petrol rusesc fără taxe, pe care îl revinde în Europa, ceea ce-i permite să realizeze anual un beneficiu de 360 de milioane de euro.
Un rol aparte în atingerea unanimității celor 27, dar și prin acordarea azilului unor figuri ale opoziției, cum este Svetlana Țihanovskaia, l-a jucat Lituania. Lituania, dar și celelalte două republici baltice, Letonia și Estonia, resimt o afinitate particulară cu vecinii lor și pentru că au făcut împreună parte din defuncta URSS.
Lituanienii se simt mult mai calificați astfel chiar și decât polonezii pentru a aprecia corect situația de la Minsk și implicațiile ei. Pe deasupra, toate cele trei republici baltice au importante minorități rusofone, iar politicienii în vârstă au fost școliți în URSS.
Mai mult, prin frontiera sa cu enclava rusească militarizată Kaliningrad, unde Moscova a făcut cunoscut că a instalat armament nuclear, Lituania este și singura țară a UE care are o frontieră cu Rusia... spre apus.
