Linkuri accesibilitate

Svetlana Alexievici: „Astăzi putem vorbi doar despre negocieri”


Svetlana Alexievici, după interogatoriul de la Minsk, 26 august 2020

Interviu acordat înainte de interogatoriu.

Scriitoarea belarusă Svetlana Alexievici, laureată a premiului Nobel, a fost chemată miercuri la interogatoriu la Comitetul de anchetă de la Minsk. Interogatoriul a durat aproximativ 40 de minte. Procuratura a deschis un dosar penal, acuzând Consiliul de coordonare al opoziției de „acapararea puterii”. Consiliul de coordonare a fost creat, așa cum susțin liderii opoziției, numai pentru a negocia o tranziție pașnică a puterii. În vârstă de 72 de ani, Alexievici nu a participat la nicio reuniune a Comitetului din care face parte, din cauza sănătății fragile, dar a fost mereu în contact cu membrii acestuia. Cu două ore înainte de interogatoriu, Svetlana Alexievici a răspuns la câteva întrebări ale serviciului belarus la Europei Libere.

Europa Liberă: În curând veți merge la Comitetul de anchetă. După interogatoriu veți fi limitată în ceea ce veți putea spune. Ce intenționați să spuneți la interogatoriu?

Svetlana Alexievici: „Ceea ce au mai spus și toți ceilalți membri ai Consiliului – că această structură a fost creată pentru depășirea crizei politice din țara noastră și pentru unificarea oamenilor. Pentru ca noi, ca societate, să nu ne scindăm și să nu ajungem în pragul războiului civil. Noi doar acest lucru l-am vrut. Totul a fost conform legii. Același lucru se referă și la membrii Consiliului, și la cei sute de mii de oameni care au ieșit pe străzi. Toți și-au dorit alegeri libere și corecte, pentru a se simți oameni liberi, demni și pentru a-și putea decide soarta. Și noi am venit în avangarda acestui proces.”

Europa Liberă: După ultima noastră discuție s-au aflat multe lucruri din cele care s-au întâmplat în timpul arestărilor, în dubele miliției și în centrele de detenție și izolatoare. Atunci, pentru că nu se cunoșteau încă prea multe detalii, am emis ipoteza că aceste lucruri erau făcute nu de beloruși, nu de localnici. Între timp s-a aflat că au fot totuși beloruși. Ați putea înțelege ce se întâmplă în sufletele lor? Noi știm ce au făcut naziștii și comuniștii. Dar ei urmau o idee, o ideologie care îndreptățea aceste acțiuni. Dar în cazul nostru, ce este?

Svetlana Alexievici: „Este una dintre întrebările pe care o pun în permanență fiecărei persoane cu care stau de vorbă zilele acestea, pentru a înțelege de unde vine această barbarie, de unde această ură de peșteră, la ce metode de îndoctrinare au fost supuși, ce fel de oameni sunt aceștia care au acceptat să treacă printr-o astfel de îndoctrinare și au cultivat o astfel de ură față de vecinul lor? Foarte puțini din cei din OMON au refuzat, foarte puțini au coborât scuturile, nu au bătut, nu s-au asmuțat asupra propriului popor.

Este o problemă foarte mare – cât de repede omul coboară la nivelul reflexelor de peșteră și cât de repede se volatilizează minima aparență de cultură.

Dar, pe de altă parte, sub ochii mei se formează o națiune. Se formează o națiune. Se spunea mereu că bielorușii sunt un fel de impresie de națiune, o națiune neformată până la capăt, cu o limbă, la fel, neformată până la capăt. Iar acest popor a ieșit în stradă și a uimit pe toată lumea. Acesta și-a arătat demnitatea, aspirația către libertate.

Eu m-am îndrăgostit de poporul meu. Sub ochii noștri se construiește națiunea. Aceste fețe de oameni, bulevardele și străzile pline… Mie mi s-a spus că trebuie să plec. Nu, eu trebuie să fiu cu poporul meu. Eu îl iubesc.”

Europa Liberă: În interviul precedent vă întrebam ce ați vrea să-i spuneți lui Alexandr Lukașenko. Acum, voi întreba altceva. Ce ați vrea să le spuneți participanților la mitingurile în susținerea lui Lukașenko? Nu toți sunt adunați acolo forțat, nu sunt cu toții angajați ai OMON-ului care și-au arătat fața în zilele de 9-11 august. Sunt oameni care cred în asta, sunt devotați. Ce le-ați spune lor?

Svetlana Alexievici: „Că suntem cu toții un popor. Și că trebuie să discutăm unii cu alții și să ajungem la o înțelegere comună. Și că nu avem altă cale cu excepția libertății. Trebuie să încetăm să fim ostatici ai trecutului. La mitingurile recente îmi plăcea când oamenii duceau și drapele roșu-verzi, și drapele alb-roșu-albe. Mulți duceau aceste drapele pentru a demonstra că trebuie să fim împreună.

Iată un detaliu interesant: merg bugetarii – poate au venit singuri, poate că au fost aduși forțat. Ei strigă: „Tătuca!”, iar alături merg copiii lor de 8-10 ani și strigă: „Pleacă! Pleacă!”. Acest contrast a fost uimitor.”

Europa Liberă: Cum vedeți ieșirea din această situație? Apelul Dvs., „Pleacă!” este susținut acum de sute de mii de oameni pe străzile orașelor din Belarus. Iar el nu pleacă și pozează cu automatul în mână. Și atunci care este ieșirea? Care e speranța Dvs.?

Svetlana Alexievici: „Eu sper că dacă el nu este în stare să poarte negocieri, atunci, poate, comunitatea internațională îl va impune să accepte negocieri pentru ca el să înțeleagă cât de serioasă este situația în țară. Acest lucru ar fi mai important decât orgoliul lui, decât familia lui. Iar pentru el probabil că este important cum va rămâne în istorie.

Eu aș vrea ca cei din comunitatea internațională să găsească o formă de a negocia cu el. Poate chiar cu atragerea lui Putin. Cred că este singurul om pe care îl ascultă. Astăzi putem discuta doar despre negocieri. Pentru că altfel vom cădea în beznă.”

XS
SM
MD
LG