Sub egida LARICS, Cristina Melnic apare pe blogurile Adevărul, cu o analiză despre „Tematicile care contează pentru Federaţia Rusă atunci când vine vorba de fostele state sovietice”: cele legate de Uniunea Europeană şi NATO. Moștenirea comunistă ar fi favorizat „specializarea” rușilor în tehnicile propagandei și manipulării, pe care le folosesc atât în politica internă, cât și externă, cu presa ca instrument de propagare. Republica Moldova e o „Fostă republică sovietică, cu o minoritate rusească, de care i s-a agăţat flagelul Transnistria, aflată în derivă de identitate şi orientare strategică, bucată istorică de Românie, fâşie strategică între NATO şi Ucraina, cu o populaţie în scădere şi o democraţie la început de drum”. În consecință, pentru Rusia aici e importantă tema NATO, scrie analista LARICS, care ilustrează pe baza unor articole semnate de Alexander Hrolenko, considerat „expert militar” acolo unde lucrează: RIA, Sputnik şi Russia Today. Versiunea din Moldova a site-ului Sputnik îl publică pe Hrolenko cu texte împotriva prezenţei militare NATO din România, care avertizează „cum acest lucru se reflectă negativ asupra Republicii Moldova”. De când la Chișinău s-a instalat un guvern pro-rus, sperietoarea cu NATO s-a mai înmuiat, fiind clar că la putere sunt pro-ruși și anti-NATO convinși. Totuși, încă din 2017 se aruncă fake-news-uri, dezmințite sistematic de autorități, de pildă despre obiective militare construite de Pentagon „în apropierea satului Bulboaca, nu departe de Bender şi Tiraspol”. Fals, e vorba de reconstrucția unei unități militare cu bani veniți prin Parteneriatul pentru Pace, la care și Rusia a aderat! Și altele de acest fel. În ce privește România, Hrolenko scrie cât de des poate că, din pricina bazei militare americane de la Deveselu, țara este „ostaticul” Americii.
Un articol documentat minuțios și semnat pe contributors.ro de trei cercetători, între care Ileana Racheru, evocă „tradiția” Rusiei în crime politice, cea dintâi fiind consemnată în anul… 882. Evident, se ajunge la cazul Navalnîi, precedat de asasinarea lui Boris Nemțov, acum cinci ani, și care trebuie considerat, scriu autorii, „reîntoarcerea Rusiei la asasinatul politic ca modalitate de a tranșa competiția politică, reală sau imaginată”. Se dau detalii mai puțin cunoscute despre Noviciok : otrava este potențialmente letală indiferent de modul de „administrare” : ingerare, vapori sau atingere. Pe de altă parte, a fost astfel concepută încât să poată fi camuflată în substanțe benigne, nedetectabile de sistemele care caută arme chimice, interzise, cum se știe, printr-un tratat internațional. Alexei Navalnîi are parte în acest text de o prezentare pe larg a biografiei sale și a parcursului său politic.
Multă lume s-a bucurat că, la alegerile locale, în câteva orașe mari s-au ales primari cu studii sau cariere foarte serioase. Laurențiu Sârbu, de la ziare.com, a colectat opinii despre acest aspect : este sau nu un atu pentru cei în cauză ? Valeriu Nicolae, jurnalist și activist pentru drepturile romilor, cu multe inițiative în cartierul Ferentari din București, crede că nu e nicio garanție că acești oameni (e vorba de Nicușor Dan, primarul general de la București, Clotilde Armand, primar sector 1, Radu Mihaiu, primar sector 2, Dominic Fritz, primar Timișoara și Allen Coliban, primar al Brașovului) vor fi primari buni. Sociologul Mircea Chivu și Elena Calistru, președintele organizatiei non-guvernamentale Funky Citizens, sunt însă de părere că acești oameni cu școli sau cariere de top vor ști să se consulte cu specialiștii. Totul depinde de capacitatea lor de a-și forma echipă.
