Birmania (Myanmar), unde generalii au preluat din nou puterea printr-un puci ca atâtea altele în trecut, a cerut și obținut ca Facebook să taie accesul cetățenilor la rețeaua socială.
Nu e prima oară că se întâmplă așa ceva. În urmă cu un deceniu, când au început revoltele numite „primăvara arabă” dictatorul de atunci decedat al Egiptului, Hosni Mubarak, ceruse și obținuse același lucru.
Lovitura e solidă, greu de încasat: jumătate din cei 53 de milioane de locuitori din Birmania (Myanmar, cum doresc militarii să i se spună acum țării) au un cont Facebook. Ministerul Comunicațiilor a obținut să taie în același timp WhatsApp și Instagram, care depind tot de Facebook.
Motivul oficial este, desigur, acela de a bloca difuzarea de «fake news», expresie făcută celebră încă acum mai mulți ani de către Donald Trump.
Și, desigur, este invocată lupta împotriva discursului urii.
Așa încât, lipsiți de Facebook, birmanii fac un scandal imens noaptea bătând cratițele metalice, obicei vechi pentru a alunga demonii și care îi scoate din minți pe militari.
Evident, dincolo de puciul militar se pune întrebarea responsabilității gigantului Facebook (plus Instagram și WhatsApp), care a ajuns să aibă o pondere economică, socială și culturală mai mare și decât cea a unor guverne. Cum e cazul de față al Birmaniei (Myanmar).
La fel, dezbaterea a fost întețită luna trecută, în momentul în care Facebook și Twitter au putut suprima contul personal al președintelui SUA Donald Trump.
Sigur, giganții media respectivi argumentează că nu au încălcat legea fundamentală americană, Constituția și amendamentele ei, deoarece aceea obligă guvernele să respecte libertatea de exprimare, cât de neplăcută ar fi ea. Or, Twitter, Facebook, Tik Tok și alte LinkedIn sunt companii private, cu reguli precise care, dacă nu sunt respectate, duc la represalii.
Rămâne însă chestiunea, încă fără răspuns, a responsabilității lor, a acestor rețele sociale, și a importanței sociale, economice și culturale nemăsurate la care au ajuns.
Se știe de altfel că în SUA au fost declanșate acțiuni legale împotriva FB pentru a obliga firma, acuzată de monopol, să se separe de WhatsApp și Instagram.
La fel, de mai mulți ani UE dă amenzi uriașe unor giganți precum Google sau YouTube, pentru nerespectarea concurenței sau a drepturilor de autor.
Lupta împotriva discursului urii
Problema este că necesitatea lupei împotriva discursului urii e una reală.
În țări precum Franța, Marea Britanie, Belgia sau Germania statul investește sume uriașe în vânarea pe internet a discursurilor extremiste, în special islamiste.
Asta pune uneori probleme legale, dincolo de cele financiare. Decriptarea unor conversații private poate fi asimilată cu ascultarea ilegală a convorbirilor telefonice. Se mai pune problema traducătorilor de calitate și a experților culturali. Și, mai ales, problema cooperării rețelelor sociale.
Iar aici se revine la prima interogație? Pot fi oare rețelele sociale lăsate să „facă” legea. În UE, mai multe țări fac rețelele sociale responsabile penal de conținutul celor postate de utilizatori. Rețelele sociale se apără spunând că asta e ca și cum ai amenda companiile aeriene pentru că unii pasageri aveau pașapoarte false. Dar asta nu e treaba piloților.
***
În R. Moldova aproape că nu există pârghii ce ar stăvili discursul de ură care se amplifică mai ales în campanii electorale. Apărătorii drepturilor omului încearcă să promoveze, încă din 2016, un proiect de lege care ar sancționa dur discursurile instigatoare la ură, inclusiv în mediul on-line și pe rețelele de socializare. Atunci proiectul a trecut de prima lectură în Parlament, însă nu a mai ajuns să fie dezbătut în lectură finală. Este tergiversată şi o altă iniţiativă care ar pedepsi discursul urii alimentat de politicieni în campaniile electorale.
Platformele online, inclusiv rețelele de socializare, au devenit mediu prielnic pentru manifestarea diferitor forme de intoleranță şi răspândesc cel mai des ura și discriminarea, constata experta Asociaţiei Promo-LEX, Irina Corobcenco, într-un recent studiu despre discursul urii în campania prezidențială din 2020.
Mediul online rămâne însă în mare parte în afara oricăror reglementări, spune experta. Legislaţia media aprobată în 2018 obligă Consiliul Audiovizualului să monitorizeze şi penalizeze discursul urii nu doar la TV şi radio, dar şi pe platformele online ale instituţiilor media. La modul practic, acest lucru nu se prea întâmplă, precizează Irina Corobcenco. Există totuşi câteva precedente când site-uri ale unor instituții media sau de transmisiuni live au fost sancționate de către instanțe de judecată pentru că nu au moderat comentariile de ură. Organizaţia GenderDoc-M care apără drepturile comunităţii LGBT a obţinut câştig de cauză în mai multe dosare în care activişti din diverse domenii au fost sancţionaţi pentru mesaje de incitare la discriminare şi ură transmise pe diverse platforme, inclusiv online.
Irina Corobcenco nu îşi aminteşte însă nici un caz în care o instanţă de judecată să fi sancționat o persoană publică, un politician sau un formator de opinie pentru mesaje de ură sau discriminatorii promovate pe rețele de socializare. Experta spune că există doar câteva decizii ale Consiliului de egalitate care nu au însă efecte juridice. Unul din cazurile recente, din mai 2020, îl viza pe președintele de atunci Igor Dodon şi declaraţiile sale sexiste într-o ediţie a emisiunii „Președintele Răspunde” difuzată inclusiv pe Facebook. Dodon a nesocotit însă recomandarea Consiliului de egalitate de a-şi cere scuze public de la Maia Sandu.
Am întrebat-o pe experta Irina Corobcenco ce poate totuşi face statul contra discursului urii pe rețelele de socializată fără a limita însă libertatea de exprimare:
„Pentru moment, cu regret, nu avem foarte multe obţiuni, mecanisme şi prevederi legale care să ne permită să gestionăm acest spaţiu. Cred că ar fi o idee bună şi ar fi necesar în era digitală Guvernul R. Moldova să aibă o discuţie cel puţin cu marele companii de Social Media prin care să fie identificate soluţii cum să fie prevenit acest tip de discurs în mediul online prin intermediul acestor companii din Social Media. Ştim deja exemple din Franţa. Guvernul francez a cerut marilor companii de Social Media, vorbim de Facebook şi Instagram, să elimine, inclusiv şi în Germania apropo, conținuturile care instigă la ură, violenţă în mediul online în cel puţin 24 de ore.”
Experta Promo-LEX Irina Corobcenco atrage atenţia că discursul urii e foarte greu de controlat atâta timp cât el se manifestă în mediul online. Iar tergiversarea în parlament a inițiativelor care ar sancționa acest tip de discurs, inclusiv pe reţele de socializare şi în campanii electorale, nu face decât să încurajeze acest gen de mizantropie.
