Inegalitatea dintre femeile şi bărbaţii din R. Moldova s-a acutizat în ultimul an, arată datele Indexului Egalității de Gen 2021, un studiu anual care măsoară nivelul egalității de gen în câteva domenii-cheie: sănătate, piața muncii, politică, percepții și stereotipuri. Din cauza pandemiei, femeile s-au văzut nevoite să se retragă acasă, pentru a îngriji copiii, ceea ce le face mai dependente de prestațiile sociale. Apărătorii drepturilor omului se arată îngrijorați și de creșterea numărului de cazuri de violență împotriva femeilor. Ultimele estimări arată că aproape jumătate din femeile în vârstă de 18-74 de ani au fost supuse hărțuirii sexuale, începând cu vârsta de 15 ani; trei sferturi din femeile din Moldova, care au avut vreodată un partener intim, au fost supuse unei forme de violență.
Apărătorii drepturilor omului se arată îngrijorați de posibilitatea instituiri unei noi carantine generale pe motivul numărului în creștere a cazurilor de infectare cu COVID-19. Și asta pentru că izolarea totală a populației afectează direct victimele violenței în familie. Organizații ce apără drepturile femeilor constată că numărul plângerilor în izolare crește în medie cu o treime. Ba mai mult, datele Centrului de Drept al Femeilor arată că în luna mai a anului trecut, în perioada carantinei, au cerut ajutor de două ori mai multe femei față de media lunară.
Psihologa Lidia Gorceag atrage atenția că femeile din orașe suferă mai mult din cauza agresorilor din simplul motiv că nu au unde să se ascunde și nici nu au de la cine cere ajutor.
„Dacă e să vorbim despre centrul în care activez și care primește femei și copii care au de suferit din cauza violenței domestice, pot să vă spun că urmările sunt negative. Crește nivelul sărăciei, a frustrărilor, a anxietății și, respectiv, crește nivelul violenței. Omul reacționează în situația de stres necontrolându-și stările de foarte multe ori. Este necăjit, este speriat și această stare de neliniște îl face să se răsfrângă negativ asupra celor care sunt alături.”
ONG-urile ce protejează drepturile femeilor susțin că un mecanism eficient, care ar apăra victimele violenței și în viața de zi cu zi, nu doar pe hârtie, este Convenția pentru prevenirea și combaterea violenței, cunoscută drept Convenția de la Istanbul. Documentul a fost semnat de Republica Moldova în 2017, însă nu și ratificat. Coordonatoarea Coaliției naționale „Viața fără violență în familie, Veronica Teleucă, observă că deseori cei care se opun ratificării Convenției de la Istanbul susțin că R. Moldova are o legislație bună în domeniu, prin urmare, ratificarea unui act internațional nu ar aduce plus-valoare. E o abordare greșită, argumentează activista civică.
„Tot ce ține prevenire acum, în cadrul legislativ, la nivel de finanțare, la nivel de susținere, este abordat într-o manieră sporadică. La nivel local, și vorbesc despre aplicarea legii nu doar în sensul strict al cuvântului, dar înseamnă implicarea foarte activă a autorităților locale, or această componentă la noi lipsește. În documentele de politici locale, în oricare strategie de combatere și prevenire a violenței lipsește. Ea apare acolo unde există vreo organizație, are vreun proiect și începe să facă ceva.”
Odată intrată în vigoare, Convenția va obliga autoritățile să ia măsuri pentru a sprijini eficient victimele violenței. De exemplu, să-și asume instruirea judecătorilor, polițiștilor sau asistenților sociali să aplice corect legea și să nu țină partea agresorului, să susțină inclusiv financiar organizațiile care apără victimele sau să educe din școală fetele și băieții să comunice fără violență. Este greșit să se creadă că autoritățile vor trebui să facă toate aceste pe cont propriu, fără asistență și sprijin internațional spune Lia Nadaraia, expertă din Georgia, țară care a ratificat în 2017 Convenția.
„De la bun început este oferit un pachet de susținere, inclusiv financiară și tehnică despre cum trebuie să fie pusă în aplicare Convenția. Și, credeți-mă, rezultatele nu se vor lăsa așteptate. În Georgia, din 2017, a crescut cu o treime numărul plângerilor în care este invocată violența domestică. Șapte din zece persoane spun în prezent că sunt gata să raporteze poliției cazurile de violență pe care le cunosc. Deci, societatea a înțeles care este amploarea acestei probleme și cât de păguboasă este pentru societate.”
În R. Moldova, 73 la sută dintre femei suferă pe parcursul vieții de violență psihologică, fizică sau sexuală. Cifrele sunt peste media europeană, atrag atenția apărătorii drepturilor omului, iar pandemia de COVID-19 a mărit și mai mult presiunile la care sunt supuse femeile, inclusiv prin carantina forțată sau pierderea locurilor de muncă și inegalitatea remunerării.
