Principalul cotidian francofon din Bruxelles, Le Soir anunță că întregul centru al capitalei Belgiei (și a UE) va fi blocat în condiții excepționale, luni și marți, pentru summitul NATO de astăzi și întâlnirea lui Joe Biden, mâine, cu liderii UE (cu care el discutase oricum, zilele trecute, în timpul summitului de trei zile al Grupului G7 din Marea Britanie).
Le Soir anunță că Joe Biden doarme zilele acestea la ambasada SUA, o adevărată fortăreață în centrul orașului, iar că o bună parte din cele o mie de persoane care îl însoțesc se află într-un hotel situat nu departe. Tot într-un hotel va avea loc și întâlnirea bilaterală, după summitul NATO, a lui Biden cu președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan.
Același Le Soir mai descrie o fortăreață, una mobilă: celebra limuzină a președinților SUA cunoscută ca «The Beast»: blindată, indestructibilă, cântărind 8 tone și care costă nu mai puțin de un milion de dolari bucata. O altă parte a presei belgiene, pe lângă sfaturi populației pentru a evita centrul orașului, blocat și deasupra căruia vreme de două zile se vor învârti elicoptere ale armatei, mai descrie și complicatul balet al trăgătorilor de elită, snipers, pe acoperișuri și cum membrii forțelor speciale SUA care îl însoțesc pe Biden (ceea ce explică de ce delegația are cu totul o mie de persoane) sunt încadrați în permanență de echivalenții lor belgieni.
La Libre Belgique estimează că Biden (continuând în asta politica lui Trump) va căuta să facă din Europa un aliat împotriva Chinei. Titlu similar și în The Times, la Londra,
Popularul cotidian La Dernière Heure își informează cititorii că astăzi, la summitul NATO, principalul subiect va fi Rusia, știind mai ales că miercuri Biden îl va întâlni pe Vladimir Putin la Geneva, aceasta fiind prima lor întâlnire după un deceniu, în 2011, de când Biden era vicepreședintele lui Barack Obama.
Marți dimineața, înainte de summitul cu UE, Joe Biden se va deplasa la palatul regal din Bruxelles unde va avea o întrevedere cu regele Philippe și cu premierul Belgiei Alexandre De Croo.
Despre programul neoficial al lui Biden în Bruxelles nu se știe însă absolut nimic. Același tabloid La Dernière Heure amintește că Bill Clinton își permisese un jogging matinal într-un parc și că băuse o cafea într-o braserie în apropierea palatului regal, iar George Bush vizitase un magazin de ciocolată din centru.
Demonstrații de protest sunt de asemenea prevăzute împotriva vizitei lui Biden, dar cotidianul flamand din Bruxelles De Morgen menționează și manifestația, ieri, duminică, a unui grup de expats americani democrați care au plimbat prin cartierul european câini împodobiți cu steagul SUA, manifestația fiind numită: “Barks for Biden”.
«Politica agresivă a Rusiei»
La Moscova, Kommersant, ziar care se apropie cel mai mult de ceea ce însă s-ar mai putea numi „ziar de opoziție” în țara lui Putin, explică cititorilor că astăzi liderii NATO vor discuta despre «politica agresivă a Rusiei». Politică agresivă care are o trăsătură istorică. Același Kommersant oferă un articol care explică „cum Lenin, Stalin și Gorbaciov i-au ajutat pe greviștii britanici”, mai precis: cum între 1921 și 1985 URSS-ul a sprijinit activ toate mișcările sociale anti-establishment din Marea Britanie.
Uneori însă protestele sociale arată că nu au nevoie de sprijin din afară. Astfel, în Ungaria, unde Viktor Orbán dorea să instaleze o mare universitate chineză (după ce a dat afară din țară Universitatea Central Europeană a lui Soros), protestele primarului capitalei și ale multor tineri și studenți au forțat guvernul lui Orban să dea înapoi, lucru suficient de rar pentru a fi menționat de The Guardian, la Londra.
„Unchiul bonom” Biden și China
Este limpede că strategia de a se arăta ca un „unchi bonom și convivial”, cum o scrie Washington Post, funcționează de minune pentru Biden în fața europenilor obosiți de toanele imprevizibilului său predecesor Donald Trump. Dacă în chestiunea Rusiei toată lumea este de acord, în privința Chinei însă e de anticipat ca el să se izbească de unele disensiuni, chiar și în cadrul NATO.
Astfel, o companie maritime a statului chinez a cumpărat acțiuni care îi permit să controleze cel mai mare port al Greciei. Guvernul lui Orbán întreține legături strânse cu China (ca și cu Rusia de altfel), iar recent Orbán a blocat prin veto o rezoluție a Uniunii Europene care condamna represiunea din Hong Kong. La fel, înainte de a veni la summitul NATO de astăzi, președintele turc Erdogan a anunțat că tocmai a încheiat un acord cu Pekinul prin care va beneficia de un fond de rezervă de câteva miliarde de dolari, exact în momentul în care Turcia are mai multă nevoie de cash.
Franța, ascensiunea dreptei extreme și niște enigme
« Sub presiunea dreptei extreme, ideea că statul de drept este o povară, mai degrabă decât o protecție, progresează tot mai mult.» Aceasta este concluzia editorialului din Le Monde și e revelator că avertismentul se referă doar la Franța, iar nu la Europa de Est, unde deteriorarea ideii tradiționale a legitimității statului s-a degradat de mult sub presiunea unui neo-conservatorism caricatural care a fost abandonat până și în SUA.
Ba chiar, Washington Post are un comentariu despre cum terorismul de dreapta e pe cale de a deveni, în Occident, un pericol la fel de mare ca islamismul radical.
Poate nu întâmplător, însă și numărul special de weekend al cotidianului francez Libération a avut ca dosar (și slogan mare pe prima pagină): „Împotriva extremei drepte”. Îngrijorarea e mare în Franța în așteptarea alegerilor prezidențiale de anul viitor, deoarece toate sondajele, fără excepție, anunță o repetare a situației în care Emmanuel Macron se va înfrunta cu Marine Le Pen.
În multe privințe, Franța rămâne de altfel o enigmă pentru vecini, atât cultural cât și politic. Astfel, săptămânalul german Der Spiegel a descoperit și a mers să realizeze un reportaj într-un sat în sudul Franței, în Cévennes, satul Martinet, unde de un secol încoace toată lumea votează pentru partidul comunist francez (PCF), unde 90% din populație alege PCF la primărie, iar primarul spune că „aici oamenii se nasc comuniști”.
Deocamdată, însă, Franța rămâne aceeași, inclusiv cu acel umor și sarcasm greu de înțeles pentru alte culturi. Astfel, Le Figaro anunță – ceea ce se știa de multă vreme – că Franța trimite în SUA, ca un cadou pentru prietenia regăsită, o a doua statuie a libertății, mai mică și care va orna reședința ambasadorului la Washington, însă Charlie Hebdo, bine-cunoscutul săptămânal satirico-politic, scrie (sub titlul: „Artă degenerată”) că pentru a evita ca statuia să fie răsturnată de manifestanți în SUA, ar trebui ca ea să reprezinte o persoană de culoare și transgender.
Este genul de umor pentru care ziariștii de la Der Spiegel ar putea ancheta vreme îndelungată și fără succes cu la fel de multă rigoare serioasă ca asupra satului din Cévennes rămas comunist de un secol încoace.
