Ungaria lui Viktor Orbán, scrie astăzi Le Monde, a interzis ca tinerii să fie «expuși la homosexualitate». Imediat după ce au fost adoptate de parlament, amendamentele introduse de Fidesz într-o lege despre protejarea tineretului se vor aplica în presă, edituri și publicitate.
Nu doar că în Ungaria nu mai este voie, de acum înainte, să fie afișate reclame care arată cupluri de același sex, dar potențial filme ca Jurnalul lui Bridget Jones sau Billy Elliot nu vor mai putea fi difuzate la TV înainte de ora 22.00. Copiii și adolescenți trebuie protejați de asemenea imagini, așa au decis parlamentarii.
Fidesz, partidul lui Orbán, a introdus aceste amendamente în ultimul moment într-un text care căuta doar să combată pedofilia. Le Monde îl citează pe Tamás Dombos, unul din liderii unei ONG numite LGBT Hatter: « Legea asta e copiată după modelul rusesc.»
Cum o spune (fără a căuta vreo notă sarcastică) Le Monde: de acum, până și anumite episoade din Harry Potter ar putea fi atinse de noua lege.
Non-convenția de la Geneva
Tot Le Monde revine asupra periplului de o săptămână al lui Joe Biden prin Europa, zburând de la o întâlnire majoră la alta (de la summitul G7 din Marea Britanie, la summitul NATO și cel al Uniunii Europene din Bruxelles, până la cel de miercuri cu Putin la Geneva) și ajunge la concluzia că Biden nu a reușit (cel puțin deocamdată) să obțină un consens în privința pericolului major reprezentat de China, așa cum își propusese el înainte de a pleca din Washington în urmă cu mai bine de o săptămână.
« G7 nu este un club ostil Chinei », a precizat Emmanuel Macron, pentru a rezuma în mare atitudinea europenilor.
Un ceai în Sahara
Macron, mereu Macron!... Exact în momentul în care România a anunțat trimiterea a 45 de militari in cadrul forței internaționale Takuba, în Mali, săptămânalul satirico-politic francez Le Canard enchaîné are, în numărul sau pe săptămâna aceasta, o foarte critică analiză a gestionării de către Macron a operațiunilor militare din Africa.
Cunoscătorii știu că Le Canard enchaîné este publicația franceză cea mai bine introdusă în tot ceea ce este servicii secrete, inclusiv în cele ale armatei. Ministra franceză a apărării, Florence Parly (care conduce așa-numitul Ministère des Armées, cum a rebotezat Macron ministerul apărării) a mulţumit ieri ''prietenilor români'' pentru angajamentul în cadrul operațiunii Takuba (de la numele unei săbii folosite de tuaregi) din Sahel, în Africa sahariană. Problema este că Franța caută trupe aliate pentru acea regiune în care a intervenit în urmă cu opt ani împotriva jihadismului de tip Al-Qaida exact în momentul în care ea însăși se retrage de acolo, în urma loviturii de stat din Mali.
«Improbabila „alianță internațională” din Sahel» se numește articolul-analiză din Canard enchaîné (doar în ediția pe hârtie), care spune cum Macron visează la o „coaliție între africani prea puțin războinici și europeni cărora nu le pasă de acea regiune”.
Încă de la începutul mandatului său, în 2017, Macron a căutat să-și atragă partenerii din NATO și din UE într-o vastă misiune militară în Mali, piesă centrală a ceea ce se numește colocvial „la Françafrique” regiunea care reconstituie limitele fostului imperiu colonial african al Franței, unde și astăzi se folosește franceza ca limbă oficială și unde Franța menține interese strategice.
Refuzat politicos de NATO și confruntat cu absența unor autentice structuri militare ale UE, Macron a fost nevoit să se întoarcă spre participarea voluntară a unor țări prietene.
Luna trecută, ministrul francez de externe Jean-Yves Le Drian, în vizită în Coasta de Fildeș (Côte d'Ivoire), spunea încă: „Sahelul este frontiera de sud a Europei”! Cum o amintește Le Canard (care trece în revistă și câteva asasinate de șefi jihadiști comise de Franța), operațiunea Takuba, la care va participa România, a fost lansată în 2018, iar inițial Macron dorea să strângă 2000 de militari europeni din forțele speciale ale mai multor țări UE și NATO, pe lângă forțe africane mai numeroase și 500 trupe franceze de comando, cunoscătoare de teren. Astăzi, abia dacă sunt cu totul 600 de oameni, dintre care jumătate francezi.
Le Canard mai dezvăluie, cum o face des, că ierarhia militară franceză este extrem de iritată și supărată pe Macron, care decide singur, deseori fără să-i consulte.
Lăsați copiii să vină la mine... dacă mai sunt!
În Spania, în acest timp, presa de toate tendințele scrie, cum o face cotidianul de stânga El Pais, că potrivit ultimelor statistici pandemia a cauzat cea mai mare criză demografică de la războiul civil încoace, mai precis cel mai coborât nivel al nașterilor din 1941 până astăzi!
La rândul său, cotidianul conservator El Mundo publică niște cifre într-adevăr deprimante: anul trecut, în Spania au murit aproape o jumătate de milion de persoane și s-au născut cu 20.411 copii mai puțin decât în 2019. Rezultatul este, de la o vreme, o scădere de circa 150.000 de persoane pe an.
De aceea, guvernul (socialist), scrie El Pais, a luat măsuri fiscale excepționale: un cec (un ‘cheque bebé’) de 14.000 de euro pentru fiecare copil născut, cu condiția ca mama să aibă sub 30 de ani și să câștige mai puțin de 30.000 euro pe an.
E.T. phone home
În sfârșit, în lumea teoriilor conspiraționiste, dar legate tot de viitorul planetei și al speciei umane, aflăm din foarte seriosul cotidian britanic The Guardian că membri ai Congresului SUA au primit deja un raport, care va fi făcut public până pe 25 iunie, raport extrem de așteptat, dezbătut și devenit mitologic, despre fenomenele inexplicabile care pot fi catalogate provizoriu ca fiind de tip UFO (OZN).
The Guardian trece în revistă o serie de stranii apariții, aparent perfect documentate, deseori chiar militar, de obiecte zburătoare neidentificate, și scrie că unii membri ai Congresului SUA sunt îngrijorați de efectele potențiale ale raportului, odată ce va deveni public.
Ba chiar, săptămâna trecută, Luis Elizondo, fostul director al Advanced Aerospace Threat Identification Program, a spus, vorbind cu Washington Post că apariția frecventă a OZN-urilor reprezintă o amenințare serioasă.
Iată că în sfârșit vom găsi poate răspunsul definitiv la agasanta polemică dacă E.T. a spus: “Phone home” sau “Home phone”.
