Va fi sau nu va fi? La Bruxelles, site-ul POLITICO încearcă să descurce confuzia artificială creată ieri în jurul poziției Comisiei Europene în legătură cu pachetul de 7 (șapte) miliarde de euro destinat Ungariei în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru ieșirea din criza produsă de Covid-19.
Comisia se află în fața unei dileme, scrie POLITICO, și are până luni pentru a aproba planul, însă cel mai probabil nu o va face în condițiile actuale. POLITICO și toți cei care au scris despre asta își mențin afirmațiile că pachetul financiar ce i-ar reveni Ungariei va fi suspendat până când Budapesta va crea un mecanism anti-fraudă care să oferă toate garanțiile că fondurile primite de Ungaria nu vor ajunge în buzunarele greșite: în cele ale apropiaților lui Viktor Orbán.
Parlamentari din grupul centrist Renew Europe au cerut săptămâna trecută o revizuire a mecanismului acordării fondurilor și necesitatea ca "guvernul maghiar să-și refacă proiectul" pentru a evita situații în care fondurile europene au fost folosite pentru a construi o cale ferată pentru turiști, lungă de 5,7 km, precum și un stadion de fotbal în apropierea orașului natal al lui Orbán.
Potrivit șefului grupului Renew, Dacian Cioloș, decizia a fost luată deja (iar Renew a publicat un comunicat de presă în acest sesn), chiar dacă nu a fost anunțată în mod formal. De altfel, riscul de a nu primi banii e recunoscut până și de site-ul maghiar Index.hu: «Comisia Europeană nu agreează planul maghiar: banii nu pot veni».
Așa cum o scrisesem ieri, Ungaria a refuzat să participe la parchetul european, condus de Codruța Kövesi, la care vor participa 22 din cele 27 de țări ale UE (mai puțin Ungaria, Polonia, Suedia, Danemarca și Irlanda). Asta înseamnă că Parchetul UE nu ar putea ancheta asupra folosirii fondurilor europene, așa încât instituțiile UE cer acum garanții suplimentare.
Parlamentul European a discutat de asemenea ieri, în plenară, chestiunea legii maghiare anti-LGBT, iar site-ul maghiar controlat de guvern Origo.hu interpretează asta total deformat, sub titlul: « Ungaria este din nou atacată de stânga și de rețeaua Soros din Parlamentul European».
POLITICO conchide însă că teoretic ar putea rămâne și eventualitatea ca în cele din urmă Comisia să deblocheze pachetul financiar pentru Ungaria, însă pentru asta va trebui ca Viktor Orbán să facă unele concesii. Cea mai evidentă și simbolică ar fi modificarea legii anti-LGBT, atacată ieri în Parlamentul European de majoritatea partidelor politice, inclusiv de conservatorii din PPE, fostul partid al lui Orbán.
La Bruxelles, Le Soir a rezumat totul într-o caricatură a desenatorului ziarului, Kroll care îl reprezintă pe Papa Francisc în viitoarea sa vizită în Ungaria, în luna septembrie, la o graniță baricadată și întărită cu sârmă ghimpată, unde vameșii unguri, în uniforme desuete, austro-maghiare, îi spun încurcați:
Vameș 1. — “Dar nu cu rochie!” / Vameș 2. — “Avem o lege care…”
Europa și „vecinii de Balcan”
„Un zgomotos vecin de Balcan” (joc de cuvinte pe „vecin de balcon”, desigur). Sub acest titlu, săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné îi face un portret premierului sloven Janez Janša, a cărui țară tocmai a preluat președinția rotativă de 6 luni a UE.
Le Canard recunoaște că situația în Slovenia nu este atât de deteriorată ca în celelalte două țări „iliberale”, Ungaria și Polonia, dar, în acest portret al premierului Janša (doar în ediția pe hârtie) scrie că el e mai puțin autoritar numai pentru că dispune de o majoritate extrem de fragilă: doar două locuri, într-o coaliție instabilă cu creștin-democrații. Asta nu-l împiedică să fie permanent dur și imposibil de scrutat, sub o mască imperturbabilă prin care vorbește monoton și calm, putând să trateze jurnalistele de „prostituate” (ca în această postare pe Twitter din martie 2016, care totuși în cinci ani nu a primit decât 65 de likes).
Pe Twitter, pentru că „mareșalul Twitto”, cum e poreclit Janša, îl urmează în asta pe idolul său Trump, putând posta și 100 de tweets pe zi, insultând jurnaliști, sau UE, și tratând judecătorii care nu-i ascultă ordinele de „comuniști”.
De altfel, deși Slovenia, spre deosebire de Ungaria și Polonia, participă teoretic la Procuratura Europeană, Janša încă nu a trimis un procuror la Bruxelles, deoarece s-a vădit că cel care trebuia să meargă începuse o anchetă asupra presupuselor sale fapte de corupție în funcția de premier.
Le Canard descrie în termeni savuroși apariția, luni în fața Parlamentului European, a lui Janša împreună cu șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen. Le Canard preia informațiile unor europarlamentari „bine informați”: reuniunea în tête-à-tête a celor doi înainte de prestația lor comună fusese foarte… rock 'n' roll. Iată scena (reală), luni, în fața plenarei Parlamentului:
“Ea, cu fața închisă, părând gata să explodeze, amintindu-i slovenului, un apropiat al lui Viktor Orbán, regulile elementare ale statului de drept, necesitatea pluralismului în presă și a independenței justiției. El, care seamănă cu un amploaiat de la Curtea de Conturi, cu aerul lui fals de om de treabă, îi răspunde liniștit: «Dacă vă imaginați că o uniune de 27 de state va deveni în câțiva ani un ansamblu în care și noi vom judeca la fel, eu zic să vă mai gândiți». (Le Canard enchaîné)
Voodoo Kill
Unul din principalele subiecte astăzi în presa europeană este asasinarea, ieri, a președintelui din Haiti, Jovenel Moïse. Presa franceză este mai ales preocupată de situația extremă din fosta colonie. Le Monde anunță că premierul interimar Claude Joseph a declarat starea de asediu, declarațiile și condițiile fiind detaliate în principalul quotidien din capitală, Port-au-Prince, Le Nouvelliste, ceea ce înseamnă că premierul Claude Joseph este acum… président “de facto”, lucru spre care Le Nouvelliste privește cu suspiciune, remarcând și: “Le Dr Claude Joseph n-a dat încă explicații în legătură cu implicațiile și urmările stării de asediu.”
În urma tensiunilor din ultimele luni, defunctul Jovenel Moïse decisese să-l înlocuiască pe Claude Joseph, ceea ce evident că nu se va mai întâmpla.
Asasinarea șefului dușmănit al unei țări trădate, este titlul din Libération. Dar și Washington Post deplânge faptul că această țară cronic instabilă se prăbușește acum în haos.
Primele indicii, în stadiul actual al anchetei, sunt că Jovenel Moïse a fost asasinat în timpul nopții, în locuința sa fortificată, de un comando de profesioniști («mercenari» îi numește Le Monde) vorbitori de spaniolă și engleză (în această țară în care se vorbesc franceza și creola) care s-au prezentat gărzilor drept agenți ai Drug Enforcement Administration din SUA, însă Washingtonul neagă cu vehemență orice implicare.
Washington Post își pune de altfel întrebarea de ce agresorii nu au întâmpinat o rezistență serioasă din partea gărzilor, printre care nu se raportează victime sau răniți.
Hârțuirea cibernetică pedepsită în Franța
Tot în Franța s-a încheiat ieri procesul în «afacerea Mila», cazul tinerei hărțuite intens pe internet din pricina unui scurt video în care critica islamul. A fost un proces al cărui verdict are toate șansele să devină de acum înainte un precedent juridic de urmărit și în afara Franței.
După un video pe Instagram în care critica islamul, adolescenta (astăzi are 18 ani) Mila s-a văzut imediat după aceea supusă unor valuri de insulte și amenințări cu violul și cu moartea, viața ei devenind un infern. Chiar și acum, Mila trăiește ascunsă și protejată de poliție.
Cum o rezumă Le Figaro, treisprezece persoane, câte au fost inculpate printre hărțuitorii identificați cu certitudine, au primit ieri condamnări de la 4 la 6 luni închisoare, dar cu suspendare. Doar 13 printre cei (și cele) care i-au trimis adolescentei zeci de mii de mesaje de ură.
Avocatul tinerei, Richard Malka, este în același timp, de mai bine de un sfert de secol, avocatul săptămânalului satirico-politic Charlie Hebdo. De altfel, Charlie Hebdo, al cărui număr pe săptămâna aceasta a apărut deja, nici măcar nu se ostenește să menționeze verdictul pe site-ul său.
Pentru ruși, шампанское din Franța s-a fâsâit
Mai mulți mari producători francezi de șampanie și-au oprit exporturile spre Rusia, după ce, așa cum o scrisesem, Vladimir Putin a semnat un decret prin care, de acum înainte, doar vinurile spumoase produse în Rusia vor mai avea voie, în magazinele și restaurantele rusești, să poarte eticheta „șampanie” (шампанское). Toate celelalte vinuri, inclusiv șampaniile adevărate franceze, cele din regiunea Champagne, singurele de altfel care în restul lumii au voie să poarte această etichetă, vor fi forțate ca în Rusia să poarte indicația «vin spumos» (игристое вино). «Vin spumos» chiar și pe sticlele cele mai scumpe de șampanie franceză Veuve Clicquot și Dom Perignon.
Inițial, mari producători precum Moët Hennessy au anunțat că încetează exporturile spre Rusia, iar gazeta Kommersant, ziar încă independent, scrie în această dimineață la Moscova că nu se știe când va reveni acest mare producător de șampanie pe piața rusă.
Realitatea pare însă a fi mai puțin eroică, iar Moët Hennessy și-a oprit vremelnic exporturile doar pentru a adăuga pe etichetele pentru Rusia... «Vin spumos».
Edgar Morin, un secol de lumini
În sfârșit, Libération își dedică numărul de astăzi, inclusiv coperta, spumosului filozof și antropolog Edgar Morin, care împlinește chiar azi... 100 de ani!
„Intelectual popular, antropolog al morții care adoră viața”, îl numește Libération. Cunoscut mai ales ca inventator al „cinéma vérité”, atât pentru cronicile sale etnografice, cât și pentru filmul precursor Chronique d'un été, pe care l-a realizat cu antropologul vizual Jean Rouch în 1961, Morin este în Franța un fenomen, văzut ca o anomalie a naturii. Autor a peste 60 de cărți, Morin este un „intelectual popular care respinge simplitatea, un sociolog care își mărturisește greșelile, un copil răutăcios care caută să se descurce bine cu bătrânețea”.
A intervieva un asemenea monument de știință, erudiție, înțelepciune și umor nu este lucru ușor, iar Libération se aruncă în aventură cu deznădejde, luând cititorii ca martori și implorând idei, pentru că ce poți să-l întrebi pe un asemenea monstru longeviv? „Cum să supraviețuim viitorului Hitler, ce să citim, cum să vorbim, e bine oare să bem un pahar de ulei în fiecare seară sau să fugim 30 de minute în fiecare dimineață?”
Interviul luat de Libération, cu care se deschide numărul special de azi, interviu în care se discută despre Covid-19, criza ideilor politice și derivele ideologice, toate problemele care frământă societatea de azi, începe prin:
Libération: – „Sunteți bine?” (Vous allez bien?)
Edgar Morin: – „Așa și-așa, merge” (Plus ou moins, ça va.)
Libération: – „De ce?” (Pourquoi?)
