De fiecare dată când se anunță alegeri parlamentare și Comisia Electorală Centrală eliberează brevetele de autentificare a candidaților urmăresc aceleași metamorfoze. Personaje comune, palide ori de-a dreptul mediocre, prind a crede în propria îndumnezeire.
Simpla lor dorință de a deveni deputați le dă senzația că deja li se cuvine ceva peste rația zilnică. Ei revendică atenție sporită. În campania din acest an am văzut mai multe specimene lovite de virusul trufiei. Vă las pe voi să faceți clasamentul indivizilor cu simptomatica cea mai pronunțată, dar sunt convins că nu-i veți uita pe Kalinin ori pe Platon, alias Valiko, și pe alți salvatori ai „Basarabiei rătăcite pe mapamond”.
Trecerea subită de cealaltă parte a ecranului de televizor, unde moderatorii dezbaterilor - obligați de lege și de bunul-simț - fac eforturi disperate să-i trateze cu toleranță și, după caz, să le tempereze comportamentul de-a dreptul agresiv, îi hipnotizează pe acești candidați, le dă falsa impresie că au toate virtuțile potrivite și că au dobândit peste noapte priceperea necesară ca să se pronunțe în cunoștință de cauză despre diametrul obligatoriu al bortei de la covrig și despre aplicabilitatea filosofiei lui Kant la gestionarea rețelelor de canalizare.
Calul de bătaie însă este geopolitica. Cum altfel?
Omul cu adeverință de candidat se vede hașurând ca Stalin harta, desenând săgeți grase care înseamnă în mintea lui deplasări de divizii, fluxuri de capital și de gastarbeiteri. Cum să nu preia el stilul celor doi ex-comandanți și ex-supremi, care umflă nările stropșindu-se la ambasadorii occidentali și la trupele NATO gata să „înghită Moldova răsăriteană”? Acest rol al lui Gulliver în țara vălenașilor îl interpretează, de fapt, alaiul de ortaci, exact ca în dictonul despre rege. Dar și jurnaliștii, care se văd siliți să-i ceară opiniile savantlâcoase, ca să le bage cumva în știri și reportaje, că doar CEC-ul le-a omologat tuturor mărimea dorinței imense, nemărginite de a deveni deputați.
Noi, cei care o suportăm de cealaltă parte a televizorului, avem însă discernământul necesar ca să-i detectăm imediat pe demagogi și impostori, ca să folosim apoi remedii de nădejde – telecomanda și buletinul de vot.
