14 iulie, Ziua Bastiliei... Mare parte din presă nu a apărut în Franța într-o zi ca aceasta. Le Monde „de astăzi” a apărut deja ieri în chioșcuri, datat 14-15 iulie și, dincolo de obișnuitele comentarii înflorite despre ziua națională ziarul are, printre altele, un foarte interesant reportaj despre întreaga diaspora intelectuală sau politică turcă, toată opoziția față de regimul lui Erdogan care a trebuit să fugă la Atena: Refugiul dușmanilor jurați ai lui Erdogan.
Cine sunt acești „dușmani jurați”? La cinci ani după lovitura de stat ratată împotriva lui Erdogan, circa 9.000 de turci au cerut azilul în Grecia: intelectuali, militari, sau membri ai confreriei sufi a lui Fethullah Güllen, considerat de Erdogan ca fiind principalul său inamic
"Havana, ooh na-na"
În alte țări de pe continent, presa e mai legată de preocupările naționale sau istorice. Astfel, presa spaniolă continuă să urmărească îndeaproape situația din Cuba, unde cele mai mari manifestații din ultimele decenii au fost reprimate de putere, iar El Mundo, cotidian conservator, reproșează guvernului socialist spaniol al lui Pedro Sánchez că nu are o atitudine mai fermă față de regimul de la Havana: „Sánchez spune că nu există democrație în Cuba, însă evită să spună că e o dictatură” sună titlul acuzator din acest ziar de opoziție.
În schimb, cotidianul spaniol de stânga El Pais se mulțumește să scrie că manifestațiile s-au încheiat și că acum străzile din Havana sunt ocupate de contra-manifestanți favorabili regimului.
Guvernul comunist de la Havana a confirmat însă că represiunea a făcut un mort, „prima dată că regimul recunoaște oficial o victimă”, revelează site-ul în spaniolă Cubanet, bazat în SUA, în Florida.
Pe frontul pandemiei
Premierul britanic Boris Johnson îi spune the “exit wave”: o creștere finală, bruscă și inevitabilă, a infecțiilor cu coronavirus, a spitalizărilor în masă și chiar a deceselor ce pot fi așteptate, după ce guvernul a decis să mențină săptămâna viitoare acea “Freedom Day”, luni 19 iulie, când în Marea Britanie vor fi ridicate deodată toate restricțiile. Opiniile sunt împărțite în presa britanică. Peste ocean, Washington Post scrie că rămâne neclar ce dezastru poate produce o asemenea “strategie” de exit fără nici o regulă care să funcționeze.
În Italia, care luptă încă cu pandemia, presa continua analizeze anunțurile neașteptat de dure făcute de președintele francez Emmanuel Macron luni seara: e vorba, mai întâi, de vaccinarea obligatorie a personalului din domeniul sănătății până pe 15 septembrie. Cine nu se vaccinează își pierde salariul. Pașaport sanitar, apoi, un pass partout pentru oricine, începând din august, pentru baruri, restaurante și transport pe distanțe lungi (trenul sau avionul).
La Stampa, în Torino, scrie că anunțurile lui Macron i-au „pus pe jar” și pe italieni (No jab – no job, cum glumește presa britanică scriind despre Franța). Dar și Grecia a urmat exemplul Franței, impunând vaccinarea obligatorie pentru personalul din domeniul sănătății. Ba chiar, Grecia a mers și mai departe, iar Amnesty International, cum o revelează în Belgia cotidianul Le Soir, publică în această dimineață un raport în care critică guvernul lui Kyriakos Mitsotakis pentru virajul său autoritar și anume: autoritățile de la Atena s-au folosit de pandemie pentru a restrânge dreptul de a manifesta. Amnesty denunță folosirea abuzivă a forței de către poliție în Grecia.
În acest timp, deja foarte contestat, președintele Comitetului Olimpic Internațional Thomas Bach și-a stricat și mai tare imaginea (dacă era posibil) ieri în Japonia, când i-a numit pe japonezi „chinezi”!... Această împleticire a limbii (pentru a nu spune incultură crasă) s-a întâmplat în timpul primei sale apariții în public la Tokyo și a stârnit un val de indignare. Mulți japonezi dau vine pe Thomas Bach și pe Comitetul Olimpic internațional (condus de el dictatorial) pentru insistența cu care s-a purces la organizarea competițiilor pe fundal de pandemie, ajungându-se la condițiile actuale, în care majoritatea competițiilor se țin fără spectatori.
Zelenski râde de Putin
Președintele Ucrainei, fostul actor Volodimir Zelenski, l-a ironizat pe Vladimir Putin care a publicat un articol de 5.000 de cuvinte, semnat de el, în care caută să arate cu rușii și ucrainenii sunt un singur popor. Articolul a fost publicat pe site-ul Kremlinului, inclusiv cu o versiune în ucraineană (на украинском) fără păs pentru logica ce spune că în cazul acesta e vorba de o limbă diferită.
Cum îl citează la Moscova cotidianul de opoziție Kommersant, ucraineanul Zelenski a spus: "Sunt invidious pe președintele Putin că are atâta energie încât își permite să scrie eseuri atât de detaliate." Cât despre afirmația lui Putin că rușii și ucrainenii ar fi frați, Zelenski a spus: “Desigur, precum Cain și Abel.”
(Am analizat deja toate cele care fac distinctă identitatea ucraineană de cea rusă, precum și cât datorează Rusia culturii kievene, adică… Ucrainei istorice. Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Un Tinder islamic
În Statele Unite, patru iranieni, membri ai serviciilor secrete ale Republicii Islamice, au fost inculpați pentru încercarea de a o răpi pe o actriță iraniană exilată la New York, Masih Alinejad, relatează New York Times, care precizează că actrița nu a fost identificată public de către procurori, dar a declarant singură într-un interviu că ea era ținta.
Poate că regimul mollahilor se gândea că se simțea singură în exil. Pentru cine este single, burlac, în Iran, Republica Islamică a creat o aplicație specială, un fel de Tinder Islamic, aprobat de stat și cât se poate de halal. Dată fiind criza demografică și scăderea numărului căsătoriilor — precum și creșterea vertiginoasă a numărului divorțurilor, care sunt legale în Iran și, spre deosebire de alte regimuri islamice, cât se poate de banale — autoritățile propun în mod foarte serios această app, numită Hamdam, perechea, ca pe un mijloc accesibil oricui de a-și găsi o nevastă. Aplicația, de instalat pe telefon, e bazată pe valorile „familiei tradiționale” și nu ratează nici o ocazie de a stimula fertilitatea.
Această aplicație ne este de altfel accesibilă și nouă, cum o poate vedea oricine dorește să facă un click pe Hamdam, “Perechea”. Explicațiile pentru a folosi aplicația sunt cât se poate de limpezi și detaliate, chiar și în imagini, dacă derulăm ecranul.
Și așa se dovedește încă o dată teza lui Olivier Roy, care sublinia că islamul fundamentalist sprijină foarte bine modernitatea (internetul, noile tehnici, rețelele sociale), spre deosebire de creștinismul ortodox fundamentalist sau de cel iudaic, acestea interzicând cel mai adesea rețelele sociale. Islamismul însă le folosește permanent pentru a se justifica și extinde, ba chiar ar putea ajunge curând la o versiune islamică a rețelelor amoroase moderne pe care le descriam în textul „Tinder, Bovary și cuplul în noua epocă amoroasă”.
