În Marea Britanie încep să se facă simțite lipsurile de alimente pe rafturile magazinelor, constată săptămânalul The Observer. Este fenomenul care a fost numit „pingdemic”, pingdemia, pentru că are un efect de ping-pong.
Responsabili din sectorul alimentației au spus pentru The Observer (cea mai veche publicație din lume, apărând fără întrerupere din 1791) că guvernul este vinovat de haosul creat în structurile de aprovizionare și asta în ciuda faptului că miniștrii, căutând să evite ca rafturile de supermarket să se golească și mai tare, au decis că lucrătorii din sector vor fi scutiți de regulile sanitare prea stricte ale izolării.
Mai scrisesem aici despre cum foarte serioși economiști prevăzuseră că prețul unui autentic English breakfast ar putea crește cu 13% după Brexit. Enorm, pentru un ritual cvasi-cotidian.
Boris Johnson: un mini-Putin part-time
Un comentariu supărat al lui Nick Cohen în The Guardian atrage atenția asupra măsurilor luate de guvernul conservator al lui Boris Johnson, măsuri care vor putea duce la întemnițarea ziariștilor care dezvăluie... abuzurile guvernului! „Cine o să apere dreptul nostru de a avea o presă liberă? În mod sigur nu fostul ziarist Johnson”, scrie comentatorul de la The Guardian.
Continuă Nick Cohen: „Dacă e să-l judecăm după standardele presupuse a-l fi ghidat toată viață, Boris Johnson este un monumental impostor.” Comentariul urmează spunând că Johnson e pe cale de-a deveni, din jurnalistul vedetă care era, un agent al poliției secrete. Te-ai fi așteptat ca dacă ar fi ca el să respecte un prncipiu, să fie cel al presei libere. Iată însă că el se pregătește în schimb să controleze și să pedepsească precum un soi de mini-Putin part-time. „Ipocrizia i se arată excepțională chiar și după standardele joase ale guvernului său.”
Asta pentru că Johnson a lansat consultări pentru o nouă legislație “contra amenințărilor împotriva statului”, o lege presupusă a fi modernă, dar, comentează The Guardian, legea va fi modernă doar dacă considerăm că Partidul Comunist Chinez sau Rusia lui Putin sunt moderne. Teoretic, dacă legislația dorită de Johnson va trece în parlament, orice divulgare în presă a unei informații ascunse de guvern va fi tratată ca un act de spionaj.
În final, până și presa Tory, care ia forma tabloidelor Daily Mail și Sun, simte că e ceva foarte serios în neregulă acolo.
’Ndrangheta pe fond de pandemie
În Italia, ’Ndrangheta urmărește să cucerească lumea, lucrând discret la asta, consideră Le Monde.
Este vorba de mafia din Calabria, regiunea din sud, din vârful „cizmei” italiene, compusă din circa 150 de clanuri autonome (numite «’ndrine »), care s-a impus în ultimii ani ca una din cele mai importante organizații criminale de pe planetă, cu ramificații peste tot în Europa și în America de sud. Mai recent, urmărește să se extindă în Africa și în Asia, scrie Le Monde.
Mai mult, scrie cotidianul francez într-o vastă anchetă: ’Ndrangheta este considerată acum cea mai primejdioasă rețea criminală din lume. Extrem de greu de penetrat și pătruns, deoarece clanurile funcționează autonom, nu sunt centralizate precum Cupola siciliană, mafia clasică. Se consideră că ’Ndrangheta controlează 80% din importurile de cocaină în Europa.
Impeachment? A comis oare Biden în Ucraina o eroare politică mai mare decât a lui Trump?
Cotidianul Washington Post, sistematic opus lui Donald Trump în ultimii ani și partizan neascuns al lui Joe Biden a publicat un surprinzător comentariu-analiză al unui expert în politică externă, Marc Thiessen, care publică atât în Post, cât și pe Fox News, și care pune întrebarea dacă nu cumva Biden a comis o faptă mai gravă decât a lui Trump în Ucraina.
Interogația vine de la aceea că, potrivit site-ului Axios, fondat de foști jurnaliști de la Politico, Joe Biden ar fi condiționat vizita programată la Washington a președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski de acceptarea de către acesta a intrării în funcțiune a conductei ruso-germane Nord Stream 2, în privința căreia Biden tocmai a ajuns la un acord împreună cu Angela Merkel.
Se știe despre ce este vorba: o conductă administrată de trustul rusesc Gazprom și menită să ducă gazul rusesc direct în Germania, ocolind dinadins Polonia și țările baltice, dar mai ales Ucraina, actualmente țara de tranzit a gazului rusesc spre Europa. Or, spune comentariul din Washington Post: „Spre deosebire de ce făcuse Trump [acuzat de presiuni asupra Zelenski pentru a deschide o anchetă asupra fiului lui Biden, Hunter], actualul președinte face presiuni asupra lui Zelenski pentru ca el să accepte o înțelegere ce reprezintă o amenințare existențială pentru țara lui. În momentul de față, exporturile de gaz ale Rusiei spre Europa trec prin Ucraina — ceea ce înseamnă că Rusia nu poate să taie gazul ucrainean fără a-și opri și lucrativele exporturi spre vest. Dar odată ce conducta Nord Stream 2 va fi terminată, Rusia va putea să ocolească Ucraina și să trimită gaz direct în Germania, pe sub Marea Baltică. Când se va întâmpla asta, Rusia va putea atunci să taie aprovizionarea cu energie a Ucrainei fără a-și opri exporturile spre vest.”
Timothy Ash scrie la rândul său în Kiev Post că „Politica SUA față de Rusia este greșită și pe cale de a eșua”. La Moscova, în această dimineață, Kommersantъ scrie că potrivit unui sondaj Gallup, ratingul lui Biden, procentul de opinii favorabile, a scăzut pentru prima oară la 50%.
Cât valorează arta lui Hunter Biden?
El Pais, în Spania, în acest timp, rezumă controversa în legătură cu creațiile artistice ale lui Hunter Biden, fiul președintelui SUA.
CNN a relatat deja luna aceasta că administrația Biden ar căuta grijuliu să verifice că există un acord între galeria de artă ce va servi de intermediar pentru cumpărători și Hunter Biden, pentru a preveni eventualele conflicte etice sau alte suspiciuni, dat fiind că operele fiului președintelui sunt așteptate a se vinde într 75.000 și 500.000 dolari fiecare.
Într-o neașteptată răsturnare de optică, s-a ajuns ca Fox News să citeze analiza CNN în care se ajunge la concluzia că planurile lui Hunter Biden de a se întâlni cu potențiali cumpărători ai operelor sale de artă în New York și Los Angeles ridică o "problem de etică".
Între timp, într-un cu totul alt registru, Casa Albă și Kremlinul au anunțat că săptămâna viitoare vor avea loc convorbiri ruso-americane în chestiunea controlului armamentului, la Geneva, în Elveția, orașul recentei întâlniri a lui Biden cu Putin. (Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
UE și drumul spre sfințenie
În sfârșit, Libération, în Franța, se ocupă din nou și pe larg de posibila beatificare a lui Robert Schuman, unul dintre principalii „părinți fondatori ai Europei”, declarat luna trecută „venerabil” de către Papa Francisc, care îl apreciază foarte mult.
Celibatar, pios, mult lăudat pentru acțiunea sa politică europeană, trecerea acestui fost ministru de externe al Franței postbelice și post-Vichy (în 1940 votase acordarea de puteri dictatoriale lui Pétain, dar asta n-ar fi o problemă pentru Vatican, scrie Libération), trecerea lui Robert Schuman, așadar, în rândul „venerabililor” s-a bucurat de un mare sprijin în anturajul Papei. De altfel, procedura a durat mai bine de 20 de ani și a fost foarte costisitoare pentru dioceza din Metz, locul de origine al venerabilului. (Aflăm că „a «fabrica» un sfânt cere audierea a nenumărați martori, anchete, rapoarte de experți, cercetări în arhive, deplasări la Roma, etc, etc…”)
Au trecut șapte decenii de la acea „Declarație Schuman" care e considerată actul de naștere al Uniunii Europene: pe 9 mai 1950, ministrul de externe de atunci al Franței, Robert Schuman, a propus într-un discurs crearea Comunității Europene. Pe plan politic, trecerea lui în rândul „venerabililor” este o uriașă și pentru Partidul Popular European, creștin-democrații care formează principala formațiune politică din Parlamentul European. Într-adevăr, practic toate marile figuri fondatoare sau importante ale UE au fost PPE sau precursori creștin-democrați post-belici, de la Schuman și Adenauer, trecând prin De Gasperi si până la Helmut Kohl, toți au fost PPE, promovând federalismul european și împăcarea franco-germană într-o vreme când mulți socialiști încă mai flirtau cu euro-comunismul si cu Moscova.
Un lucru mai puțin cunoscut, deși latura umanist-creștină a PPE fost mult atenuată in ultimele doua decenii (partidul a ezitat un deceniu să dea afară Fidesz-ul lui Orbán
Orbán), simbolurile creștine rămân în țesătura europeană, cum ar fi de pilda coroana de 12 stele pe fond albastru care simbolizează Europa si care nu e altceva decât coroana Fecioarei in iconografia catolică clasică (cf. foto). Cele 12 stele de pe drapelul european, așadar, nu au simbolizat vreodată numărul de țări din UE, căci stelele au fost 12 de la început și nu sunt altceva decât simbolul apostolilor din coroana Fecioarei.
Dar este oare Robert Schuman ireproșabil ? Nu chiar. Se știe că era un bigot excepțional de zgârcit, care chiar a trăit o vreme prin mănăstiri, unde nu plătea nimic. «Sobru și modest», răspund în cor suporterii lui.
Venerabil pentru biserica catolică, Robert Schuman rămâne încă departe de a putea deveni sfânt. Pentru asta, Vaticanul trebuie să declare că a efectuat minuni, altfel zis cel puțin vindecări dovedite. Deocamdată, printre detaliile mai puțin miraculoase rămâne și acela că după moartea lui, s-a descoperit că nu-și declarase servitoarea, o anume Marie Keller, securității sociale. «O uitare, desigur», afirmă Vaticanul. Mintea lui era dincolo de asemenea detalii.
