Moderatorul emisiunii - Lina Grâu. Din sumarul ediţiei:
Canada și Statele Unite ale Americii condamnă „încălcarea flagrantă continuă a drepturilor omului în regiunea transnistreană”, iar activiști de la Tiraspol spun că unul dintre motivele exodului masiv al populației din stânga Nistrului este lipsa de mecanisme de protecție împotriva abuzurilor puterii. Alertă cu bombă la Tiraspol și Bender, și festivalul Cesnok care în acest an a fost nevoit „să se refugieze” parțial la Chişinău.
***
Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.
Autoritățile sanitare din Republica Moldova avertizează că în septembrie se așteaptă un noul val de pandemie, din cauza răspândirii cu repeziciune a noului tip de coronavirus, Delta. Medicii spun că riscul de îmbolnăvire este cu mult mai mare în perioada concediilor, pentru că multe persoane aleg să-și petreacă vacanța în străinătate. Singura opțiune de a împiedica răspândirea virusului este vaccinarea, a mai afirmat medicul epidemiolog Ștefan Gheorghiță de la Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Regiunea transnistreană are cel mai lent ritm de vaccinare din Republica Moldova – 15 la sută din populație a fost complet vaccinată, iar 16 la sută dintre locuitori au primit prima doză.
„Vrem o relație pragmatică cu Rusia” a declarat președinta Maia Sandu într-un recent interviu cu publicația americană „American Purpose”, ceea ce înseamnă rezolvarea concretă a unor probleme. În primul rând, redeschiderea pieței rusești pentru exporturile moldovene, clarificarea statutului emigranților moldoveni din Rusia și evacuarea trupelor și munițiilor rusești din regiunea transnistreană, pentru că prezența lor acolo reprezintă „nu numai un pericol național, dar un pericol pentru întreagă regiune”. a precizat Maia Sandu.
Administrația de la Tiraspol a anunțat că în regiunea transnistreană vor fi deschise 27 de secții de votare pentru alegerile în Duma de Stat a Federaţiei Ruse din 19 septembrie. Niciun alt stat nu a deschis vreodată secții de votare în regiunea separatistă a Republicii Moldova. Astfel, Rusia va avea în stânga Nistrului cu cinci secții mai multe decât la alegerile precedente din 2016. Asta chiar și în condițiile în care Comisia electorală de la Tiraspol a anunțat că baza de votanți a scăzut oficial cu peste 7300 de persoane doar în ultimii un an și jumătate. La Chişinău nu există încă o reacție oficială în legătură cu intenția Rusiei de a deschide secții de votare în regiunea separatistă.
Biroul de reintegrare din Guvernul de la Chişinău reamintește că șoferii din regiunea transnistreană care vor să meargă în Ucraina după data de 1 septembrie mai au o lună la dispoziție pentru a-și obține numere de înmatriculare neutre și permis moldovenesc.
Cele două puncte de înmatriculare de la Tiraspol și Râbnița și-au început activitatea la 01 septembrie 2018, iar până în luna aprilie 4778 de mașini transnistrene au obținut numere neutre, iar 11366 de șoferi și-au preschimbat permisul de conducere transnistrean în unul moldovenesc, ceea ce însemnă aproape o treime din numărul total de 36 de mii de permise deţinute de locuitorii din regiune, conform datelor Agenţiei Servicii Publice. Tiraspolul a protestat împotriva acestei decizii a Chişinăului și Kievului, acuzând autoritățile moldovene de presiuni politice.
Cea mai înaltă rată a depopulării din ultimii 30 de ani s-a înregistrat în stânga Nistrului, constată Veaceslav Ioniță, expert la IDIS „Viitorul”. Din 1991, în stânga Nistrului populația s-a redus de 2,4 ori, de la 731 de mii la 306 mii, sau cu 425 de mii de cetățeni. „Nu cred că veți găsi în Europa o altă țară, sau o altă regiune, unde avem o așa depopulare cum se întâmplă în stânga Nistrului”, este de părere analistul economic. Din dreapta Nistrului, fiecare al patrulea cetățean este plecat peste hotare, sau 26%, iar din stânga Nistrului - 33 la sută, sau fiecare al treilea cetățean, se mai arată în analiza expertului de la IDIS „Viitorul”.
Serviciul de Securitate al Ucrainei a anunțat sâmbătă, 31 iulie, că fostul judecător Nicolai Ceaus, răpit cu patru luni în urmă, în plină zi, de la Chișinău, se află acum în custodia sa, unde primește asistența medicală necesară, după ce o perioadă îndelungată a fost lipsit de libertate. Ceaus a reapărut subit vineri, 30 iulie, în satul Mazurivka din regiunea Vinnița. Flămând și aproape fără haine, s-a dus singur la primăria satului, a declarat jurnaliștilor președintele consiliului sătesc, Valery Grunkivski, relatează Radio Svoboda. De acolo a fost luat de ofițeri ai Serviciului de Securitate (SBU). Fostul judecător este căutat și de Biroul Național Anticorupție, care ar fi încercat vineri să-l preia pe Ceaus, mai mult sau mai puțin cu forța, din mâinile Serviciului de Securitate. Fără succes însă, iar acest incident nu a fost comentat până acum de SBU. Ceaus a fost răpit pe 3 aprilie de la Chișinău, după ce-i fusese respinsă cererea de azil în Republica Moldova. Este căutat în Ucraina pentru un caz de corupție din 2016, când ofițerii Biroului Național Anticorupție au găsit în grădina lui borcane, îngropate în pământ, în care erau 150 de mii de dolar, despre care autoritățile spun că sunt bani din mită. Nu este clar de ce fostul judecător, căutat pentru un caz de corupție, se află acum în custodia Serviciului de Securitate, în loc de Biroul Național Anticorupție, remarcă Radio Svoboda.
Un tribunal din Belarus a catalogat canalul de televiziune Belsat, finanțat de Polonia, drept „extremist”, pe fundalul represiunilor intensificate împotriva presei și a societății civile. Belsat este o sursă de știri populară pentru beloruși și are o poziție critică față de politica regimului lui Aleksandr Lukașenka. Ministerul de Interne de la Minsk a anunțat marți că pot fi impuse amenzi sau pedepse cu închisoarea oricui răspândește, reacționează sau apreciază informațiile difuzate de canalul polonez de televiziune. Ordinul judecătoresc blochează site-ul web al televiziunii Belsat și toate conturile sale de pe rețelele de socializare din Belarus. Luna aceasta, Lukașenka a amenințat că va „curăța” țara de activiști, de presă ostilă și de societatea civilă, mai ales înainte de aniversarea unui an de la alegerile prezidențiale controversate care au declanșat proteste fără precedent în Belarus, care au durat luni de zile și la care au participat zeci de mii de oameni.
Președintele Statelor Unite, Joe Biden, s-a întâlnit miercuri la Washington cu lidera exilată a opoziției din Belarus, Svetlana Țihanovskaia, declarând după discuții că Statele Unite „sunt alături de poporul din Belarus în lupta pentru democrație și respectarea drepturilor universale ale omului”. Într-o declarație pe Twitter după întâlnire, Biden a spus că este „onorat” să o găzduiască pe Țihanovskaia la Casa Albă. La rândul ei, Țihanovskaia a spus într-o declarație pe Twitter că Biden a lansat „un ferm semnal de solidaritate cu milioanele de belaruși neînfricați care luptă pașnic pentru libertate”.
***
Centrul Apriori de la Tiraspol, împreună cu alte câteva organizații neguvernamentale din stânga Nistrului, organizează, al cincilea an, festivalul de film documentar Cesnok – Ustutoiul în traducere. Un festival care a devenit foarte popular și care a fost de-a lungul anilor un punct de atracție pentru tinerii nu doar din stânga, dar și din dreapta Nistrului.
Вin cauza presiunilor crescânde din partea administrației transnistrene, în acest an festivalul a avut o singură proiecție la Tiraspol...
Însă din cauza presiunilor crescânde din partea administrației transnistrene, în acest an festivalul a avut o singură proiecție la Tiraspol. În ajunul primei zile de proiecții, organizatorii au fost anunțați, fără prea multe explicații, că sălile în care urmau să fie proiectate filmele nu-i mai primesc, astfel încât aceștia s-au văzut nevoiți să se mute la Chişinău, împreună cu o parte din publicul care a vrut să vadă filmele și să participe la discuțiile de după proiecții.
Organizatorii festivalului evită să afirme cu voce tare că de vină pentru situația creată este administrația de la Tiraspol – majoritatea dintre ei locuiesc în regiune și pot fi ușor acuzați de extremism sau calomnierea unor demnitari. Mai ales că astfel de cazuri sunt tot mai multe în ultimul timp în regiunea separatistă.
Tot în urma presiunilor politice, la începutul acestui an și-a anunțat închiderea unul dintre cele mai populare centre pentru tineri de la Tiraspol, Club 19, care era printre organizatorii festivalului Cesnok.
Pe lângă proiecțiile fizice în cinematografe, în acest an festivalul a avut și o componentă on-line. Filmele din program au putut fi văzute și pe site-ul festivalului, pe toată perioada proiecțiilor.
În acest an programul a inclus peste 30 de filme, iar printre ele a fost și documentarul românesc „Colectiv”. Sergiu Culeac a stat de vorbă cu câțiva spectatori, dar și cu Andrei Hamițevici, un tânăr de la Tiraspol, co-organizator al Festivalului Cesnok.
Andrei Hamițevici: „Eu nu știam de acest scandal, de acest caz pentru că nu prea urmăresc mass media românească. Nu țin minte exact cine a propus acest film pentru festival, dar l-am privit și la final toți patru din echipă am decis imediat să-l selectăm.”
„Evident că au fost imagini care te șocau, spune o tânără care a văzut filmul „Colectiv”. Dar în același timp te gândești: dar cum este posibil? Și de ce astfel de situații sunt admise? Iată de ce este important ca fiecare am, personal, să iasă la alegeri, este minimul pe care îl poate face, și să voteze cum crede el de cuviință. Pentru că atunci când ești om matur deciziile tale îți influențează direct viața. Și faptul că există corupție în țară este o chestiune care îl vizează pe fiecare om în parte și nu este doar din cauza celor care stau în funcții înalte. Iată de ce nu trebuie să tăcem, trebuie să luptăm pentru drepturile noastre.”
Co-organizatorul evenimentului, Andrei Hamițevici dă și câteva detalii despre ediția din acest an a festivalului Cesnok.
Andrei Hamițevici: „Am adunat cam 30 de filme și în premieră în acest an este și faptul că facem proiecții televizate. Sunt schimbări legate de faptul că avem cinema online și filmele pot fi văzute de toți doritorii din Moldova și din regiunea transnistreană.”
Eu cred că noi încă mai avem posibilitatea de a mai face câte ceva...
Europa Liberă: Ce se va întâmpla mai departe cu festivalul de film documentar Cesnok, având în vedere că anul acesta îl vedem mai mult la Chişinău?
Andrei Hamițevici: „Încă nu știm.”
Europa Liberă: Piedicile sunt în continuare mari?
Andrei Hamițevici: „Eu cred că noi încă mai avem posibilitatea de a mai face câte ceva. Festivalul nu constă doar în această săptămână de proiecții fizice în cinematografe. Proiectul include și proiecții mici, inclusiv în alte localități, și noi vrem să călătorim prin țară cu proiecții. După care vom mai vedea…”
În acest an Festivalul Cesnok a inclus pentru prima dată și o secțiune numită „Vocile femeilor”, cu autori de pe ambele maluri ale Nistrului. Secțiunea a fost susținută de Centrul Rezonans de la Tiraspol. Directorul centrului, Alexandr Goncear, spune, într-o discuție cu corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, că filmul este o bună metodă de sensibilizare în subiecte precum violența împotriva femeilor sau traficul de persoane:
Alexandr Goncear: „Pentru noi aceasta este o modalitate interesantă de lucru cu publicul. Demult ne gândeam la posibilitatea de a folosi filmul documentar pentru a sensibiliza publicul în legătură cu problema cu care lucrăm: poziția femeii în societate, lipsa egalității de gen, violența în familie. Festivalul Cesnok are, indiscutabil, o experiență bogată și metode verificate de lucru. Iată de ce în unul din proiectele noastre am planificat astfel de proiecții și mecanisme de a le aplica corect, în corespundere cu legislația – adică să cumpărăm drepturile de autor pentru proiecții, să lucrăm cu distribuitorii și așa mai departe.
Și noi am decis să preluăm experiența festivalului Cesnok, să vedem cum se întâmplă totul, cum este procesul de organizare, cum este stabilit contactul cu spectatorii. Iată de ce în acest an ne-am cooperat efortul și în cadrul festivalului am făcut o secțiune specială numită „Vocile femeilor”. Avem în proiecție câteva filme, iar unul dintre ele este filmul „O mamă pentru Iulia” a regizoarei din Rusia, Natalia Kadîrova.”
Europa Liberă: Care au fost criteriile de selecție a filmelor?
Alexandr Goncear: „În primul rând, trebuiau să fie filme documentare, este criteriul de bază pentru festivalul Cesnok. În al doilea rând, am ținut cont de istorii și linia de subiect. Dacă e să vorbim despre acest film – „O mamă pentru Iulia” – acesta a fost filmat pe parcursul a șapte ani, adică eroul principal, fetița Iulia, a crescut împreună cu filmul. Este o experiență rară. Și tema abordată în film este destul de profundă și ne-a impresionat pe noi, ca organizatori. Colegii de la festival ne-au propus acest film și noi am fost de acord. Alte filme sunt la fel foarte interesante – sunt despre situația femeilor în societate, problema violenței în familie. Acestea au fost criteriile de la care am pornit. Și evident că au urmat negocieri de durată cu distribuitorii, discuții despre cumpărarea drepturilor de autor pentru proiecții – sunt lucruri complicate. Acum știm și noi aceste lucruri.”
***
Două alerte cu bombă au fost anunțate joi la Tiraspol și Bender. La Tiraspol, în urma unui apel anonim, a fost evacuată clădirea administrației orășenești. Un alt apel anunța prezența unui explozibil în clădirea Muzeului orașului Bender.
Ambele clădiri au fost evacuate, iar zona a fost verificată de forțele de ordine transnistrene. Abia spre seara zilei informația a fost confirmată și de departamentul de interne al regiunii transnistrene, care a spus că după verificări s-a constatat că au fost amenințări false.
Alertele au venit la câteva ore după ce la Bender a fost marcată aniversarea a 29-a a începerii operațiunii militare de pacificare pe de Nistru, condusă de Federaţia Rusă din 1992.
În centrul orașului Bender a avut loc un miting la care au participat reprezentanți ai administrației transnistrene și co-președintele din partea Rusiei în Comisia Unificată de Control, Andrei Gorobțov. Acesta a citit un mesaj de felicitare din partea Ministerului rus de Externe, în care se spune că „formatul de pacificare care și-a demonstrat eficiența nu doar asigură stabilitatea în regiune, dar și creează condițiile necesare pentru avansarea reglementării transnistrene”.
Chişinăul oficial insistă asupra încheierii misiunii militare de pacificare a Rusiei pe Nistru și înlocuirea acesteia cu un contingent civil sub mandat internațional, poziție cu care nu este de acord Moscova și Tiraspolul.
Corespondenții noștri în regiune transmit că alertele cu bombă de la Tiraspol și Bender i-au speriat pe unii locuitori, mai ales că aceștia își mai amintesc cele două explozii care au avut loc în 2006 într-un maxi-taxi de rută și într-un troleibuz. Majoritatea însă cred că la mijloc a fost o glumă neinspirată.
***
Canada și Statele Unite ale Americii condamnă „încălcarea flagrantă continuă a drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova de către regimul secesionist” de la Tiraspol și cere administrației transnistrene să înceteze abuzurile asupra vocilor critice din regiune.
Printr-o declarație făcută joi la Consiliul permanent al OSCE de la Viena de către însărcinata cu afaceri a SUA, Courtney Austrian, cele două țări cer eliberarea deținuților condamnați după ce au contestat regimul de la Tiraspol.
Declarația vine ca reacție la recentele condamnări a doi critici ai regimului de la Tiraspol, Ghenadi Ciorba și Mihail Ermurachi, dar și ca „răspuns la acțiunile provocatoare continue și mișcările netransparente de trupe militare în Zona de securitate a Republicii Moldova”, se spune în declarația publicată și pe site-ul Delegației SUA la OSCE.
La Tiraspol au fost recent pronunțate două sentințe de condamnare în cazurile Ciorba și Ermurachi, considerate de experți independenți ca fiind exemple de represiune politică împotriva unor critici ai regimului separatist transnistrean. În ambele cazuri, au fost formulate acuzații penale pentru „jignirea președintelui”, adică a lui Vadim Krasnoselski, și contestarea „rolului pozitiv” al militarilor ruși. Anterior, la Tiraspol au fost deschise dosare penale „pentru extremism” și în alte cazuri, iar o organizație de apărare a drepturilor omului a cerut expertizarea a cel puțin 14 cazuri de încălcare a drepturilor omului, majoritatea pe criterii politice.
„Statele Unite și Canada rămân profund preocupate de reprimarea continuă a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în regiunea transnistreană a Moldovei. Autoritățile transnistrene de facto au făcut uz în mod repetat de strategia de combatere a extremismului adoptată la Tiraspol pentru a-i urmări pe membrii opoziției, care și-au manifestat pașnic opiniile disidente”, se spune în declarație.
Courtney Austrian a prezentat și detaliile celor două cazuri.
„La 3 iulie 2020, Ghenadie Ciorba a fost arestat după ce a participat la un protest pașnic împotriva restricțiilor de circulație impuse de autoritățile transnistrene de facto. După ce a fost ținut zece zile sub arest administrativ pentru „organizarea unui protest ilegal”, el a fost arestat preventiv pentru acuzații de „extremism” și a stat în arest aproape un an înainte de a avea loc procesul de judecată, în regim închis.
Săptămâna trecută, el a fost condamnat pentru acuzații de „extremism” și „insultare” a de facto „liderului” transnistrean Vadim Krasnoselski și condamnat la trei ani și trei luni de închisoare. Tot săptămâna trecută, Mihail Ermurachi, în vârstă de 70 de ani, a fost de asemenea condamnat pentru „insultarea” lui Krasnoselski într-o discuție privată pe care a avut-o în 2019. A fost amendat cu 9.200 de ruble”, a declarat reprezentanta SUA în plenul Consiliului permanent al OSCE.
„Facem apel autorităților transnistrene de facto să respecte drepturile omului, să anuleze condamnările domnului Ciorba și Ermurachi pentru exercitarea libertăților lor fundamentale și să elibereze imediat deținuții reținuți pe nedrept, inclusiv pe Oleg Horjan, Serghei Mirovici și Adrian Glijin”, se spune în declarație.
SUA și Canada rămân profund preocupate de reprimarea continuă a drepturilor și libertăților în regiunea transnistreană...Courtney Austrian, însărcinata cu afaceri a SUA la OSCE
Courtney Austrian a mai subliniat că Statele Unite și Canada „susțin un proces de reglementare transnistreană în format 5 + 2 orientat spre obținerea de rezultat, bazat pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul granițelor sale recunoscute la nivel internațional, cu un statut special pentru Transnistria”. „Statele Unite și Canada se solidarizează cu poporul moldovenesc și în apărarea drepturilor omului celor supuși abuzurilor”, se spune în declarația Delegației SUA la OSCE.
O reacție la acest subiect a venit săptămâna trecută și din partea Biroului pentru democrație și drepturile omului al Departamentului de Stat al SUA. Într-o postare pe Twitter se spune că „exprimarea opiniilor nu este o crimă”. „SUA condamnă condamnarea lui Ghenadie Ciorba și Mihail Ermurachi pentru acuzații motivate politic pentru exercitarea libertății de exprimare și de întrunire. Facem apel la autoritățile de facto din Transnistria să îl elibereze imediat”, se spune în declarația Biroului pentru democrație și drepturile omului al Departamentului de Stat al SUA.
***
Doi activiști din regiunea transnistreană, politologul Nikolai Kuzmin și avocatul Stepan Popovski, vorbesc, într-un interviu acordat corespondentului nostru la Titaspol, Serghei Ursul, despre încălcările drepturilor omului în stânga Nistrului, inclusiv pe criterii politice, și despre motivele care îi fac pe oameni să părăsească regiunea. Nicolai Kuzmin și Stepan Popovski sunt printre autorii recentului studiu publicat la Tiraspol de Centrul Apriori „Libertate în izolare: o analiză a situației drepturilor omului în Transnistria în perioada 2017-2021”
Studiul trece în revistă 14 dosare unde au fost încălcate dreptul la informație, dreptul la întruniri, dreptul la libertatea opiniei, dar și la un proces echitabil. În multe dintre aceste cazuri este vorba despre persecutarea oponenților politici de către regimul de la Tiraspol și deschiderea unor dosare pentru „extremism”. Printre acestea sunt cazul scriitoarei Larisa Calic, care a scris o carte despre abuzurile din armata transnistreană, a deputatului comunist Alexandr Samonii, a activiștilor Ghenadi Ciorba și Irina Vasilakii, dar și acuzațiile de activitate politică aduse Centrului Apriori și juristului Stepan Popovski. Juriștii transnistreni semnalează ca încălcare majoră și limitarea nemotivată în perioada pandemiei a dreptului la libera circulație a tuturor locuitorilor regiunii transnistrene.
Analiza Centrului Apriori constată că timp de 30 de ani nu s-a găsit o formulă eficientă de apărare a drepturilor omului în regiunea transnistreană și că oamenii de rând sunt practic complet neprotejați în fața oricărui abuz, iar instanțele de judecată nu oferă victimelor nicio perspectivă rezonabilă de a obține câștig de cauză.
Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, notează că este pentru prima dată cânt în regiunea transnistreană este elaborată o analiză atât de complexă. Așadar, iată discuția cu Stepan Popovski și politologul Nikolai Kuzmin.
Nikolai Kuzmin: „În timpul pandemiei în mod special s-au accentuat cazurile în care s-au făcut presiuni evidente asupra unor oameni, unele cazuri s-au produs și înainte de pandemie. Iată de ce am numit acest raport „Libertatea în izolare”. Idea raportului este una mai veche, încă din 2017 am început să ne gândim la acest lucru, când au început să apară primele cazuri de persecuții pe criterii politice.
Atunci a fost cazul soților Belov, care au fost închiși pentru postări pe Telegram, ceea ce era foarte neobișnuit atunci. Acum însă astfel de cazuri au devenit tot mai dese și am decis să facem acest raport.”
Europa Liberă: Mulți dintre cei cazurile cărora sunt prezentate în raportul Dvs. au plecat din Transnistria. Cum credeți, de ce au făcut acest lucru?
Stepan Popovski: „Noi am făcut câteva declarații privind încălcarea drepturilor omului încă anul trecut. Și acest raport arată caracterul sistematic al acestor încălcări. Astfel am încercat să arătăm un tablou mai complet a ceea ce se întâmplă.
În această perioadă au apărut primii în istoria Transnistriei refugiați pe motive politice – este vorba despre cazurile Vasilaki și Dogari, cărora li se acordă azil politic pe motive politice. Astfel de cazuri nu s-a mai întâmplat până acum, nimeni nu a mai cerut azil pe motive politice. Din considerente militare – da, sau de altă natură, dar nu politice.”
Nikolai Kuzmin: „Teoria mea în acest context este că autoritățile noastre au impresia că locuitorii Transnistriei pleacă pentru că nu au condiții economice suficiente – nu au venituri suficiente sau locuiri de muncă. Este o idee destul de răspândită, de altfel. Dar impresia mea este că acesta este mai degrabă un efect secundar.
Sistemul este neprietenos. Suficient de neprietenos pentru a-i motiva să plece din acest loc…
Eu cred că oamenii pleacă din Transnistria pentru că ei nu simt că ar avea puterea asupra propriei vieți. Da, o componentă este și bunăstarea economică, când omul este sigur că mâine va putea merge la magazin și cumpăra ce își dorește, că va putea călători undeva și așa mai departe. Dar mie mi se pare că o parte inerentă a acestei probleme este sentimentul intern că ești protejat, că ai garantate inclusiv drepturi și libertăți și că nu există riscul ca mâine, din senin, să fii închis pentru orice ar fi, pentru vreun comentariu pe internet sau altceva de felul acesta.
În timpul pandemiei, cel puțin unele din situațiile care au existat au avut acest efect asupra unor cetățeni – i-au făcut să înțeleagă că sistemul este neprietenos. Suficient de neprietenos pentru a-i motiva să plece din acest loc.”
Europa Liberă: În unele din cazurile pe care le analizați există așa-numite constatări ale experților. În regiunea transnistreană există vreo instituție care se ofere expertiză independentă?
Stepan Popovski: „În ceea ce privește experții, să fim sinceri, experți independenți în Transnistria nu pot fi. Mai mult decât atât, pentru a pune dosarele de acest fel pe bandă rulantă, ministerul afacerilor interne a creat în interiorul său un departament de expertiză juridică.
Noi nu putem avea acces la un mecanism real de apărare…
Ce legătură poate avea expertiza juridică cu ministerul de interne? Pentru mine, ca jurist, acest lucru rămâne o enigmă. Și, respectiv, acest departament produce constatările de care are nevoie sistemul politic. Și astfel, noi nu putem avea acces la un mecanism real de apărare.”
Nikolai Kuzmin: „De fapt, acest lucru este valabil nu doar în cazul articolelor cu privire la extremism, dar și a articolului cu privire la „jignirea persoanelor în funcții oficiale”. La noi sunt foarte iubite articolele penale 316 și 316.1 – „jignirea reprezentanților puterii” și „jignirea președintelui”. Mai sunt articolele 276 despre „extremism” și 278 – despre „incitare la ură interetnică”, cel care a fost invocat în cazul recent al lui Mihail Ermurachi, de exemplu. Mai este articolul 278.3 despre „negarea rolului pozitiv al misiunii de pacificare a Rusiei în Transnistria”. Acestea sunt articolele unde apar de regulă „constatări ale experților”.
Din păcate, noi asistăm la un șir de cazuri, mai ales în ultimul timp, în care ne este greu să vedem altceva decât atitudine părtinitoare și dependență a sistemului judecătoresc de factorul politic. Și noi avem îngrijorări rezonabile că, chiar dacă aici vor apărea experți independenți, aceștia vor avea acces doar la o parte din dosare.
Întotdeauna vor rămâne, din păcate, 10-15 la sută din dosare care vor viza de exemplu acțiunile angajaților din miliție, așa cum a fost în mai multe cazuri – cel al tinerilor reținuți în satul Gâsca sau cazurile Nikolai Malîșev sau Vasilaki. Aici judecata pur și simplu a refuzat să examineze acțiunile milițienilor. Din păcate, noi nu putem interpreta acest lucru altfel decât o dependență a sistemului judecătoresc de puterea executivă. Și astfel, dacă avem dreptate și într-adevăr așa este, chiar dacă ar apărea un organ care să întrunească experți calificați, aceștia pur și simplu nu vor fi admiși la cazurile cele mai reprezentative și grave de încălcare a drepturilor noastre.
Spun asta cu regret, pentru că noi ne-am dori foarte mult să trăim într-o țară care ar avea mijloace corecte și eficiente de apărare a drepturilor noastre.
În analiza pe care am făcut-o lăsăm foarte clar să se înțeleagă că vorbim despre un sistem judecătoresc dependent.”
Europa Liberă: Vă referiți de mai multe ori în analiza Dvs. la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dar în ce măsură regiunea transnistreană este pregătită să urmeze normele legale europene, în condițiile în care puterea vorbește de pe toate platformele despre prioritatea armonizării cu Rusia?
Nikolai Kuzmin: „Rusia a semnat Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dar chiar dacă facem abstracție de acest lucru, capitolul 10 al constituției noastre transnistrene spune că normele dreptului internațional sunt valabile și aici. Iar hotărârea 226 a Sovietului Suprem de la Tiraspol spune că Transnistria se angajează să respecte un șir de convenții internaționale, printre care și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Trebuie să înțelegeți că nu suntem totuși niște băieți bolnavi la cap…
Trebuie să înțelegeți că nu suntem totuși niște băieți bolnavi la cap care s-au trezit ieri și au spus: „O! Ce bine! Să luăm Convenția Europeană și să acționăm așa cum scrie acolo!”. Nu, noi pornim de la ceea ce a spus chiar puterea de la noi. Dacă puterea de la noi ar fi declarat că în Transnistria este valabilă exclusiv legislația Federaţiei Ruse, nu exclud că am fi făcut această analiză bazându-ne pe acele legi. Dar așa, ne bazăm exclusiv pe ce au spus autoritățile.
Și vreau să mai notez un moment. Am fost întrebat deja de mai multe ori de ce vorbim atât de mult despre responsabilitatea Federaţiei Ruse, având în vedere că ea nu plătește recompensele decise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului? Oamenii care întreabă probabil că nu vor să folosească motorul de căutare de la Google pentru a se documenta. Federaţia Rusă plătește în baza deciziilor CEDO, plătește în fiecare an. Și în fiecare an bugetul alocat în acest sens se epuizează pentru că sunt prea multe încălcări ale drepturilor. Și an de an acest buget crește. Federaţia Rusă reține plățile, care cresc din cauza penalităților acumulate, doar în cazurile care i se par motivate politic. De exemplu, în cazurile Iukos, Navalnîi și, din păcate, da, printre acestea sunt și cazurile legate de Transnistria, unde Rusia este recunoscută ca fiind vinovată.
Și având în vedere că Rusia nu plătește despăgubirile pe cazurile din Transnistria pierdute la CEDO, am și propus crearea „Camerei pentru drepturile omului în Transnistria”. Deciziile CEDO la noi nu sunt complet respectate – Curtea Europeană emite decizii, Moldova plătește partea ei de compensații, Federaţia Rusă nu plătește și astfel dreptatea nu este restabilită complet, pentru că nu există compensații complete. Iată de ce este foarte important să mai existe un organ, o instanță unde transnistrenii să poată apela în încercarea de a-și restabili drepturile, din moment ce nu o pot face în instanțele transnistrene, moldovenești sau rusești.”
Stepan Popovski: „În plus, Convenția Europeană, în opinia mea, este cea mai neutră în raport cu regimurile politice. Aceasta acționează în 47 de țări ale Europei, cu excepția Belarusului. În aceste țări sunt regimuri politice diferite. Iată de ce un precedent de la Curtea Europeană este cel mai convingător argument.
Curtea Europeană cere ca înainte de a ajunge acolo să fie parcurse toate căile interne de recurs. Doar că la noi nu există astfel de căi interne. Ce declară Republica Moldova din păcate nu funcționează. Din punct de vedere juridic și procedural, noi nu ne putem plânge în instanțele din Moldova de acțiunile abuzive ale unui milițian de sector transnistrean, de exemplu.
Iată de ce am propus ca soluție precedentul internațional care a funcționat în Bosnia și Herțegovina. Pe teritoriul Iugoslaviei, după destrămarea acesteia, instanțele au rămas fără Curtea Supremă de Justiție. Și cu participarea ONU a fost creată o instanță internațională, numită Camera pentru drepturile omului, care era independentă și funcționa în baza Convenției Europene.
Și având în vedere că Transnistria recunoaște Convenția Europeană, de ce nu am crea un astfel de instrument și aici? Nu vedem aici nicio contradicție cu aspirația Transnistriei de a respecta drepturile omului.
Din păcate, și pe malul drept al Republicii Moldova situația cu accesul la justiție este departe de a fi ideală sau normală, iată de ce nici aceasta nu este pentru noi un exemplu de justiție eficientă.”
