Linkuri accesibilitate

Teme de actualitate: pandemia și justiția


Varianta Delta a coronavirusului, imagine generică

Un punct de vedere săptămânal de Vitalie Ciobanu.

Teme de actualitate: pandemia și justiția
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:54 0:00
Link direct

În Republica Moldova, încet-încet, tulpina Delta recuperează terenul pierdut de varianta „clasică” a Coronavirusului. Ieri, 7 septembrie, s-au înregistrat 850 de infectări, majoritatea printre persoane nevaccinate, asta în timp ce nu mai contenesc disputele pe tema profesorilor, dar și a altor categorii de angajați ai statului, care refuză imunizarea (gratuită) și testul contra plată la Covid-19. Recrudescența pandemiei este principalul subiect al acestor zile.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Se vorbește despre „drepturi” încălcate și „atitudine ostilă, arogantă” din partea guvernării, care ar impune vaccinarea împotriva voinței oamenilor. Și dacă o impune, e clar că în spate se află o conspirație. „Cipizarea”, „înțeparea”, purtarea măștilor (a „botniței” – în limbajul panicarzilor și al propagandiștilor antivaccin) – e parte dintr-un amplu plan de control al populației, pe care „oculta financiară”, „guvernul mondial”, vezi Doamne, îl desfășoară de ani de zile: s-a dat drumul la virus, ca să se bage frica în oameni și apoi să-i „salveze” cu vaccinul, închizându-i într-un țarc, transformându-i în niște făpturi teleghidate, lipsite de voință.

Fake-urile, „basmele” despre virus și despre vaccin, spre regret, se bucură încă de mare priză în Moldova, ca și în alte țări din Est. Mai trist este să constați că oameni instruiți, cei care au un rol important în educația copiilor, se prind în această nadă.

Covid-19 ne-a stricat viața tuturor, avem motive serioase să fim supărați, necăjiți, indignați. Dar, „ultragiați” cum ne simțim, cred că ar fi bine să ieșim de sub carapacea egoismului nostru funciar, să ne gândim la medicii care s-au sacrificat pentru a ne ține în viață, să ne gândim la bolnavii intubați, cei care n-au mai putut fi salvați, pentru că nu exista pe atunci un ser salvator – ei, acești nefericiți semeni ai noștri, nu doreau la fel de mult să trăiască? Nu aveau familii, vise, speranțe?...

De ce nu am încerca să fim mai solidari, mai grijulii unii cu alții, protejându-ne și pe noi, și pe cei din preajma noastră? Supralicitarea sistemului medical cu bolnavi Covid va priva de asistență alte categorii de bolnavi. Avem dreptul să-i condamnăm, din cauza egoismul nostru, la suferință și moarte?

„Mulți oameni sunt îngrijorați de efectele pe termen lung ale vaccinului, scria un internaut, efecte care vor putea fi măsurate abia după o perioadă de câțiva ani.” E o îngrijorare legitimă, doar că acești „câțiva ani” mai trebuie să-i și trăiești și fără vaccin riscul că nu vei ajunge până acolo e foarte mare.

Statistica imunizării situează Republica Moldova pe unul din ultimele locuri în Europa și, din păcate, și România, după un start bun, a rămas în coada plutonului UE. Tabloul defectuos al vaccinării reflectă, spun specialiștii, o anumită cultură și civilizație. Cele mai înalte rate de vaccinare sunt în Danemarca, Portugalia, Franța, Italia, Marea Britanie, unde s-a ajuns la 60%-70% din populație. Sunt țări în care trăiesc numeroși conaționali ai noștri. Aceste cifre ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care se încăpățânează să nu se vaccineze, deși consumă, pentru tratarea altor boli, adesea fără rost, medicamente la prețuri exorbitante.

O altă temă de mare actualitate în aceste zile în Moldova este justiția, mai exact tribulațiile procuraturii generale, care „rezistă eroic” în fața încercărilor guvernării de a o chestiona pentru lipsa de eficiență în combaterea marii corupții. „Plahotniuc”, „Shor”, „Platon”… sunt doar câteva inscripții, stridente, de pe dosarele îngropate în instituția procurorului general Stoianoglo, dosare de rezonanță, legate de delapidarea unor sume astronomice, bani care ar prinde bine azi pentru majorarea pensiilor și salariilor, pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru conectarea energetică a celor două maluri ale Prutului, pentru salvarea mediului ș.a.m.d.

Să amintim și alte restanțe ale procuraturii generale. De pildă, afacerea „Kuliokul”. Stoianoglo a declarat recent că nu are dubii că în punga pe care Plahotniuc i-a înmânat-o lui Dodon erau bani (după ce mult timp a pretins că nu știe ce-a fost în ea), și totuși nu a mișcat un deget pentru a-i ancheta pe Dodon, Cornel (Furculiță) și pe alți fruntași PSRM, dar și personaje din anturajul lui Plahotniuc, din cei ce n-au apucat să fugă peste hotare.

Faptul că Dodon discuta cu Plahotnouc și Iaralov un plan de federalizare a Republicii Moldova – discuții surprinse pe aceleași imprimări video – reprezintă un atac la siguranța națională, la independența și integritatea teritorială a statului. Și nimic, nicio reacție! Tot așa, procurorul general Stoianoglo a refuzat să dea curs unei anchete în „dosarul Bahamas” de finanțare ilegală a PSRM, cu dovezi clare de ingerință a unei puteri străine în treburile interne ale Republicii Moldova.

Filmulețul fake din calculatorul lui Platon, filmuleț în care Shor îi transmite un plic cu bani unei holograme cu chipul președintei Maia Sandu, la fel nu l-a deranjat pe Stoianoglo.

Alaltăieri, 6 septembrie, s-au împlinit trei ani de la expulzarea celor 7 profesori turci spre temnițele lui Erdogan. Procuratura generală nu s-a arătat deloc dornică să-i demaște pe cei care au comandat și executat răpirea profesorilor turci.

Or, nu aceste grave, prăpăstioase lacune din activitatea instituției îl preocupă pe dl Stoianoglo, ci cum să-și apere „onoarea și demnitatea”, lezate de noua lege a Procuraturii, care prevede demiterea șefului acesteia în cazul unui raport de evaluare negativ. Dl Stoianoglo a lăsat să scape în străinătate bandiți dovediți, încercând să-și justifice inacțiunea prin tot felul de hachițe procedurale, dar s-a avântat energic într-un război instituțional cu președinta

și cu actuala guvernare.

Confruntarea lui Stoianoglo cu noua putere, care se sprijină pe un puternic mandat popular anticorupție, nu se poate sfârși decât într-un singur fel, mai ales după ce și Curtea Constituțională a respins solicitarea lui Stoianoglo de a suspenda amendamentele la Legea procuraturii votate în parlament. Stoianoglo nu vrea să demisioneze de bună voie, dar nici actuala guvernare nu va accepta menținerea în funcție a acestuia, pentru că își joacă propria credibilitate în fața electoratului, își periclitează programul anticorupție.

Stupefiant este că în acest război de uzură singurul care vorbește în numele procuraturii este Stoianoglo. Nu auzim nicio altă voce care să încerce o delimitare de inactivitatea șefului său, care să îndepărteze culpa colectivă proiectată asupra acestei instituții. De fapt, nici ne e de mirare. Într-o republică în care modelul judelui sau procurorului prosper este foarte invidiat, puțini deținători ai acestor funcții se vor găsi fără pată. Sau poate „disidenții” din sistem așteaptă, strategic, „să pice” Stoianoglo, ca să prindă glas?

Fără „ghiontul” din partea factorului politic nimic nu se mișcă în Republica Moldova. Dar și guvernarea, pentru a reuși, trebuie să țină cont de mentalitățile autohtone, de angoasele, de fobiile oamenilor, să reducă la maxim spațiul manipulării și dezinformării. E nevoie nu doar de voință și spirit combativ, ci și de o intensă și răbdătoare campanie de informare a cetățenilor. Populația trebuie să aibă încredere în ceea ce faci și promovezi – combaterea pandemiei și lupta anticorupție – în caz contrar, nicio reformă nu va avea sorți de izbândă, oricât de competenți și bine intenționați ar fi politicienii schimbării.

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG