Emisiune moderată de Lina Grâu. Din sumarul ediţiei:
Continuă incertitudinile legate de prețul și cantitățile de gaze rusești livrate Republicii Moldova – Parlamentul de la Chişinău instituie stare de urgență în domeniul energetic pentru 30 de zile. Asistență a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru femeile de afaceri din stânga Nistrului. Și... continuarea discuției despre societatea civilă din regiunea transnistreană, cu experți ai organizației cehe People in Need, specializată în apărarea drepturilor omului.
***
Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute:
Parlamentul de la Chișinău a aprobat instituirea stării de urgență în sectorul energetic pentru de 30 de zile. Guvernul solicitase această măsură pentru a putea achiziționa rapid gaze din surse alternative, din cauză că Gazprom nu mai livrează cantități suficiente pentru asigurarea consumului. În Republica Moldova s-a înregistrat deja un deficit de aproximativ 16 milioane de metri cub de gaz, iar presiunea este la limita critică de funcționare a sistemului.
Vineri, Consiliul de securitate și apărare al Ucrainei a decis să furnizeze gaze naturale Republicii Moldova, răspunzând cererii premierului de la Chișinău, Natalia Gavriliță. Secretarul consiliului, Aleksei Danilov, a spus că este vorba de un ajutor, Ucraina nu va lua bani, ci va împrumuta această cantitate de gaze Republicii Moldova. Președintele Comitetului pentru energie din Parlamentul de la Kiev, Andrei Gerus, a scris pe Telegram că Moldova a rugat Ucraina să o ajute cu doar 15 milioane de metri cubi de gaze, ceea ce constituie numai 0,08% din rezervele de gaze ucrainene. „Dar pentru Moldova este un volum de o importanță majoră, chiar în zilele următoare, până la semnarea noului contract cu Gazprom, negociat în condiții foarte dificile”, a spus oficialul de la Kiev.
În cadrul unei discuții cu premierul Natalia Gavrilița, liderul separatist de la Tiraspol Vadim Krasnoselski a dat asigurări că centrala de la Cuciurgan va îndeplini toate obligațiile contractuale pentru furnizarea în continuare a energiei electrice pentru partea dreaptă a Nistrului.
După negocierile purtate la Moscova, vicepremierul Andrei Spînu a declarat că Republica Moldova își dorește un contract pe termen lung între MoldovaGaz și Gazprom, însă oferta furnizorului rus de gaze, până în acest moment, „nu este în avantajul cetățenilor noștri”. El a precizat, într-un mesaj pe rețele, că prețul cerut de Gazprom „care include condiții financiare și nefinanciare, inclusiv achitarea în termeni restrânși a datoriei istorice, este mai mare decât ofertele de pe piețele internaționale de gaze”. „Republica Moldova nu poate accepta să plătească un preț la gaz mai mare decât toate celelalte state din regiune”, a spus oficialul de la Chișinău, subliniind că guvernul va căuta furnizori alternativi pentru diversificarea surselor de aprovizionare.
Datele Ministerului Sănătății de la Chişinău arată că în regiunea transnistreană este cea mai mare incidență de îmbolnăviri – 575 de cazuri la 100 de mii de locuitori, urmată de municipiile Bălți și Chişinău, cu 483 și, respectiv, 348 de cazuri la 100 de mii. Mai mult de un sfert din statistica națională revine regiunii transnistrene, care joi a depășit 600 de cazuri de noi îmbolnăviri. Vineri, au fost înregistrate 504 cazuri, dintre care trei sferturi – în rândul pacienților nevaccinați. Un maraton de vaccinare este organizat al doilea week-end la rând în stânga Nistrului. Responsabila de domeniul sănătății de la Tiraspol, Cristina Albul, a spus că ritmul de vaccinare este sub cel necesar. În prezent în regiunea transnistreană s-a vaccinat puțin peste 23 la sută din populație, față de media națională de 31,6 la sută. Uniunea Europeană media este de 75 la sută, în Rusia – de 33% și în Ucraina vecină – de numai 16%.
Președinta Maia Sandu a ratificat Convenția de la Istanbul, prin care țările din Consiliul Europei se obligă să combată violența împotriva femeilor și violența în familie, să protejeze victimele și să urmărească penal infractorii. Mai multe țări conduse de regimuri nationalist-conservatoare au ezitat să o ratifice, invocând că ar ascunde pericole la adresa „familiei tradiționale”. Turcia este prima țară care a denunțat Convenția. Țările care încă nu au ratificat-o sunt în general din Europa de est – ca Rusia, Bulgaria și Ungaria.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat că țara sa este gata să tranziteze cantități suplimentare de gaze naturale din Rusia spre Europa, la un preț redus, spunând totodată că Moscova ar instrumentaliza criza gazelor. Într-un comentariu pentru France Press, Zelenski a afirmat că Rusia șantajează Europa, refuzând să-și crească livrările prin sistemul ucrainean de transportare a gazelor, pentru a obține cât mai rapid certificarea gazoductului Nord Stream 2 către Germania, care ocolește Ucraina. Rusia nu a răspuns deocamdată propunerii lui Zelenski de a-și spori tranzitul de gaze prin Ucraina. Recent, președintele rus Vladimir Putin a declarat că livrările prin Nord Stream 2 ar putea începe imediat ce regulatorul german își va da aprobarea, așteptată la începutul anului viitor. Rusia a respins în mod repetat acuzațiile că ar profita de criza gazelor. Ucraina, SUA și unele țări membre ale UE s-au pronunțat împotriva gazoductului Nord Stream 2, pe care-l consideră un mijloc de presiune al Moscovei asupra UE și a Ucrainei.
Rusia va suspenda operațiunile misiunii sale la NATO începând din 1 noiembrie, a anunțat ministrul rus de externe Serghei Lavrov, precizând că măsura este un răspuns la decizia Alianței Nord-Atlantice de a expulza opt membri ai misiunii ruse la NATO, la începutul acestei luni. Lavrov a mai spus că tot pe 1 noiembrie vor fi suspendate și acreditările celor care fac parte din misiunea NATO la Moscova. Pe 6 octombrie, Alianța militară vestică a decis expulzarea a opt dintre membrii misiunii ruse la NATO, spunând că ei sunt ofițeri ai serviciilor speciale rusești angajați în activități neprietenoase.
Kremlinul spune că nu respectă decizia europarlamentarilor de a-i acorda opozantului rus Alexei Navalnîi premiul Saharov, cea mai înaltă distincție a Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului. Navalnîi, unul din cei mai vocali critici ai președintelui Vladimir Putin, a fost arestat în ianuarie, când a revenit în Rusia din Germania, unde fusese tratat după ce a fost otrăvit cu Novicioc. Moscova a respins acuzațiile că ar fi stat în spatele acestei otrăviri. Ulterior, Navalnîi a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare pentru că nu a respectat termenii unei sentințe anterioare cu suspendare, despre care dizidentul rus afirmă că a fost motivată politic.
***
Pentru a sprijini businessul din stânga Nistrului, afectat și el de pandemie, PNUD Moldova, cu sprijinul Marii Britanii și Suediei, a oferit granturi a câte zece mii de euro pentru zece antreprenoare din regiunea transnistreană a țării. Dar despre ce afaceri este vorba? Relatează Diana Răileanu:
Pe lista celor zece învingătoare în concursul de granturi este și Irina Noskova, mama a trei copii. Până nu demult casnică, astăzi Irina dezvoltă o mică întreprindere de congelare și ambalare a fructelor și legumelor. Ea spune că s-a inspirat de la modelul occidental de business. Pe lângă faptul că a creat trei noi locuri de muncă, Irina a înseilat o rețea de furnizori locali din stânga Nistrului, lărgind mereu aria afacerii sale:
Fructele şi legumele congelate vor fi mereu la mare căutare...
„Congelarea profundă a produselor este o tehnologie inovatoare, în urma căreia legumele şi fructele îşi păstrează prospețimea şi proprietăţile nutritive pentru o perioadă îndelungată. În această stare ele sunt mai uşor de depozitat şi de transportat. Voi achiziționa materia primă de la furnizori locali, iar acest tip de afacere ne va permite să activăm pe tot parcursul anului. În condiţiile climatice din regiunea noastră, există o nevoie constantă de vitamine, astfel încât fructele şi legumele congelate vor fi mereu la mare căutare.”
Înghețată artizanală, un studio pentru organizarea evenimentelor online sau dezvoltarea unei stupine, ceaiuri din plante eco - sunt doar câteva dintre afacerile dezvoltate în stânga Nistrului. Pe lângă ajutorul financiar nerambursabil, antreprenorii selectaţi vor beneficia, pe parcursul următorilor doi ani, şi de mentorat în afaceri, inclusive pentru cei orientați spre export.
Maria Mileva-Dmitrișina, producătoare de cașcavaluri moi, nu exclude ca în următorii ani să încerce să ajungă pe piața franceză:
„Avem caşcaval cu mucegai alb şi fără mucegai. Cele mai solicitate sunt Camembert şi Camembert cu trufe negre. Produsele sunt făcute din materie primă de calitate. Vrem să ieşim pe piaţa internaţională. În următorii 5 ani, planificăm să colaborăm cu antreprenori francezi”.
De ce femeile au fost sprijinite de PNUD Moldova? Pentru că au fost cele mai afectate de pandemia de COVID-19, explică ambasadorul Marii Britanii în R. Moldova, Steven Mark Fisher. Or, studiile recente demonstrează că circa 60% din persoanele care şi-au pierdut locurile de muncă din cauza COVID-19 sunt femei:
„Egalitatea de oportunităţi în viaţa economică a ţării nu este doar un drept universal al omului, dar şi un bun raţionament pentru dezvoltarea economică. Pentru a-şi maximiza potenţialul, economiile trebuie să valorifice abilităţile, creativitatea şi munca asiduă a tuturor cetăţenilor - indiferent de sex, etnie, credinţă sau orice altă caracteristică.”
Un recent studiu realizat în cadrul proiectului „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade) arăta că Ucraina, România, Italia, Germania și Federația Rusă sunt principalele destinații în care ajung mărfurile din regiunea transnistreană a R. Moldova. Potrivit experților, după semnarea Acordului de liber schimb cu UE, exporturile de produse agricole din regiunea transnistreană au crescut esențial. Bunăoară, livrările de semințe, fructe, băuturi alcoolice și nealcoolice s-au dublat. La fel și exportul legumelor pe piața Uniunii Europene – de la cinci milioane dolari în 2016 la nouă milioane în 2019.
***
Administrația de la Tiraspol păstrează tăcerea deocamdată în jurul subiectul energetic. Doar Vadim Krasnoselski a declarat, încă marți, că locuitorii regiunii și majoritatea întreprinderilor nu au fost afectați de reducerea cantității de gaze rusești din țeavă. Krasnoselski a spus că au întrat în regim de economie doar câteva întreprinderi care sunt mari consumatori de gaze, iar două din cele patru turbine ale centralei electrice de la Cuciurgan au fost trecute pe cărbune, rezerva cărora va fi suficientă inclusiv pentru luna noiembrie.
Încălzirea pentru instituții și fondul locativ a fost pornită mai devreme decât în ceilalți ani...
Corespondenții noștri la Tiraspol transmit că subiectul crizei energetice lipsește din spațiul public și din temele abordate de presa transnistreană, iar încălzirea pentru instituții și fondul locativ a fost pornită mai devreme decât în ceilalți ani. Aceste lucruri sunt puse în legătură și cu apropiatele așa-zise alegeri prezidențiale unde Vadim Krasnoselski candidează pentru încă un mandat.
Corespondenții noștri în stânga Nistrului au stat de vorbă cu oamenii întâlniți pe stradă la Tiraspol și Bender, întrebându-i cum se pregătesc de iarnă și dacă sunt sau nu îngrijorați de criza energetică din regiune.
Vox populi:
Am făcut ceva conserve pe parcursul verii și toamna...
- Totul este ca de obicei – fără agitație și fanatism. Am făcut ceva conserve pe parcursul verii și toamna.
- Eu nu fac rezerve niciodată, nu sunt hamster. Nu cred că va fi o iarnă chiar așa de rece. Dacă va fi totuși foarte rece, vom pleca undeva, în Rusia unde am mulți prieteni. La Odesa nu mai merg pentru că acolo nu mai am ce căuta.
- Conserve de iarnă am făcut, altceva nu cred că mai trebuie. În rest – să mai am și făină în casă ca să pot coace pâine. În apartament la noi e cald, la fel și în casa de la țară, avem gaz acolo, totul este bine la noi.
- Acum încălzirea în apartament încă nu este foarte puternică, ca să nu fie prea cald. La iarnă deja sper să dea mai multă căldură.
- Nu am reușit să pregătesc nimic. Vara când legumele sunt mai ieftine e prea cald pentru a găti, iar acum e prea scump. Luăm cât mâncăm acum, nu facem rezerve. Nu mai fac ca înainte o mulțime de compoturi și alte conserve, sănătatea nu ne mai permite. Vom cumpăra câte un pic când vom avea nevoie de la piață.
- Noi nu suntem Moldova, la noi totul va fi bine. Plus că avem o familie mare și unită și ne facem singuri atmosferă caldă în casă. Încălzirea evident că ne ajută.
Prețurile au crescut, iar salariile sunt tot acolo...
- Am făcut rezerva vara și la începutul toamnei, când erau multe. Am făcut compoturi, am pus legume la congelator. În apartamente e cald. Suntem foarte mulțumiți. Noi nu vom avea niciun fel de dificultăți. La noi totul este stabil, totul este bine.
- La noi prețurile au crescut, iar salariile sunt tot acolo. Cu gazele nu este nimic clar deocamdată, dar sperăm că va fi mai bine.
***
Fostul premier moldovean, Ion Sturza, crede că Rusia folosește actuala criză a gazelor pentru rezolvarea problemelor sale geopolitice. Criza va trece, însă, se declară convins el într-un interviu la Europa Liberă, iar Republica Moldova trebuie să aibă răbdare, maxim câteva luni, și să nu cedeze presiunilor rusești. Ce spune fostul premier despre aceste presiuni și ce previziuni are pentru evoluțiile prețurilor pe piața energetică? Un interviu realizat de Liliana Barbăroșie.
Ion Sturza: „În ultimul timp, au fost contactați mai mulți furnizori de gaz, traderi, guverne și eu nu văd astăzi o problemă a gazului fizic, cu atât mai mult dacă noi n-o să fim atât de insistenți să aprovizionăm și Transnistria la capacitate maximă. Și când vorbim de Transnistria, vorbim, în primul rând, de cei doi mari consumatori – Centrala de la Cuciurgan și Uzina metalurgică de la Râbnița, care consumă – atenție! – 60% din tot gazul care se consumă, statistic vorbind, pe teritoriul Republicii Moldova. Partea dreaptă a Nistrului consumă în jur de un miliard, poate un pic mai puțin de un miliard de metri cubi, o cantitate care ar putea fi astăzi relativ ușor livrată doar prin țeava gazoductului Ungheni-Chișinău. Deci, astăzi sunt alternative tehnice și volume de gaz care ar satisface, cel puțin, malul drept. Problema prețului este altă problemă.”
Europa Liberă: Deci, dacă vă înțeleg eu corect, aceste discuții pe care le poartă guvernul acum cu Polonia, România, Ucraina, ele nu sunt doar pregătiri de negocieri mai serioase cu Gazprom-ul, sunt oferte reale?
Ion Sturza: „Sunt oferte reale și lista e mai lungă decât cele pe care le-ați enumerat Dvs., pentru că astăzi nu este important de unde vine molecula de gaz, tehnic vorbind, sunt mai multe variante, și nu numai Moldovagaz este capabilă să importe sau să cumpere gaz, sunt și alte companii care pot să aducă și Moldovagaz este obligată să preia aceste volume de gaz. Deci, gaz va fi și va fi o cantitate suficientă ca cel puțin acei consumatori strategici și haideți să-i numărăm: în primul rând, gospodăriile casnice sau gospodăriile private, sau instituțiile statului și CET-urile vor avea gaz.”
Europa Liberă: Să vorbim acum un pic mai atent despre Transnistria. Ne putem imagina ce se întâmplă cu regiunea transnistreană, dacă guvernul contractează o anumită parte sau o parte mai mare din gaz din Occident și Gazprom-ul livrează mai puțin sau nu livrează deloc?
Ion Sturza: „Tehnic vorbind, gazul poate să ajungă și în Transnistria, cu o singură condiție – plata anticipată.”
Gazul poate să ajungă și în Transnistria, cu o singură condiție – plata anticipată...
Europa Liberă: Transnistria n-a făcut niciodată lucrul acesta. Dar ar putea?
Ion Sturza: „Transnistria, de când există acest fenomen separatist, n-a plătit niciun metru cub de gaz pe care l-a consumat. Toți banii care se încasează astăzi, inclusiv de la acești doi giganți industriali și de la populație vin la buget și sunt folosiți de către guvernul separatist pentru plățile sociale, pentru a întreține regimul. Și acum evident că Chișinăul, din punctul meu de vedere, nu poate să meargă nici măcar la livrări umanitare, pentru că aceste livrări umanitare nu vor merge pentru școli, spitale sau persoanele fizice, vor merge pentru a întreține instituțiile regimului.
De aceea, eu cred că dna Gavrilița l-a informat pe dl Krasnoselski că, da, noi avem posibilitatea să luăm din surse alternative, însă, dacă doriți ca regiunea să primească gaz, trebuie să plătiți prețul pe care noi îl achităm furnizorilor și plata trebuie să fie anticipată.
E un argument foarte puternic în discuțiile cu Federația Rusă, pentru că Federația Rusă, într-o formă sau alta, din câte înțeleg eu, a vrut să se spele pe mâini, adică: „Vă dăm gaz acolo cu un mic discount de la prețul cela exorbitant, dar asumați-vă datoriile Transnistriei, plătiți rapid datoriile care s-au acumulat din managementul lor al companiei Moldovagaz”. Da, o parte sunt datorii care au apărut din neajustarea tarifelor sau datoriile Termocom-ului din Chișinău, dar o parte din datorii trebuie încă de văzut care este sursa, care au fost ele, dar nu mai vorbim că nu este fezabilă și nu poate fi acceptată sub nicio formă, ca să fie preluate la datoria de stat cele aproape 8 miliarde de dolari, datoria istorică la gaz a Transnistriei, nu mai vorbesc de alte condiții politice.”
Europa Liberă: Spuneți că e un argument, dar totuși vedem că acest factor nu a împiedicat Gazprom-ul să reducă livrările către Republica Moldova. Putem presupune că Rusia, unii zic că șantajează Republica Moldova, nu știu, poate Dvs. ne spuneți dacă vedeți așa lucrurile, dar putem presupune că Rusia vrea să obțină ceva ce nu a obținut, pentru că au plecat socialiștii de la putere, de exemplu, recunoașterea datoriei istorice, acele 450 de milioane despre care vorbea dl Spînu că au fost readuse în discuție, poate și a datoriei de miliarde a Transnistriei, că doar nu degeaba s-a invocat subiectul acesta în negocierile de acum.
Ion Sturza: „Știți, eu gândeam că Rusia a devenit un pic mai sofisticată, și nu folosește gazul direct în interesele sale politice și geopolitice, însă am constatat cu mâhnire că iarăși gazul a devenit subit un instrument de presiuni politice, de soluționare a problemelor politice.
Numai că Rusia nu este la prima reiterație și țările, inclusiv Republica Moldova, s-au învățat să reacționeze și tehnic, și legal, și economic, și nu mai este atât de dramatic cum putea să fie acum mulți ani când nu existau pur și simplu alte surse de gaz pentru Republica Moldova. Federația Rusă în ultimele, apropo, nu luni, dar săptămâni încearcă foarte insistent să-și rezolve problemele politice, strategice și geopolitice în regiune prin această criză a gazelor, exagerând. Exagerează din simplul motiv că nu poate astăzi Republica Moldova pentru o scădere efemeră a prețului la gaz să-și permită trecerea la datoria de stat a multor miliarde de dolari.
Chiar și mai mult pot să vă spun, dar sper că și conducerea politică a Republicii Moldova poate să vă spună despre aceste lucruri, că una dintre condiții a fost soluționarea rapidă a conflictului din Transnistria, pe condițiile Moscovei, bineînțeles, lucru care niciun om teafăr la cap – fie el socialist, comunist, de dreapta, de stânga, pro-european sau pro-rus – nu poate să-l permită astăzi.”
Una dintre condiții a fost soluționarea rapidă a conflictului din Transnistria, în condițiile Moscovei...
Europa Liberă: A sosit, din punctul dvs. de vedere, momentul ca Republica Moldova să întoarcă fila aceasta și să ia gaz din Occident? Cum vedeți Dvs. lucrurile?
Ceea ce real contează astăzi pentru guvernul de la Chișinău este liniștea și pacea pe Nistru
Ion Sturza: „Bine, haideți să ne uităm un pic mai strategic. Ce-și dorește guvernul de la Chișinău? Și asta nu-i o discuție la bucătărie, este poziția oficială a Republicii Moldova – relațiile bune cu Federația Rusă. De ce? S-ar părea care sunt problemele pe agenda bilaterală care au stresat, să spunem așa, opinia publică în ultimii 10 ani? Prima ar fi gastarbeiterii noștri din Rusia. Nu mai este o actualitate, pentru că majoritatea celor care au avut alternativă au plecat în vest la muncă, și nu se mai duc în est.
A doua ar fi livrarea mărfurilor noastre, însoțită de multiple embargouri, fitosanitărie ș.a.m.d. Nu mai este actuală, majoritatea exportatorilor s-au orientat către alte piețe și astăzi piața de desfacere numărul 1 este România și Europa.
Și al treilea element care este, să spunem așa, pe agenda noastră economică și umanitară îl constituie livrările de gaz care, în principiu, odată sistate sau odată impusă Republica Moldova să se reorienteze către alte piețe nu va mai reveni către Federația Rusă.
Ceea ce real contează astăzi pentru guvernul de la Chișinău este liniștea și pacea pe Nistru, agenda foarte ambițioasă de reforme și de impunere a unor noi politici și practici la Chișinău necesită liniște.”
Europa Liberă: Și atunci, dacă, de exemplu, se oprește centrala de la Cuciurgan, va fi această liniște?
Ion Sturza: „Acesta ar fi un element extrem de dramatic, în primul rând, pentru Transnistria, pentru că tot sistemul energetic, tot sistemul bugetar-economic se învârte în jurul acestei centrale. E mai puțin dramatic pentru Republica Moldova, pentru că iarăși noi ne-am învățat, între timp, să aducem curent electric și din alte surse.”
Europa Liberă: Și de unde va lua Republica Moldova energie electrică?
Ion Sturza: „În primul rând, există capacitatea de a livra și posibilitățile tehnice din Ucraina, o parte din România, căci, cred eu că acum ne vom apuca să valorificăm oportunitățile și banii puși la dispoziție de către băncile europene să ne sincronizăm cât mai rapid sistemul energetic cu cel al României. Astăzi pe piață este energie electrică suficientă pentru a furniza pentru Republica Moldova. Dar dacă, Doamne ferește, Transnistria rămâne fără consumatori, că nu-i problema că ea poate să rămână fără gaz sau fără cărbune pentru centrala aceasta, până la urmă, eu cred că nu-i nimeni total nebun la Moscova să întrerupă furnizarea gazului către direcția noastră, pentru că asta înseamnă oprirea centralei care nu va mai fi pornită niciodată, asta înseamnă să înghețe total Transnistria la propriu și să fie o catastrofă economică. Deci, e o problemă a malului stâng, cum v-am spus, nu-i o problemă a malului drept.”
Oprirea centralei înseamnă să înghețe total Transnistria la propriu și să fie o catastrofă economică...
Europa Liberă: În concluzie, Rusia nu va admite așa ceva?
Ion Sturza: „Rusia încearcă o dată la 6 ore – și eu nu exagerez – să-și schimbe poziția. A mers până acum pe escaladare din 6 în 6 ore, acum vom vedea. Adevărul este că în următoarele săptămâni se așteaptă o deblocare a situației în Europa. Scopul final care se întrevede în toată operațiunea aceasta cu gazul în Europa a fost ca să impună Germania să dea aprobările finale pentru Nord Stream, deja țeava e plină cu gaz, e vorba de sute de milioane de metri cubi și cred că în următoarele 2-3 săptămâni Nord Stream-ul va fi funcțional și va începe să livreze gaz. Și atunci tot prețul și toată tevatura aceasta isterică se vor duce vertiginos la vale, credeți-mă. Și noi voim ajunge să cumpărăm gaz la un preț mult mai mic decât îl cumpăram pe formulă, dar trebuie să avem răbdare și să nu cădem în capcana presiunilor de moment.”
***
Astăzi continuăm discuția despre societatea civilă din regiunea transnistreană, discuție pe care am înregistrat-o la Praga, la sediul organizației de apărare a drepturilor omului People in Need. Experții organizației au publicat recent un studiu despre situația societății civile din Ucraina, Georgia și Moldova, iar un sub-capitol a vizat și contextul în care lucrează societatea civilă din regiunea transnistreană. Directorul adjunct al Centrului pentru drepturile omului și democrație din cadrul People in Need, Nadia Ivanova, ne vorbea săptămâna trecută despre principalele probleme ale societății civile din stânga Nistrului, printre cele mai importante fiind problemele juridice și statutul neclar ale organizațiilor neguvernamentale din regiunea transnistreană, lipsa de flexibilitate a donatorilor internaționali care adesea vin cu oferte care nu sunt de actualitate pentru organizațiile locale, dar și situația politică din regiune și presiunile la care este supusă societatea civilă din stânga Nistrului.
Astăzi continuăm discuția, la care a participat și Elena Terzi, manager regional de proiect și co-autoarea raportului despre societatea civilă.
Pentru început, Nadia Ivanova ne vorbește despre mecanismele represive create de administrația de la Tiraspol în raport cu orice manifestare de gândire liberă din regiunea transnistreană:
Nadia Ivanova: „O problemă foarte mare este, evident, situația politică din regiune, când autoritățile de facto creează mecanisme de represiune pentru a lupta cu orice fel de gândire liberă și a limita din toate părțile posibile activitatea societății civile. Și nu există niciun fel de metode recunoscute, reale pentru ca oamenii din regiune să se poată apăra.”
Autoritățile de facto creează mecanisme de represiune pentru a lupta cu orice fel de gândire liberă...
Europa Liberă: Nadia, despre această mașinărie represivă se vorbește tot mai mult în ultimul timp - și la Chişinău, dar și pe plan internațional au existat reacții, atât la OSCE, cât și în Departamentul de stat al SUA. Cum vă puteți explica faptul că anume acum au început „să fie strânse șuruburile” ca niciodată înainte? Uneori sunt chestiuni de-a dreptul ridicole pentru care se deschid dosare penale – scrierea unei cărți sau un pichet, sau „jignirea președintelui sau a armatei a 14-a”… Adică sunt lucruri despre care credeam că nu mai sunt de actualitate deja în secolul XXI.
Nadia Ivanova: „Dacă e să analizăm tendințele din ultimii ani, putem vedea că este un fenomen regional încă din 2014.”
Europa Liberă: Adică din momentul anexării Crimeii.
Nadia Ivanova: „Ceea se s-a întâmplat în Crimeea și în Donbas a generat valuri imense nu doar în Ucraina, dar și în toată regiunea, chiar în toată lumea aș putea spune. Au auzit chiar și în Vietnam de la activiști că ei sunt amenințați că dacă vor face valuri va fi și la ei ca în Ucraina, doar că ei vor fi atacați de China. Ei m-au întrebat de mai multe ori dacă este chiar atât de rău în Ucraina. Așa că este o tendință pe care am văzut-o și în Azerbaidjan, și în alte țări, în Asia Centrală și în Rusia.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, când șuruburile au început să fie strânse cu o forță fără precedent, se datorează faptului că pandemia și Covid-ul au devenit un scenariu ideal pentru dictatori și liderii autoritari pentru a încerca să pună lacăt tuturor, explicând acest lucru prin restricțiile impuse de Covid și lupta pentru sănătatea națiunii. Am văzut că în multe țări autoritare oamenii care ieșeau să protesteze, care scriau pe rețelele sociale sau se revoltau erau pedepsiți foarte ușor sub pretextul încălcării normelor sanitar-epidemiologice.
Respectiv, în Transnistria a fost și mai ușor – s-a închis frontiera administrativă. Încolo oricum nu mergea nimeni, iar acum nici cei de acasă nu mai puteau pleca. Și, respectiv, nimeni nu a mai putut avea vreo influență asupra a ceea ce se întâmpla acolo, lucru care și înainte nu era deloc simplu.
Chestiunile drepturilor omului sunt sacrificate pentru ca să existe măcar un cât-decât dialog acceptat de toți…
OSCE joacă un rol foarte important, încercând în negocierile 5+2 să ridice problema drepturilor omului, dar mandatul organizației este foarte limitat. Și dacă partea transnistreană nu va vrea să discute, se va ridica și va pleca, OSCE nu va putea face nimic. Ei nu au forța impunerii în această situație, motiv pentru care încearcă să mențină măcar un minim dialog.
În calitate de apărători ai drepturilor omului evident că nu suntem de acord cu această abordare. Este și ceea ce se întâmplă în programul de consolidare a încrederii – chestiunile drepturilor omului sunt sacrificate pentru ca să existe măcar un cât-decât dialog și cooperare acceptată de toți.”
Europa Liberă: Dar cât de eficientă este o astfel de abordare pe termen lung? Bine, ai reușit să faci un proiect, dar idea este să realizezi proiecte pentru a atinge anumite scopuri. Sacrificând drepturile omului și alte chestiuni principiale nu compromiți însuși sensul prezenței tale în regiune?
Nadia Ivanova: „Exact din acest motiv noi nu suntem organizație guvernamentală și nu ne ocupăm de promovarea măsurilor de încredere. Pentru că în calitate de apărători ai drepturilor omului pentru noi prioritare sunt încălcările în acest domeniu și noi considerăm că nimic din acest domeniu nu poate fi sacrificat, niciodată. OSCE are alte scopuri și obiective, ei nu sunt apărători ai drepturilor omului. Este o organizație inter-guvernamentală din care face parte inclusiv Rusia care deși oficial nu este parte a conflictului, joacă totuși în mod evident un rol cheie. Iată de ce nu putem să ne așteptăm de la ei, deși le putem cere, să pună drepturile omului mai sus de alte priorități din procesul de negocieri.
Și, dacă e să fim sinceri, nici partea moldovenească nu ridică aceste probleme la rang prioritar, ca să nu o spunem mai dur. Între Moldova și autoritățile de facto transnistrene există multe înțelegeri economice, există cooperare economică și aceste lucruri nu sunt influențate în niciun fel de faptul că aceasta este o regiune de facto secesionistă care încearcă să se separe. Și de multe ori chiar și apărătorii drepturilor omului de la Chişinău s-au întrebat: „Dar unde este Moldova în chestiunea încălcărilor drepturilor omului în propria ei regiune, în cazul propriilor ei cetățeni?”.
Acest domeniu în mod evident nu este o prioritate. Și întărirea măsurilor de încredere este o încercare de a împăca societatea civilă de pe cele două maluri, societate civilă care, din punctul meu de vedere, nu trebuie împăcată pentru că reprezentanții acesteia discută foarte bine și așa și găsesc limbă comună mult mai repede decât cei de la putere.
Este inadmisibil să fie sacrificate drepturile omului, cu susținerea tacită a programelor comune…
Și, în opinia mea, este inadmisibil să fie sacrificate drepturile omului, cu susținerea tacită a programelor comune. Pentru că aceasta este o posibilitate unică de a pune pe poziții de egalitate organizațiile și activiștii de pe un mal și de pe celălalt și de a arăta că societate civilă în regiunea transnistreană există și că se poate lucra cu ea. Lucru care din păcate nu se prea întâmplă în acest program de consolidare a încrederii, așa cum este el realizat de mulți ani de zile.
Acum pentru acest program este mai important să arate că dialogul are loc. Acest dialog, evident, are loc cu aprobarea „de sus”, pentru că în Transnistria există o lege care spune că orice transferuri financiare care se fac în baza granturilor trebuie să fie înregistrate la un așa-numit consiliu de coordonare. Și, respectiv, cei care vor să aibă acces la școli, la instituții sociale trebuie să treacă prin acest filtru, unde grantul poate fi aprobat sau nu.”
Europa Liberă: Depinde de cum te porți.
Nadia Ivanova: „Evident. Și normal că niciun proiect pentru apărarea drepturilor omului nu va trece de această comisie.
Așa că trebuie să se țină cont de aceste lucruri și trebuie să vorbim cu orice ocazie despre faptul că pentru noi drepturile omului sunt prioritare și sunt mai importante decât o aprobare obținută la consiliul de coordonare.”
Elena Terzi: „Eu cred că înainte de a vorbi despre încredere trebuie să vorbim și despre alte teme importante, una din ele fiind abilitarea – cuvânt folosit des de donatori, care înseamnă să te adresezi oamenilor care nu au putere așa de parcă ei ar avea-o.
Încredere poate exista doar atunci când vom începe să ne tratăm de parcă am fi egali și am avea putere…
Asta însemnă pentru donatorii internaționali să trateze astfel societatea civilă moldovenească, iar pentru organizațiile moldovene să trateze astfel grupurile marginalizate, minoritățile, dar și relațiile dintre cele două maluri ale Nistrului.
Încredere poate exista doar atunci când vom începe să ne tratăm reciproc de parcă am fi egali și am avea putere. După care pot veni măsurile de încredere și alte proiecte.”
Europa Liberă: De ce i-ar trata astfel puterea pe oamenii care nu au putere?
Elena Terzi: „Cred că putem explica acest lucru prin alt cuvânt foarte bun – legitimitate. Puterea nu există în vacuum și cred că deja am depășit timpurile când puterea era transmisă din generație în generație pentru că se considera că a venit la rege direct de la Dumnezeu sau din alte surse oculte.
Noi acum considerăm că puterea într-un stat democratic este transmisă de cetățeni în anumite condiții. Pentru ca să existe aceste condiții trebuie să existe această legitimitate – adică oamenii trebuie să aibă încredere în faptul că cei care sunt la putere reprezintă interesele lor. Iar acest lucru poate fi obținut doar în condițiile în care cei de la putere țin cont de oameni și nu îi tratează ca pe o masă amorfă.”
Nadia Ivanova: „Aici ar mai fi important de menționat și că noi vorbim despre cum ar trebui să arate lucrurile la modul ideal, însă de obicei nu se întâmplă așa, mai ales în țările despre care discutăm acum. Nici măcar în Occident nu întotdeauna lucrurile funcționează așa cum trebuie. Dar ideea este că comunitatea internațională are o posibilitate unică de a-i învăța pe oameni să gândească în spiritul a ceea ce spunea Elena: „Cei de la putere se comportă cu voi așa cum vor, dar nu trebuie să le permiteți, pentru că de fapt puterea este a voastră. Voi puteți să-i alegeți pe acești reprezentanți și să le dați puterea să adopte decizii pentru voi, dar puteți să-i și scoateți din joc”. Și în principiu în orice proces de construire a democrației, mai ales în democrațiile în transformare, cum este Moldova acum, discuția este despre a-i învăța pe oameni să impună anumite limite puterii, de genul: „Aici aveți voie, dar să nu uitați că și aici vă controlăm și vă putem spune ce este admisibil și ce nu. Și că legile pe care le adoptați nu sunt pentru voi”.
Evident că simplificăm acum, dar sunt procese în care societatea civilă trebuie să joace un rol-cheie. Pentru că anume această încredere este veriga de legătură dintre cei care dețin puterea și cetățeni, la fel ca și încrederea că societatea civilă controlează puterea așa cum trebuie, că ține în vizor toate aspectele importante.”
Europa Liberă: Care sunt recomandările către donatori din raportul vostru?
Nadia Ivanova: „Principalele sunt flexibilitatea și înțelegea caracterului participativ, un lucru fundamental. Din punctul nostru de vedere, este crucial ca donatorii să nu vină cu teme pregătite pe care să le impună organizațiilor, ci să discute cu aceste organizații pentru a înțelege care sunt domeniile prioritare pentru finanțare în comunitățile concrete.
Este crucial ca donatorii să nu vină cu teme pregătite pe care să le impună organizațiilor, ci să discute cu aceste organizații...
A doua recomandare este flexibilitatea – este ceea ce lipsește cel mai mult Transnistriei. Flexibilitatea în cerințele birocratice, în volumele de bani oferite prin granturi, în permisiunea de a schimba anumite lucruri. Pentru că noi vorbim totuși despre o regiune unde situația se poate schimba în orice moment. Dar în același timp recomandăm cu insistență donatorilor că dacă oferă granturi mari unor organizații să insiste asupra unei raportări contabile foarte stricte și să ceară transparență, să meargă pe teren, să monitorizeze proiectele. Pentru că situația în care se pierde legătura dintre donator și organizația care primește grantul este una foarte favorabilă pentru corupție. Și așa apar cei care sunt numiți „mâncători de granturi”, iar în Transnistria din păcate această problemă nu este mai mică decât oriunde în altă parte. Acest fenomen trebuie să fie combătut de donatori care, înțelegând acest lucru, să controleze procesele. Fără a-i îngropa pe beneficiari în birocrație și rapoarte contabile să ceară transparență și claritate în fluxurile de bani.
Și una din principalele recomandări este să nu se teamă. Pentru că nu au de ce. Transnistria este o regiune mică care are o anumită influență și asupra situației geopolitice, și asupra Moldovei - și economic, și politic, mai ales când vine vorba despre votarea la alegeri. Dar donatorii internaționali nu trebuie să se teamă de faptul că autorităților locale ar putea să nu le placă ceva. Donatorii internaționali au posibilitatea de a merge la principiu. Pentru că nu este o chestiune de armă nucleară sau de alte riscuri majore. Este o chestiune exclusiv principială și eu cred că mai ales donatorii europeni și americani care vorbesc deschis despre drepturile omului și le consideră ca fiind cea mai mare realizare a Europei postbelice au deplina legitimitate să ceară aceste lucruri și să finanțeze astfel de proiecte.”
