După încheierea acordului pe gaze cu Gazprom la sfârșitul săptămânii trecute, care însă a rămas secret până acum, multe întrebări au rămas fără răspuns totuși: este sau nu un acord favorabil Chișinăului? Nu a făcut oare guvernul concesii prin care să renunțe definitiv la șansa unică de a se aproviziona cu gaze din surse alternative? Și, în fine, cum a convins guvernul moldovean Gazprom-ul să nu lase țara fără gaze naturale? Discutăm cu expertul în energetică de la Chișinău, Sergiu Tofilat, tot el vicepreședinte al Partidului Schimbării, întrebându-l mai întâi despre efectele amânării cu un an a Pachetului trei energetic al UE.
Sergiu Tofilat: „Pornim de la aceea că, la momentul actual, noi avem infrastructură să aducem gaze din oricare altă sursă. Deci, tehnic și fizic posibilitate să cumpărăm gaz din altă parte este. La fel, conform prevederilor legale, Moldovagaz și subdiviziunile sale sunt obligate să ofere acces liber la rețea pentru alt trader și legal câte ceva este. Nu este finalizată procedura de certificare a proprietarilor de rețele după regulile Pachetului energetic trei – independența, managementul în luarea deciziilor și toate celelalte proceduri, deci procedura de certificare încă nu-i finalizată, dar acces la rețele este. Deci, în principiu, astăzi Moldovagaz este obligată prin lege să garanteze acest acces. Acum principala problemă care trebuie să ne preocupe e cum Republica Moldova legal poate să-i oblige pe cei de la Moldovagaz dacă aceștia refuză să garanteze accesul, ce instrumente noi avem. Iată la această întrebare trebuie să ne răspundă autoritățile, pentru că, în principiu, toate condițiile pentru acces la rețea și liberalizarea pieței sunt.”
Moldovagaz este obligată prin lege să garanteze accesul la rețele...
Europa Liberă: Dacă admitem că apare o posibilitate de aducere a gazelor în acești 5 ani din altă sursă, va oferi Moldovagaz rețeaua sa pentru aceste transporturi?
Sergiu Tofilat: „Conform legii, ei sunt obligați să facă lucrul acesta și noi trebuie să vedem – OK, dar dacă asta nu se întâmplă, dacă ei refuză, ce instrumente legale avem? În principiu, deoarece tehnic noi avem toate condițiile, autoritățile moldovenești pot și fără acordul Gazprom-ului să implementeze Pachetul energetic trei, adică să numească un operator independent al rețelelor și fără acordul Gazprom-ului, asta-i posibil, numai că atunci probabil că va fi reziliat contractul de livrare a gazelor și ne vom deteriora semnificativ relațiile cu Federația Rusă. Problema e în altceva, și anume că Gazprom-ul la momentul de față nu prea are concurenți în această regiune care să dea un preț mai bun, eventual ce ar putea fi, vara, când cererea de gaz pe piața Uniunii Europene e mai mică, ar putea fi situații când e mai ieftin să cumperi gazul de la hub-urile europene și să achiți transportarea până în Republica Moldova, dar vara cantitățile sunt destul de mici și nu cred că Moldovagaz ar crea unele impedimente la chestia asta.”
Europa Liberă: Dacă vă înțeleg eu corect, nu priviți acest angajament al Republicii Moldova de a nu supune unor sancțiuni Moldovagaz, de a nu-l restructura, nu-l priviți ca o cedare, ca o concesie?
Sergiu Tofilat: „Noi oricând avem instrumentul să intervenim pentru a garanta accesul la rețele, oricând, dar cred că nu va fi cazul și autoritățile noastre înțeleg lucrul acesta, și Gazprom-ul înțelege lucrul acesta. Deci, eu aș califica în felul următor: noi, adică partea moldovenească se face că nu implementează Pachetul energetic trei și partea rusească se face că ne crede, în realitate, noi putem în orice moment să intervenim, dacă Moldovagaz nu respectă legile.”
Partea moldovenească se face că nu implementează Pachetul energetic trei și partea rusească se face că ne crede...
Europa Liberă: Și atunci întrebarea esențială – de ce Rusia a acceptat să livreze gaze Republicii Moldova în aceste condiții?
Sergiu Tofilat: „Dar ce trebuia să facă Rusia? Pentru dânșii o problemă de bază era cum să aducă gazul în Transnistria, fără contract cu Moldovagaz, ei altă posibilitate nu au, iar noi gaz mai ieftin decât oferă la ziua de astăzi Gazprom-ul nu aveam de unde să cumpărăm și atunci ambele părți erau interesate să fie semnat acest contract. Noi cu colegii de la bun început am spus că planul de bază este că va fi semnat un acord cu Gazprom-ul, dar ca să obținem un preț bun, noi trebuie să le demonstrăm că, în principiu, putem cumpăra gaz și din altă parte.”
Europa Liberă: Se întreabă unii dacă, în condițiile acestea, va rămâne gazoductul Iași-Ungheni un simplu element de decor.
Sergiu Tofilat: „Dar rolul gazoductului Iași-Ungheni nu este obligatoriu ca prin el să vină gaz. Am să vă aduc un exemplu: în Lituania când, în 2014, au dat în exploatare terminalul de gaz natural lichefiat, el n-a fost folosit, dar el a dat posibilitate Țărilor Baltice să nu mai depindă de Gazprom și, în consecință, ei au reușit să negocieze un preț la gaz cu peste 30 la sută mai ieftin. Deci, deja această investiție se recuperează. La noi, vedeți, în octombrie am avut prețul de 790 de dolari, acum ministrul afirmă că pe noiembrie o să fie 450 de dolari, deja dă efecte și gazoductul Iași-Ungheni și, mai ales, modernizarea gazoductului transbalcanic în regim revers. Iată acestea au fost două chestii esențiale care s-au făcut și care ne permit nouă astăzi să luăm gaz din alte surse.”
Europa Liberă: E o înțelegere bună, am putea concluziona astfel?
Sergiu Tofilat: „Mai sunt semne de întrebare pentru mine și pentru colegii mei. În primul rând, vorbim de obligația noastră de a procura sau de a achita volumele contractate față de Gazprom, adică admitem că peste jumătate de an se micșorează prețurile la gaz și noi găsim gaz mai ieftin în altă parte, înseamnă că Moldovagaz va consuma un volum mai mic decât este contractat. Ce se întâmplă cu volumul neconsumat – avem obligația să-l achităm sau nu avem obligația? Eu nu știu prevederile contractuale și aici vorbim de clauzele take or take, nu știm. Al doilea: pentru mine nu-i clar ce înseamnă auditul datoriilor. Deci, dacă asta presupune doar verificarea actelor de decontări reciproce, asta nu rezolvă problema acumulării datoriilor, adică nu rezolvă problema cum s-au acumulat aceste datorii, pentru asta trebuie neapărat de făcut un control la Moldovagaz, să verificăm cheltuielile, planurile de investiții ca să vedem cum s-au cheltuit banii alocați prin tarif, pentru că în urma fraudelor nu s-a achitat gazul și s-au acumulat datorii, toți acești bani trebuie recuperați și din ei de plătit datoria. Plus la asta, cheltuirea irațională a fondurilor și aceleași fraude au fost acoperite de Consiliul de Observatori, adică de acționari – și de Gazprom, și de Guvernul Republicii Moldova.
Dacă acționarii Moldovagaz se fac vinovați, atunci de ce numai Guvernul Republicii Moldova trebuie să achite datoria?...
Păi, dacă acționarii se fac vinovați, atunci de ce numai Guvernul Republicii Moldova trebuie să achite datoria? Gazprom-ul tot trebuie să-și asume lucrul acesta și, în afară de asta, când vorbim de angajamente, să amânăm implementarea Pachetului energetic trei, neapărat am vrea să știm dacă autoritățile noastre au discutat, au coordonat cu Secretariatul Comunității Energetice Europene lucrul acesta, pentru că noi avem angajamente asumate prin Acordul de Asociere, prin Tratatul Comunității Energetice și să nu ne trezim cu deteriorarea relațiilor cu Uniunea Europeană din cauza aceasta și neapărat trebuie să vedem opinia lor, ce spun ei – e suficient cadrul legal, e suficientă infrastructura sau totuși nu-i suficientă.”
Europa Liberă: Astea fiind spuse, anticipați să apară tensiuni la un moment dat între Guvernul Rusiei și Guvernul Republicii Moldova atunci când se vor așeza la masă ca să se înțeleagă asupra datoriei?
Sergiu Tofilat: „Îmi vine greu să spun, cel puțin, eu știu pe ce ar trebui să insistăm noi – pe efectuarea unui control complex la Moldovagaz de la momentul înființării și chiar mai devreme, adică de prin ‘95-‘96, nu știu ce acte au mai rămas, pentru că am vagi bănuieli că, dacă se va face o investigație serioasă la cheltuielile Moldovagaz, ațele vor duce, legăturile vor duce la mulți politicieni și de aici și, probabil, nu doar din Republica Moldova. Știți cum? Dacă Gazprom va fi împotrivă, lucrul acesta trebuie protocolat și aceasta nouă ne permite să mergem și în arbitrajul internațional.”
Europa Liberă: Cum rămâne cu datoria Transnistriei? Premierul Natalia Gavriliță a spus la încheierea acestei crize, fiind întrebată de jurnaliști, nu a ridicat ea cumva subiectul în spațiul public, dar a fost întrebată și a spus: «Această datorie ar putea deveni subiect în arbitrajul internațional, pentru că e urmare a deciziilor Gazprom-ului».”
Trebuie stopată acumularea datoriilor...
Sergiu Tofilat: „În primul rând, până la arbitraj, eu cred că mai întâi trebuie să avem o discuție cu Gazprom-ul, să-i spunem că datoria malului stâng nu are decât să și-o asume. Dar, dacă vorbim de soluționarea problemei cu datoria totală la gaz, înainte de a începe a o rezolva, în primul și în primul rând, trebuie stopată acumularea datoriilor, dacă noi astăzi rezolvăm problema, mâine o să se înceapă a acumula datorii noi. Cum asta de făcut? Unica soluție este ca Republica Moldova să nu mai depindă de Centrala de la Cuciurgan, să construim linii de interconectare cu România, altă cale nu există. Orice discuție legată de rezolvarea problemei cu datoria la gaz a malului stâng nu-și are rostul atâta timp cât noi continuăm să depindem de Centrala de la Cuciurgan. Mai departe, evident că ea este o datorie politică, și nu una comercială. Ce am în vedere? Când o companie livrează marfă sau prestează servicii la altă companie și nu primește banii, ce se întâmplă? O acționează în judecată, pune sechestru pe oficiu, utilaj, alt patrimoniu, adică încearcă să-și recupereze datoria. Gazprom are de recuperat datoria malului stâng peste 7 miliarde de dolari, tot patrimoniul Moldovagaz e puțin peste 700 de milioane, unde Gazprom și așa are 50 la sută. Deci, chiar dacă să admitem că mâine Gazprom vinde tot patrimoniul Moldovagaz, ei maximum pot recupera 10 la sută din datorie. Întrebare: dar de ce continui să livrezi gaz, dacă tu știi că niciodată n-ai să-ți recuperezi banii? Înseamnă că nu-i interesul economic de a obține profit, ci-i interesul de a finanța un regim separatist. Iată asta-i tot. Are toate șansele Gazprom-ul să piardă acest arbitraj.”
Europa Liberă: Iar Chișinăul, dacă vrea să nu acrediteze ideea că va tolera în continuare această situație, primul semn că nu tolerează ar fi să construiască liniile despre care vorbeați?
Prioritatea numărul 1 pentru următorii 3-4 ani – interconectarea cu sistemul energetic din România...
Sergiu Tofilat: „Exact. Aceasta trebuie să fie prioritatea numărul 1 pentru următorii 3-4 ani – construcția, interconectarea cu sistemul energetic din România și, plus la asta, posibil o linie suplimentară de interconectare cu Ucraina în partea de sud. Dar eu cred că nu se va ajunge în arbitraj, fiindcă Moscova ar fi prima interesată ca lucrurile să se rezolve pe cale amiabilă. Vă dați seama cât va avea de suferit Gazprom-ul, dacă se va afla că ei finanțează un regim separatist și va fi emisă și o decizie de arbitraj? Eu cred că înțelegerea va fi pe cale amiabilă, dacă noi o să ne pregătim bine și o să avem argumente-beton în discuția aceasta.”
Europa Liberă: Și nu pot să nu vă întreb, dle Tofilat, pentru că jurnaliștii au vorbit despre lipsa de transparență a guvernului pe perioada acestor negocieri cu Gazprom, poate jurnaliștii au tras la turta lor, cum vedeți Dvs. această problemă, a existat? I se poate imputa guvernului lipsă de transparență sau totuși strategia aceasta de a nu vorbi i-a ajutat să încheie o înțelegere bună cu Gazprom?
Sergiu Tofilat: „Nu doar că văd, eu și încă câțiva colegi de-ai mei am simțit problema comunicării defectuoase a guvernului și a Ministerului Infrastructurii pe situația cu gazul. Deci se făceau niște conferințe de presă, informație se dădea insuficientă, presa căuta să afle mai multe detalii și nicio instituție – nici ministerul, nici guvernul – nu ofereau informația necesară și practic o lună de zile a fost multă presiune pe noi, pe mine, pe colegi, că noi trebuia să explicăm ce se întâmplă din cauză că ministerul și guvernul nu s-au învățat a comunica lucrurile cele mai importante. Cel mai simplu exemplu, cu achiziția aceasta de gaze pentru echilibrare, Energocom-ul a cumpărat, care era rostul să secretizezi prețurile când tu peste o lună ai de revizuit tariful și ele oricum au să fie făcute publice? Chiar dacă s-a luat decizia că, da, prețurile sunt în scădere și vrem să obținem la următoarea licitație un preț mai jos și nu știu ce, lămuriți lucrul acesta, oameni buni, spuneți clar care-i raționamentul. Deci, o comunicare defectuoasă și aici guvernul și ministerul au foarte mult de lucru, la partea de comunicare au foarte mult de lucru.”
