În Franța, Le Monde scrie astăzi (chiar în prima pagină) despre cum obligativitatea vaccinării e pe cale de a deveni ultimul recurs al guvernelor în țările în care o bună parte din populație se opune administrării vaccinului. Le Monde este însă de părere că obligativitatea vaccinului n-ar fi în realitate mai eficace decât politica actuală.
La Bruxelles, Le Soir a obținut avizul Institutului federal belgian al drepturilor omului, a cărui concluzie este limpede: vaccinarea obligatorie nu este contrară drepturilor omului. Curtea supremă a Belgiei (Consiliul de Stat) studiază în acest moment cererea ministrului sănătății Frank Vandenbroucke de a face vaccinarea obligatorie pentru toată lumea, astfel încât restricțiile în curs să poată fi ușurate.
Avizul institutului belgian spune: "Vaccinarea obligatorie poate fi considerată o restrângere a dreptului la integritatea fizică, însă acest drept nu este absolut. El poate fi restrâns atunci când există o bază legală si când restricția este proporțională cu obiectivul urmărit. In cazul de față, acest obiectiv este dreptul la sănătate si la viață al întregii societăți."
De ce se opune Biserica Ortodoxă rusă vaccinării
Este întrebarea pe care și-a pus-o, la Moscova, principalul ziar de opoziție Novaia Gazeta (al cărui fondator și redactor șef Dmitri Muratov a primit anul acesta Premiul Nobel pentru Pace), atrăgând atenția asupra faptului că ierarhia ortodoxă opune o rezistență pasivă nu doar vaccinării, dar și, de pildă, introducerii codurilor QR în Rusia. Novaia Gazeta (NG) numește asta, în mod cât se poate de serios, o «panică escatologică», un refuz de a accepta progresul tehnologic în contextul profețiilor din Apocalipsă legate de sfârșitul lumii. Asta mai ales pentru că în proiectele de lege publicate, lăcașurile de cult nu sunt excluse din lista locurilor de acces la care ar fi necesare coduri QR.
Rezistența ortodoxă are loc sub sloganul „Opriți fascismul digital!” («Остановим цифрофашизм!»). Totul se petrece însă, în realitate, în cadrul unei lupte totale pentru putere în interiorul bisericii.
„Provocarea războiului civil... Discriminarea oamenilor sănătoși... Fascismul digital global” – acestea sunt printre cele mai blânde acuzații aduse autorităților de o facțiune importantă a ierarhiei bisericești care caută să-l înlăture pe Patriarhul Kirill. Acesta a refuzat să țină Soborul Arhieresc la sfârșitul lunii noiembrie, deoarece exista pericolul real ca el să fie înlăturat de o conspirație condusă de mitropoliții Tihon (în fotografie împreună cu Putin) și Ilarion (mai multe despre poziția lor - mai jos). Aceștia îl consideră pe Mitropolitul Onufrie (sau Orest Berezovski, șeful bisericii ruse din Ucraina) al Kievului drept „cel mai bun ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse”, Onufrie fiind cel care refuză complet campania de vaccinare, ba chiar numește epidemia în sine o „armă biologică”.
În aceste condiții în care înalții ierarhi refuză vaccinurile și codurile QR, constată Novaia Gazeta, se poate explica de ce Patriarhul Kirill, cu rangul șubrezit și căzut în dizgrația lui Putin, ezită să își formuleze clar poziția. În acest timp, ierarhia bisericească continuă să activeze vechile spaime: codurile de bare ar conține trei benzi în care e criptat 666 („numărul fiarei” din Apocalipsă!), iar un cip invizibil ne privează de controlul asupra datelor personale și permite forțelor secrete să ne urmărească fiecare pas, ba chiar vaccinul „modifică genomul uman” și, prin urmare, „deteriorează imaginea lui Dumnezeu în om".
Antivacciniștii beneficiază de sprijinul activ al unor personalități precum regizorul de film Nikita Mihalkov, apropiat de Biserica Ortodoxă Rusă, care într-unul dintre episoadele programului său Besogon de pe YouTube a speriat publicul spunând că un „microcip” este introdus în corpul uman prin vaccinare.
Principalul mesaj vehiculat, conchide NG, rămâne acela că: „Atâta timp cât Putin este la putere, împreună cu forțele de securitate (ale FSB-ului, așa-numiții силовики), oamenii sunt protejați, dar dacă Putin va cădea, atunci codurile QR vor deveni instrumentul Antihristului globalist care caută suprimarea nației.”
Trupele SUA nu vor lupta pentru Ucraina
Joe Biden a exclus în mod explicit trimiterea de trupe pentru a lupta de partea Ucrainei, spunându-le ieri reporterilor: “Aceasta nu este o opțiune,” (“That is not on the table.”) Este cel mai limpede comentariu explicativ a ceea ce Statele Unite ar fi gata să facă pentru a opri o acțiune agresivă a Rusiei.
Cum o scrie Washington Post, Kremlinul în acest timp așteaptă o redemarare rapidă a convorbirilor și negocierilor U.S.-Rusia — repetându-și simultan condiția ca Ucraina să nu fie niciodată primită în NATO (în ciuda promisiunii pe care i-a făcut-o acesteia Alianța militară occidental la summitul NATO de la București din 2008).
Putin, în schimb, nu a exclus o intervenție în Ucraina. Întrebat ieri dacă plănuiește așa ceva, el a spus: „Rusia duce o politică externă pașnică, însă are dreptul să își protejeze securitatea. Suntem îngrijorați de posibila primire a Ucrainei în NATO, deoarece aceasta s-ar însoți de desfășurarea de trupe și armament care ar reprezenta o amenințare pentru noi.”
Tot Washington Post trasează în detaliu, folosind imagini prin satelit, mișcările trupelor rusești de la granița cu Ucraina. (Cf. și blogul pe care îl țin la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile politice și ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Priti Woman – la Londra, o ministră de interne foarte contestată
Săptămânalul satirico-politic francez Le Canard enchaîné face portretul ministrei britanice de interne, foarte dura Priti Patel, cea care preconiza împingerea înapoi în mare a bărcilor cu migranți ilegali. In vârstă de 49 de ani, cea care a admirat-o întotdeauna pe Margaret Thatcher este născuta la Londra, din părinți indieni care fugiseră în Anglia părăsind Uganda dictatorului Idi Amin Dada.
Poreclită «Priti Woman, ugly ideas» Priti Patel a făcut o vreme lobbying pentru British American Tobacco și a militat activ pentru ieșirea Marii Britanii din UE. Pe deasupra, ea este o adeptă a reintroducerii pedepsei cu moartea.
Le Canard subliniază (doar în ediția pe hârtie) faptul că potrivit regulilor extrem de stricte ale legii azilului pe care ea vrea să o introducă, propriii ei părinți indieni din Uganda n-ar putea fi primiți astăzi în Anglia.
Mario Vargas Llosa, sau extrema dreaptă în Academia franceză
În sfârșit, Libération publică astăzi, pe o pagină întreagă, un comentariu, o tribună, o scrisoare deschisă a unui grup de cercetători, antropologi și universitari, care afirmă că decizia de a-l primi în Academia franceză pe scriitorul peruvian Mario Vargas Llosa a fost o mare eroare.
Respectiva decizie a surprins de la început chiar în Franța dintr-un alt motiv: Llosa nu scrie în franceză. Sigur, l’Académie Française este o instituție autonomă, care se administrează cum dorește, dar, subliniază autorii scrisorii deschise, este dezolant să vedem cum Vargas Llosa, laureat al premiului Nobel de literatură (în 2010), primit în Academia franceză pe 25 noiembrie, își aduce întregul sprijin candidatului de extrema dreaptă în alegerile din Chile din 19 decembrie.
José Antonio Kast este un nostalgic al dictaturii militare a lui Pinochet, dar Llosa l-a mai lăudat și pe autoritarul președinte columbian Iván Duque, spunând că acela este «un exemplu pentru întreaga Americă Latină».
Spune textul protestului: “Încredințându-i sabia (de academician, parte din ritual), membrii Academiei au comis o eroare, chiar una gravă, care pătează imaginea Franței în America Latină unde pozițiile extremiste ale lui Mario Vargas Llosa sunt bine cunoscute și stârnesc de multă vreme o puternică opoziție. Un asemenea gest riscă, de asemenea, să legitimeze poziții care, în realitate, încalcă valorile democrației cu care Franța dorește dintotdeauna să fie asociată: libertatea de exprimare, acceptarea rezultatelor alegerilor și dreptul de a apăra o cauză fără a risca pierderea vieții.”
În sfârșit, pe lângă faptul că Fundația Internațională pentru Libertate (FIL) prezidată de Llosa se opune măsurile preventive ale guvernelor în gestionarea epidemiei de Covid-19, dar acest adept al ultraliberalismului economic care e Vargas Llosa mai practică în mod activ și avid evaziunea fiscală, cum au arătat-o anul acesta revelațiile din «Pandora Papers».
