Statele Unite și Rusia au terminat discuțiile de luni de la Geneva fără un consens legat de solicitările cheie ale Moscovei, ceea ce ridică întrebarea dacă Moscova va fi în continuare dornică să ia parte la negocieri. Relatarea pe această temă semnată de corespondentul Europei Libere este prezentată de Lucian Ștefănescu.
Când Wendy Sherman, adjuncta secretarului de stat american, a ieșit după mai mult de șapte ore de discuții cu Serghei Riabkov, adjunctul ministrului rus de externe, într-unul din cele mai tensionate momente de la Războiul Rece încoace, un lucru îi era clar.
Nu era sigură dacă Rusia dorește cu adevărat să discute.
„Rusia înțelege că cea mai bună cale de a urma diplomația este ca să (…) să detensioneze situația”, a spus ea, referindu-se la concentrarea masivă de trupe rusești care au generat temerea de o nouă ofensivă militară împotriva Ucrainei.
„Vom vedea cât sînt de serioși.”
Sherman s-a prezentat la întâlnirea din 10 ianuarie de la Geneva pregătită să pună pe masa negocierilor cu Rusia chestiunea plasamentelor de rachete și pe aceea a manevrelor militare, în încercarea de a de a dezamorsa tensiunile și de a micșora șansele unui atac al Rusiei contra Ucrainei.
Discuțiile au fost inițiate după ce Rusia a masat la sfârșitul toamnei cam 100.000 de militari în apropiere de granița cu Ucraina și în peninsula ucraineană Crimeea, pe care a anexat-o abuziv în 2014, înainte de a prezenta Statelor Unite și Alianței Nord-Atlance o listă cu solicitări legate de securitate.
Între acestea se află oprirea extinderii spre est a NATO și a cooperării militare cu fostel republici sovietice care nu sînt membre ale alianției militare occidentale, în special Ucraina. Rusia a cerut și limitări ale plasamentului de rachete și ale exercițiilor militare în Europa.
După discuțiile cu ministrul adjunct de externe rus Serghei Riabkov, Sherman a spus clar că primele două solicitări - care ar ține Ucraina în afara NATO pentru totdeauna și ar interzice cooperarea militară cu Kievul - sînt inacceptabile.
„Nu vom permite nimănui să trântească politica NATO a ușilor deschise, care a fost totdeauna centrală pentru Alianță. Nu vorm renunța la cooperarea bilaterală cu statele suverane care doresc să conlucreze cu Statele Unite”, le-a spus Sherman reporterilor după întâlnire.
Ea a adăugat că Statele Unite s-au oferit să se întâlnească din nou „curând” cu Rusia pentru a discuta mai în amănunt chestiuni bilaterale, înclusiv desfășurarea de rachete și exercițiile militare.
Riabkov, între timp, a spus că Moscova se pronunță pentru „continuarea dialogului” și a descris discuțiile cu Sherman, care au început cu o sesiune mai scurtă pe 9 ianuarie, ca fiind „foarte profesioniste”.
„Am avut impresia că partea americană a luat foarte în serios propunerile rusești și le-a studiat în amănunt”, a adăugat Riabkov, care avertizase cu două zile înainte că Moscova ar putea pleca rapid de la discuții, dacă are senzația că nu se face auzită.
El a precizat însă că nu a existat „nici un progres” legat de cererea Rusiei privind garanțiiile că Ucraina, Georgia și alte foste republici sovietice nu vor intra niciodată în NATO.
Și înaintea discuțiilor NATO-Rusia de pe 12 ianuarie și a celor din cadrul OSCE de pe 13 ianuarie, a sugerat că Moscova ar putea ieși de pe făgașul diplomatic în orice moment.
„Asta e una din problemele majore pentru noi”, a spus Riabkov despre impasul legat de solicitările privind extinderea NATO și cooperarea militară. „Și aș spune că restul depinde în mare măsură de ce anume urmează în ce privește exact această problemă”.
Dedicați diplomației?
Analiștii spun că remarcile lui Riabkin se adaugă semnelor de întrebare deja existente legate de angajamentul Rusiei față de diplomație.
„Partea americană ar fi dorit să afle din discuțiile de azi dacă rușii sînt serioși în privința negocierilor, iar eu nu cred că avem un răspuns la asta azi”, a declarat Europei Libere Angela Stent, profesor la Universitatea Georgetown, fost ofițer american de informații naționale.
William Courtney, un fost diplomat de carieră care a luat parte la negoierile americano-sovietice pe teme de apărare, spune că propunerile Statelor Unite privind desfășurarea rachetelor și exercițiile militare sînt în esență o reîntoarcere la măsurile de control al armamentelor și de întărire a încrederii asupra cărora cele două țări conveniseră, dar despre care Statele Unite spun că au fost încălcate de Rusia, ducând la dispariția lor.
Courtney spune că poziția de negociere a americanilor pune Rusia într-o poziție incomodă: dacă atacă Ucraina va avea de suferit sancțiuni economice severe, iar dacă acceptă târguri negociate în trecut, trebuie să „găsească o modalitate de a mânui asta ca pe o realizare” în termeni de propagandă internă.
Dacă se va crede că Rusia revine asupra propriilor solicitări, unii din audiența internă ar putea lua asta ca pe o „mare jenă sau umilință”.
Cu toate acestea, alți analiști cred că Kremlinul ar putea accepta orice compromis care îl va aduce mai aproape de obiectivele sale, și că măsura în care statul controlează media și elitele, împreună cu aparatul de securitate din Rusia i-ar putea da lui Putin capacitatea de a transforma compromisurile cu Statele Unite și NATO în victorii.
Pe 12 ianuarie, Wendy Sherman va conduce delegația americană la reuniunea Consiliului NATO-Rusia de la Bruxelles, unde punctul principal pe agendă vor fi din nou condițiile de securitate cerute de Kremlin și temerile Occidentului legate de acțiunile Rusiei.
Pe 13 ianuarie, delegațiile americană și rusă vor lua parte la o reuniune OSCE la Viena, terminând aproape o săptămână de discuții.
Sherman a anunțat că Statele Unite și Rusia se vor întâlni din nou pentru a discuta „calea înainte”.
Dar analista Angela Stent crede că e puțin probabil ca Statele Unite să afle în zilele următoare dacă Rusia e serioasă sau nu în privința alegerii căii diplomatice, și e posibil ca totul să dureze câteva săptămâni. Stent adaugă că dacă Rusia intenționează să urmeze calea diplomatică, ar putea să înceapă să-și retragă treptat trupele de la granița Ucrainei, pentru ca să evite să se facă de rîs.
Dacă rușii aleg agresiunea, spune Wendy Sherman, „e foarte clar că n-au fost deloc serioși în ce privește diplomația”.
