Peste cinci ore, ba chiar aproape șase ore de discuții cu Putin: «Macron își începe campania din Rusia», este titlul din Libération, aluzie directă la campania istorică (și dezastru la fel de istoric) a lui Napoleon.
Putin: azil politic pentru Poroșenko
Macron dorea să obțină de la Putin un soi de «désescalade» în chestiunea Ucrainei; Putin a insistat însă, în conferința de presă finală, că Ucraina este cea care nu respectă "acordurile de la Minsk" (presupuse a acorda o largă autonomie Donbasului controlat militar de separatiști) și că Kievul își persecută minoritatea rusofonă.
De altfel, pe un ton foarte serios, în aceeași conferință de presă, Putin a promis (de două ori chiar) că Rusia e gata să îi acorde azilul politic fostului președinte ucrainean Petro Poroșenko, acuzat în țara lui de «înaltă trădare» tocmai pentru că semnase acordurile de la Minsk, neaplicate încă de niciuna din cele două țări.
Cât despre rezultatul întâlnirii: «Este prea devreme pentru a vorbi de rezultate», a spus Putin, care a ținut însă să asigure că va ține cont de propunerile lui Macron.
Macron, la rândul său a insistat că NATO are dreptul să primească pe oricine dorește ca membru și a amintit că până și țările neutre care sunt Finlanda și Suedia se gândesc acum să adere la NATO. Putin însă a repetat că Rusia se opune oricărei extinderi viitoare a Alianței Nord Atlantice.
Ba chiar, Putin a pomenit eventualitatea unui conflict autentic, militar, care n-ar avea niciun câștigător și a evocat în treacăt armamentul nuclear.
La Moscova, Kommersant o rezumă de altfel foarte simplu în această dimineață cu titlul: «Putin se așteaptă la un război cu NATO în cazul în care Ucraina va intra în Alianță».
Tot așa, Politico scrie că Polonia a început pregătiri pentru a primi «până la un milion de refugiați» din Ucraina în cazul unei invazii rusești.
Macron: «Rusia este o țară europeană»
«Rusia este o țară europeană», a insistat însă Macron. Cu toate astea, spre finalul conferinței de presă, Macron a arătat o oarecare iritare față de felul în care Putin a tot repetat că NATO nu este o alianță pentru pace, pomenind “bombardamentele din Belgrad, Libia, sau Afganistan”. Macron a comentat: — «Rusia este cea care a încălcat frontierele altora și drepturile omului, iar nu NATO.» Prilej aici ca Macron să invoce nu doar Ucraina, ci și Bielorusia, Georgia și Moldova ca țări cu frontierele amenințate și care “trebuie să beneficieze de securitatea frontierelor”.
În mare, conferința de presă a celor doi, începută pe un ton politicos, a arătat că impasul pare că se va prelungi și că Putin este deocamdată de neclintit. Astfel, The Guardian, la Londra, remarcă absența oricărui progres, după «maratonul» de mai bine de cinci ore de discuții de ieri. Putin lasă să plutească îndoiala cu privire la intențiile sale, constată și New York Times.
Macron, de la Moscova la Kiev, pe fundal de «război hibrid»
Zburând în această dimineață de la Moscova la Kiev (unde ieri era prezentă și ministra de externe a Germaniei Annalena Baerbock), Macron devine astfel primul președinte francez care vizitează Ucraina de 24 de ani încoace.
Ieri seară, la Moscova, vorbind alături de Putin, Macron a spus că înțelege că prezența a 125.000 de militari ruși la frontiere poate stârni «nervozitate» și a lăudat «sângele rece» al lui Zelenski.
Le Monde își începe numărul de azi cu un reportaj—analiză despre felul în care se protejează Ucraina in fața războiului hibrid dus de Moscova împotriva ei. Pentru Le Monde, campania de dezinformare dusă de Rusia în Ucraina e la fel de periculoasă pe cât este presiunea militară.
Titlu identic și în Libération: «Kievul — prins în plin război hibrid».
Un comentariu în The Daily Telegraph, la Londra, se arată însă foarte critic față de poziția liderilor occidentali atunci când îl abordează pe Putin. Această nouă generație de lideri «slăbește Occidentul», iar noi «vom plăti prețul acestei complezențe economice și politice» este concluzia în Daily Telegraph, cotidian pro-Brexit, în care Boris Johnson însuși a publicat până în momentul în care a devenit prim-ministru.
A fost regăsit Olaf Scholz: e la Washington
Cam acesta este în această dimineață tonul presei germane relatând despre cum cancelarul Olaf Scholz s-a întâlnit ieri la Washington cu Joe Biden. Acesta, cum o rezumă Washington Post, a repetat că SUA se opun intrării în funcțiune a conductei de gaz dintre Rusia și Germania Nord Stream 2, în cazul unui atac împotriva Ucrainei.
Cum o rezumă cotidianul economic Handelsblatt, care pune în evidență absența recentă a Germaniei de pe scena internațională, întâlnirea lui Scholz cu Biden a avut o alură de «vizită la socri».
Der Spiegel l-a numit pe Scholz «invizibil», iar pe rețelele sociale germane un hashtag a devenit foarte popular în ultimele zile: #woistscholz (“unde este Scholz”). Pentru presa germană, critica generală adusă acestei atitudini vagi este motivul principal al călătoriei lui Olaf Scholz în Statele Unite. Poziția neclară a Germaniei cu privire la posibilele sancțiuni impuse Rusiei și cu viitorul conductei de gaz adus din Rusia este foarte rău văzută, analizează Frankfurter Allgemeine Zeitung:
— „Cu modul aceasta mai întâi ezitant, apoi enigmatic, de a afirma ceea ce este evident, și anume că gazoductul Nord Stream 2 nu va intra în funcțiune în cazul unei invazii rusești a Ucrainei, cancelarul Scholz n-a făcut decât să irite cel mai important aliat al Germaniei în NATO.” La Washington, acest lucru a fost perceput ca un afront. Americanii nu înțeleg, confirmă Washington Post, de ce Scholz nu promite deschis și explicit că proiectul conductei Nord Stream 2 (a cărei construire a costat 11 miliarde de dolari) va fi oprit și blocat în cazul unei invazii a Ucrainei.
Ba chiar, constată Politico, în conferința sa de presă cu Biden, la Washington (care avea loc în paralel cu cea a lui Macron cu Putin la Moscova), «Scholz a evitat să pronunțe» numele conductei rusești.
Un Blitz PR al lui Scholz care s-a dovedit așadar un eșec. (Am mai pus aici întrebarea: «Este oare Germania un membru pe care NATO poate conta?»)
Matrapazlâcuri în Curtea de Conturi a UE
La Paris, Libération își continuă în numărul de astăzi ancheta în legătură cu corupția în rândul membrilor Curții Europene de Conturi de la Luxemburg, cea care ar trebui să fie «conștiința financiară» a UE.
Libération oferă azi continuarea unei vaste anchete care ne dezvăluie înalta corupție și conflictele de interese în multe alte instituții europene, în Comisie, la Curtea de Justiție, sau chiar în cadrul Oficiului Luptei Antifraudă (OLAF).
Articolul de astăzi îl vizează personal pe președintele Curții, germanul Klaus-Heiner Lehne, președinte din 2016 încoace. Dar deja condamnarea membrului belgian al Curții Europene de Conturi, Karel Pinxten, însărcinat cu auditul extern al UE, a arătat cum corupția poate atinge cele mai înalte sfere ale instituțiilor europene.
Belgianul Pinxten deturnase aproape o jumătate de milion de euro din pușculița necontrolată a Curții Europene de Conturi. Pentru aceasta, tribunalul UE, Curtea de Justiție Europeană, printr-un verdict luat în ședință plenară, l-a privat de… două treimi din grasa pensie ce i se cuvenea.
Libération a mai revelat o lungă serie de matrapazlâcuri, printre altele, de pildă, faptul că deși sunt obligați să locuiască în Luxembourg, lucru pentru care primesc solide dotații financiare, o treime din cei 27 de membri ai Curții de Conturi nu se duc acolo mai niciodată (viața în Marele Ducat al Luxemburgului e cam plicticoasă), însă au acolo domicilii fictive pentru care sunt rambursați cu sume opulente.
Corespondentul Libération la Bruxelles, Jean Quatremer, atrage chiar atenția că majoritatea celor implicați sunt membri ai principalei formațiuni politice din Parlamentul European, conservatorii din Partidul Popular European (PPE).
În ancheta continuată azi, Libération ajunge la concluzia că am avea de-a face acolo cu un soi de “stat al PPE” în cadrul Uniunii Europene («un Etat PPE»), și că toate acestea, de la trafic de influență la partide de vânătoare organizate în plină perioadă de pandemie, se petrec pe banii contribuabililor europeni.
Fight Club cu final pocit în China
Le Monde se ocupă și de cenzura din China, remarcând cum autoritățile de la Pekin au obligat platforma de filme la comandă Tencent (echivalent chinez al lui Netflix, HBO etc.) să modifice finalul celebrului film Fight Club, cu Brad Pitt și Edward Norton.
Scena finală a filmului, în care naratorul asistă la distrugerea unui zgârie-nori care simbolizează lumea modernă, a fost, în versiunea lansată inițial în China, tăiată și înlocuită cu un panou pe ecran negru care spunea: „Poliția a dejucat planul și a arestat toți criminalii, împiedicând detonarea bombelor”. Textul adăuga că personajul interpretat de Brad Pitt a fost internat într-un „azil de nebuni”.
În 2019, mai multe scene din filmul Bohemian Rhapsody, care arătau sexualitatea lui Freddie Mercury, cântărețul grupului Queen, au fost șterse din versiunea difuzată în China.
De multe ori, însă, ba chiar din ce în ce mai des (așa cum am mai scris-o aici), Hollywoodul se auto-cenzurează, pentru a-și putea vedea filmele difuzate în China, în speranța de a obține o autorizație pentru uriașa piață chineză. Potrivit Wall Street Journal, Disney a oferit în prealabil scenariul noului Mulan autorităților chineze, pentru a se asigura că filmul poate fi difuzat în țară. În 1998, prima versiune a filmului, sub formă de desene animate, a fost interzisă în China, ca represalii pentru lansarea filmului Kundun, de Martin Scorsese, despre viața lui Dalai Lama.
Represalii Facebook împotriva Europei?
În sfârșit, potrivit Euronews, Meta a anunțat că ar putea suprima Facebook și Instagram în Europa, din pricina legislației UE restrictive în privința stocării informațiilor privind utilizatorii europeni pe servere din SUA.
La Moscova, Kommersant sugerează însă că ar fi vorba de un bluf al lui Zuckerberg, mai ales că pe 3 februarie acțiunile Meta au scăzut cu 20% (175 miliarde dolari) din pricina rezultatelor trimestriale slabe.
