Corriere della Sera, ziarul din Milano căruia Papa i-a acordat interviul în care își anunță intenția de a-l întâlni pe Putin, îl citează pe purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care spune că deocamdată «nu există un acord» în gestiunea unei întâlniri, în vreme ce patriarhul rus Kirill vorbește de «neînțelegeri» (fraintendimenti).
Ucraina ca Rwanda și «lătratul NATO»
În același interviu, Papa a mai comparat cele ce se petrec în Ucraina cu genocidul din Rwanda, în urmă cu un sfert de secol, și s-a întrebat, textual, „dacă nu cumva lătratul NATO («l’abbaiare della Nato») în poarta Rusiei” l-a determinat pe șeful Kremlinului să reacționeze așa cumplit și să declanșeze conflictul. „O furie despre care nu știu dacă a fost provocată – se întreabă Papa – dar poate facilitată de asta, da”.
Până atunci, cum completează, tot în Italia, La Repubblica, chiar și patriarhul rus Kirill se află în vizorul sancțiunilor europene: «Patriarhul de la Moscova este considerat de miniștrii de externe ai UE ca aparținând categoriei oligarhilor ruși. Comisia Europeană a propus sancționarea șefului Bisericii Ortodoxe Ruse, punându-l pe o nouă listă neagră, care va trebui aprobată de statele membre în UE și care cuprinde 58 de personalități, printre care soția, fiica și fiul purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
În 2020, revista Forbes publicase un raport în care se spunea că averea lui Kirill ar fi în jur de 4 miliarde de dolari. La Moscova, Novaia Gazeta (ziar actualmente închis) vorbește în schimb de un total care ajunge la aproape 8 miliarde, bani acumulați grație scutirilor de taxe din partea statului rus, scutiri aferente producției de tutun și bere de care beneficiază biserica.»
În Rusia, biserica ortodoxă are un statut cu totul privilegiat, deasupra celorlalte culte recunoscute oficial, care sunt islamul (în special în Tatarstan și Cecenia, sau, mai precis, în întreg Caucazul de Nord), catolicismul, budismul și religia mozaică (iudaismul). După ce și-a recuperat, din 1991 încoace, mare parte din vechile proprietăți, de cele mai multe ori cu complicitatea sau acordul tacit al autorităților locale, biserica ortodoxă rusă și-a creat și propriul său sistem bancar.
O evaluare completă a finanțelor patriarhiei ruse a fost oferită în 2020, din punctul de vedere al clerului, de către Serghei Ceapnin (Sergei Chapnin), fostul redactor șef al revistei patriarhiei. Veniturile bisericii ortodoxe ruse provin majoritar din activități comerciale (55%), în mare parte cu tutun, iar restul din ceea ce este numit vag „donații”.
Patriarhia Moscovei posedă și o fabrică, Sofrino, care produce icoanele și lumânările folosite obligatoriu în întreaga Federație, însă patriarhia mai posedă și hoteluri în Moscova, precum și compania care importă automobile BMW.
Ceasul de 30.000 dolari al lui Kirill
Tot Corriere della Sera face un portret al lui Kirill, patriarhul în vârstă de 75 de ani care a avut dintotdeauna legături cu KGB, apoi cu FSB-ul lui Putin, care îi îndeamnă pe ruși la «războiul drept» împotriva ucrainenilor și care în timpul predicilor poartă un ceas de 30.000 dolari.
Un portret al lui Kirill face însă astăzi și Libération, în Franța, care subliniază că șeful spiritual a 150 milioane de pravoslavnici e poreclit «mitropolitul tabacului» și că posedă o vilă în Elveția, unde a fost reprezentantul Rusiei în Consiliul Mondial Ecumenic al Bisericilor (1986-1988, în perioada în care activa în Elveția, ca lector și director adjunct al Institutului Ecumenic și viitorul patriarh român Daniel Ciobotea).
Libération amintește că patriarhul Kirill l-a numit pe Putin nici mai mult nici mai puțin decât un «miracol al lui Dumnezeu».
Lui Kirill, Papa Francisc i-a mai transmis, în interviul cu Corriere della Sera, că n-ar trebui să se lase transformat în «băiatul de altar» al lui Putin (il chierichetto di Putin). Patriarhia Moscovei i-a răspuns însă Papei Francisc atrăgându-i atenția că asemenea remarci pun în pericol dialogul între biserici.
Operațiunea Basarabia
Tot în Italia, La Repubblica prezintă planurile a ceea ce e numit «Operațiunea Basarabia», planurile atribuite Rusiei de ocupare a portului Odesa și de realizare a joncțiunii teritoriale cu Transnistria și cu Moldova, prin destabilizarea acesteia.
Alternativ, La Repubblica numește asta și «Operațiunea Ismail», deoarece ea presupune ocuparea de către Rusia a întregii regiuni numite odinioară Bugeac, sudul Basarabiei, și a orașului Ismail, port pe Dunăre, aducând astfel armata rusă până în marginea Deltei Dunării.
Astfel, scrie La Repubblica, s-ar pune capăt și posibilității de aprovizionare a Ucrainei de către occidentali prin acel colț de teritoriu situat între România și Republica Moldova. Populația din Bugeac, în bună parte rusofonă și îndepărtată cultural de Kiev, e susceptibilă de a fi favorabilă unei ocupații rusești. Asta ar aduce armata rusă în poarta NATO și în bătaia rachetelor de pe bazele din România. În același timp, însă, o asemenea manevră ar prinde Odesa între două focuri.
Tot La Repubblica mai analizează în detaliu și moartea suspectă recentă a mai multor manageri ai trustului Gazprom.
« Rusia-Ucraina, războiul versiunilor istorice»
«Înger sau diavol?» (Engel oder Teufel?) este titlul portretului psihologic al Putin, oferit în această dimineață de Süddeutsche Zeitung.
Le Monde, la rândul său, prezintă, tot în numărul de astăzi, istoria a ceea ce sunt acum Ucraina și Rusia, pornind încă de la varegi, vikingii scandinavi, și de la creștinarea slavilor de la răsărit și insistând asupra felului în care istoria este prezentată diferit în Rusia și în Ucraina:
«Există un punct în care cele două viziuni ale istoriei se întâlnesc: cel al originilor. Rusia și Ucraina se luptă într-adevăr pentru același mit fondator: cel al creării entității Rus’, un principat fondat în secolul al IX-lea de negustori războinici din Scandinavia, varegii sau varangii. Guvernat de dinastia rurikizilor, numită după liderul varegilor Rurik, acest principat, a cărui capitală era Kiev, și-a atins apogeul în secolul al XI-lea, când teritoriul său se întindea până la Carpați în vest, Marea Baltică în nord, în est Volga, și până la Marea Neagră în sud, înainte de a fi măturat în secolul al XIII-lea în momentul invaziilor turco-mongole.»
Este vorba de ceea ce s-a numit «Rusia Kieveană», fărâmițată apoi de invazia mongolă din 1240. «Ucraina», numele entității hatmanilor cazaci, nu înseamnă altceva decât «la graniță», «la frontieră». Începând din sec. XVII, teritoriul care e azi Ucraina a fost împărțit de-a lungul fluviului Nipru: partea de vest, pe malul drept la Niprului, i-a revenit Poloniei; partea de est — Rusiei. Apoi, din 1917 și până în 1922, Ucraina a trecut printr-un cumplit război civil, înainte de a fi incorporată forțat în URSS.
Rusia țaristă numea Ucraina: Rusia Mică, Малороссия, după cum partea care azi e aproximativ Bielorusia era numită Rusia Albă (Белая Русь), în vreme ce Rusia moscovită se considera Rusia Mare: Великороссия.
În celebrul său discurs din 18 martie 2014, pronunțat în momentul anexării Crimeei, Putin spunea: «Nu suntem doar vecini apropiați, ci formăm un singur popor. Kiev este mama orașelor rusești. Rusia Kieveană e originea noastră comună și nu putem trăi unii fără ceilalți».
În imaginarul lui Putin, așadar, și cu sprijinul bisericii ortodoxe ruse, mitica Rusie Kieveană rămâne pe vecie un element esențial al unei închipuite continuități în jurul căreia se înfruntă violent interpretările antagoniste.
