Luni, „naționalele” Angliei, Țării Galilor, Germaniei, Olandei, Belgiei, Elveției, Danemarcei, au anunțat într-o declarație comună că sunt silite să renunțe la ideea purtării de către căpitani a unor banderole în culorile curcubeului, cu inscripția 1Love – o singură dragoste, în semn de solidaritate cu persoanele LGBT+ asuprite în țara-gazdă.
Anunțul a venit după ce FIFA a amenințat că orice asemenea gest va fi pedepsit automat cu cartonaș galben.
„Nu ne putem expune jucătorii unor asemenea sancțiuni sportive” – au explicat federațiile europene, precizând că erau pregătite să plătească amenzi pentru încălcarea codului de îmbrăcăminte, dar cartonașele galbene deja sunt prea.
Federațiile europene au condamnat decizia FIFA, amintind că ea fusese prevenită de intenția gestului de solidaritate încă din septembrie, dar nu a reacționat în nici un fel.
Nu toate naționalele europene fuseseră, de altfel, gata să participe la proteste. Franța, campioană en titre, se abținuse, iar căpitanul ei, Hugo Lloris, a spus de mai multe ori că oaspeții ar trebui să respecte „tradițiile” țării gazdă – adică să nu protesteze în Qatar împotriva homofobiei.
Înaintea turneului, unii oficiali din fotbal au lansat avertismente și chemări la prudență, ba chiar la ascunderea orientării sexuale a suporterilor gay care urmau să meargă în Qatar, țară în care relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoarea.
Presiunile FIFA asupra europenilor, implicit în favoarea liderilor conservatori ai Qatar-ului, au fost condamnate de presa liberală și de numeroase organizații pentru drepturile omului din lumea întreagă, ca și repeziciunea cu care federațiile europene au renunțat să mai protesteze, după ce au fost amenințate cu... cartonașul galben.
„Anglia și-a arătat adevărata față prin capitularea lașă în fiasco-ul banderolelor” – titrează ziarul britanic The Guardian, în aceeași notă ca multe altele.
Dincolo de fiasco-ul banderolei, Cupa Mondială nu a fost lipsită, totuși, de gesturi politice – inclusiv la meciul Anglia-Iran, de luni. Englezii au pus un genunchi pe pământ înainte de meci, într-un omagiu adus luptei pentru egalitate rasială, iar iranienii nu au cântat imnul țării lor, ca reacție la reprimarea brutală a protestelor pentru drepturi civile, mai ales ale femeilor, din Iran.
Au continuat să vină de asemenea știri despre proteste individuale, în Qatar. Jurnalistul american Grant Wahl, specializat în fotbal, a spus că a fost reținut de oamenii de ordine din Qatar, la stadion, pentru că purta un tricou în culorile curcubeului în semn de solidaritate cu persoanele LGBT+. Oamenii de ordine i-au smuls mobilul când a încercat să posteze știrea pe rețele, și i-au spus să-și schimbe tricoul, pentru că acela cu curcubeul este „politic”.
O jurnalistă de la BBC, fosta jucătoare de fotbal Alex Scott, a purtat „la vedere” banderola 1Love în transmisia dinaintea meciului Anglia-Iran.
Unul din cele mai dure comentarii pe tema Cupei Mondiale din Qatar a apărut în prestigioasă revistă americană Atlantic, unde Tom McTague scrie următoarele: „Găzduirea Cupei Mondiale la fotbal de către Qatar este ca alegerea președinte a lui Donald Trump. N-ar fi trebuit să se întâmple, iar faptul că s-a întâmplat arată în ce hal am ajuns”.
