Europa Liberă explică de ce Chișinăul depinde în continuare de Gazprom, chiar dacă a cedat malului stâng întregul volum, și care sunt riscurile acestei dependențe.
După o pauză de trei luni, compania Moldovagaz, în care concernul rus Gazprom deține două-treimi din acțiuni, a reluat livrările de gaze rusești pentru consumatorii de pe malul drept al Nistrului.
Moldovagaz a explicat că, odată cu încălzirea vremii, stânga Nistrului a început să consume mai puține gaze. Surplusul se acumula pe contul de echilibrare operațională din punctele de interconectare ale sistemelor de transport de gaze ale Ucrainei și R. Moldova. Pentru a nu încălca contractul cu Gazprom, Moldovagaz a preluat gazele care nu au ajuns în regiunea transnistreană timp de patru zile, câte 500.000 de metri cubi pe zi.
Ministrul Energiei, Victor Parlicov, a fost surprins de această decizie și a spus că Moldovagaz nu a coordonat-o cu autoritățile de la Chișinău, subliniind că „poziția Guvernului este că gazele pentru malul drept trebuie achiziționate de la Energocom”, adică din stocurile pe care le are R. Moldova și de pe piața SPOT.
Comentând incidentul, premierul Dorin Recean a spus că „R. Moldova nu mai consumă gaze de la Gazprom”.
De ce Chișinăul este încă dependent de Gazprom?
În același timp, malul drept continuă să folosească energia electrică de la Centrala de la Cuciurgan (MGRES), care este generată din gaz rusesc, la care Chișinăul a decis să renunțe, cedând întreaga cantitate malului stâng. Tiraspolul nu achită nici un cub de gaze Gazprom-ului, însă vinde curent Chișinăului, la un preț de peste 70 de dolari/ MWh.
Cu alte cuvinte, Chișinăul continuă să-și alimenteze dependența de Gazprom, redirecționând în Transnistria circa 5,7 milioane metri cubi de gaz lunar.
„Decizia de a oferi acest gaz malului stâng al Nistrului a avut și are la bază un argument foarte important ce ține de securitatea sistemului energetic. Funcționarea Centralei de la Cuciurgan ne permite nouă, în cazul bombardamentelor și deconectărilor, să nu apelăm la ajutorul României”, a spus, într-un interviu la Europa Liberă, președintele Parlamentului, Igor Grosu.
El susține că această tendință ar putea dura până în momentul în care vor deveni funcționale conexiunile dintre R. Moldova și România prin liniile electrice Isaccea-Vulcănești-Chișinău, la Sud și Suceava-Bălți, la Nord.
„Această întreprindere [Centrala de la Cuciurgan] ne permite, în cazul în care barbarii continuă să atace nodurile sistemului energetic, să menținem funcțional sistemul energetic, pentru că riscăm să repetăm experiența din noiembrie [când R. Moldova a rămas în beznă, în urma bombardamentelor rusești asupra infrastructurii din Ucraina]”, a explicat Grosu.
Care sunt riscurile?
Tehnic, malul drept al Nistrului nu depinde de gazul rusesc, însă problema principală este în asigurarea cu energie electrică, a spus Europei Libere expertul în energetică Sergiu Tofilat.
Practic întreaga infrastructură electrică a R. Moldova depinde de Centrala de la Cuciurgan. Patru din cele cinci linii care unesc R. Moldova cu Ucraina trec prin MGRES, precizează expertul.
„Nu putem să spunem azi că R. Moldova își poate rezolva toate problemele în cazul în care Gazprom stopează livrările de gaze. Pentru R. Moldova, asta va fi complicat din punct de vedere financiar și politic. Chișinăul va fi nevoit să asigure existența regiunii transnistrene. Noi abia îi putem deservi pe consumatorii din dreapta Nistrului, dar ce va fi dacă se vor adaugă încă 250.000?” , se întreabă Tofilat.
Potrivit lui, dacă Gazprom decide, la un moment dat, să nu mai livreze gaze către regiunea nerecunoscută, Transnistria „va falimenta” și va fi lovită de o criză umanitară.
Ca să devină independent, susține expertul, Chișinăul ar trebui să rezolve două lucruri: să aibă linii de interconectare cu sistemul din România și să aibă o viziune în privința regiunii transnistrene, în cazul în care aceasta nu va mai primi gaze gratuit din Rusia.
