Liderii celor 46 de state membre ale Consiliului Europei s-au reunit marți după-amiază la un summit pentru a-și arăta unitatea împotriva Moscovei.
Întâlnirea, a patra în istoria de aproape 75 de ani a Consiliului Europei, își propusese să multiplice modalitățile de a face Rusia responsabilă penal pentru distrugerea și crimele cauzate de invazia sa în Ucraina.
În paralel, președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a întors cu arme și promisiuni de furnizări de arme de la trecerea sa prin mai multe capitale europene (nu și de la Vatican, totuși).
Presa britanică e plină astăzi de evaluarea trecerii prin Londra (după Berlin, Roma, Vatican și Paris) a președintelui ucrainean.
Nu doar presa britanică, dar și cea americană precum Washington Post scrie despre cum Zelenski a câștigat încrederea guvernelor occidentale refuzând să folosească armele țărilor din NATO pentru atacuri în interiorul Rusiei și acordând prioritate țintelor din interiorul granițelor Ucrainei.
Dar în spatele ușilor închise, liderul Ucrainei a propus să meargă într-o direcție mai îndrăzneață și mai agresivă - ocuparea unor sate rusești pentru a face presiune asupra Moscovei, bombardarea unei conducte care transferă petrol rusesc în Ungaria, țară membră în NATO și o insistență în a i se permite să folosească rachete cu rază lungă de acțiune pentru a lovi ținte în interiorul granițelor Rusiei, conform unor documente secrete ale serviciilor de informații americane analizate de Washington Post.
La Londra, Zelenski a discutat chiar o „coaliție a avioanelor de luptă” cu premierul britanic Rishi Sunak.
Cu toate acestea, până acum Londra a fost reticentă în a furniza direct avioane de luptă moderne, argumentând că este dificil din punct de vedere logistic să le pună în funcțiune în Ucraina. Totuși, premierul britanic Rishi Sunak și omologul său olandez Mark Rutte au declarat marți că sunt pregătiți să ajute Kievul să obțină acele avioane. Doar Washingtonul rămâne să fie convins.
The Washington Post oferă în paralel un ghid a ceea ce aliații occidentali au oferit până acum Ucrainei.
Cum l-a umilit Boris Johnson pe Charles III
Presa britanică are însă și un mare scoop cultural și de fapt divers social, un eveniment rar și plăcut tabloidelor: cum l-a umilit Boris Johnson pe noul rege Charles III (înainte ca el să devină rege).
Astfel, The Daily Telegraph, revelează detaliile unei confruntări între fostul premier (și fost jurnalist pentru Telegraph) Boris Johnson și (pe atunci nu încă) noul rege Charles III.
Ciocnirea s-a întâmplat pe fundalul a două mari polemici în Marea Britanie: cea privind deportarea spre Rwanda, în Africa, a solicitanților de azil și ceа privind restituirea multor obiecte arheologice și opere de artă vechi.
În Marea Britanie, în acest timp, unde unii politicieni — și chiar o parte din populație — încă trebuie să se obișnuiască cu dispariția definitivă a grandorii imperiale, definirea moștenirii imperiului încă mai declanșează drame.
Cum a amintit-o The Times, disputa anglo-indiană în legătură cu diamantul Koh-i-Noor face parte dintr-o mai amplă panoramă a secolului XXI, pe măsură ce marile puteri europene se confruntă cu trecutul lor colonial și cu restituirea multor obiecte arheologice și opere de artă vechi luate din vechile colonii.
Belgia se activează acum pentru a returna mai multor națiuni din Africa Centrală prada ei colonială, în special opere de artă. Restituiri sunt efectuate și de guvernele din Olanda și Germania. Chiar și Franța, care are legi notoriu de stricte împotriva restituirii artei, a returnat 26 de obiecte în Benin, în Africa de Vest, luate de acolo în 1892. Unele obiecte au fost jefuite în timpul unor masacre sau cuceriri. Altele au fost cumpărate sau tranzacționate ca parte a unor tranzacții efectuate în condiții inegale.
Regele Charles nu e de acord cu faptul că Marea Britanie poate deporta refugiați în Rwanda
Planul guvernului Marii Britanii de a deporta o parte din solicitanții de azil în Africa, în Rwanda, nu încalcă legea, a decis deja Înalta Curte de la Londra.
Anterior, Londra trecuse printr-o mare înfrângere simbolică: o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) i-a interzis teoretic, în luna iunie 2022, guvernului britanic să-și pună în aplicare această nouă politică mult criticată de deportare a migranților în Rwanda. Un „recul foarte umilitor” pentru Boris Johnson, pe atunci premier, în ceea ce The Guardian a numit atunci o derivă spre o “formă modernă de sclavie”.
Ba chiar, până și foarte conservatorul cotidian The Times a scris că regele Charles a catalogat politica guvernului în materie de refugiați drept “cumplită” (“appalling”), pe când Boris Johnson era premier, acesta subliniind atunci, la rândul lui, că membrii familiei regale nu ar trebui să se amestece în funcționarea guvernului, în politică sau în justiție.
Acum însă, The Daily Telegraph revelează că Boris Johnson, aflând că Charles dorea să țină un discurs în care să critice acel proiect și să ceară iertare pentru sclavia practicată în trecut de britanici în Africa, i-a spus: — “Eu aș avea grijă în locul dumneavoastră, pentru că după aceea va trebui poate să vindeți ducatul de Cornwall (Duchy of Cornwall) ca să plătiți pentru compensații în Africa.”
Se pare că relațiile între cei doi nu s-au restabilit niciodată satisfăcător.
