Editia din 2010 a studiului „Natiuni in tranzitie”, publicat de Freedom House, arata ca, la doua decenii de la disparitia sistemului sovietic, fostele republici ne-baltice ale Uniunii Sovietice ramin prizonierele coruptiei institutionalizate. In acelasi timp, noile state membre ale Uniunii Europene se confrunta si ele cu probleme persistente in lupta lor pentru combaterea coruptiei politice. Centrul pentru Politici Publice Providus din Letonia a publicat recent articolul intitulat „Batalia perpetua. Coruptia in fosta Uniune Sovietica si noile state membre ale Uniunii Europene”, de Christopher Walker, director de studii la Freedom House. El trece in revista principalele probleme pe care le au de rezolvat tarile mentionate, in incercarea de a scapa de coruptie.
Christopher Wlaker porneste de la cazul Serghei Magnitsky, avocatul care a decedat in arest preventiv in noiembrie 2009, dupa ce a scos la lumina o frauda de milioane de dolari in detrimentul platitorilor de taxe rusi, si cel al lui Mihail Hodorkovsky, om de afaceri si critic al regimului de la Kremlin, condamnat in 2010 la inca 7 ani de inchisoare. Analistul de la Freedom House scrie ca aceste doua cazuri, ultimele dintr-o lunga lista, arata masura in care intregul aparat institutional al Rusiei – inclusiv justitia, politia, serviciile de securitate, si presa aservita puterii – colaboreaza deschis la folosirea legii ca instrument al statului condus de coruptie.
Cele doua cazuri sint in parte produsul mostenirii sovietice, dar au trasaturi care tin de o mai mare deschidere economica si integrare internationala decit in perioada Uniunii Sovietice. Asta pentru ca banii implicati in cele doua cazuri erau legati de comertul si investitii din lumea democratica.
Corupția instituționalizată
Experienta Rusiei in acest sens, continua analistul de la Freedom House, nu e diferita de aceea a vecinilor ei, care au combinat si ei guvernarea autoritara cu noile surse de imbogatire pentru a produce coruptie masiva.
Coruptia a inflorit in aceste tari, cum a inflorit si in Rusia, din cauza ca exact mecanismele esentiale in combaterea ei sint obligate sa o sprijine. O potentiala unealta de combatere a coruptiei, presa libera, e vazuta de liderii autoritari din regiune, scoliti in era sovietica, drept o amenintare, si nicidecum un avantaj – asa ca au facut din controlul strict al presei una din principalele componente ale strategiei guvernamentale.
Dreptul la proprietate, respectarea cu sfintenie a contractelor, si alte principii de baza ale pietei libere sufera de un tratament similar – toate bunurile economice strategice sint impartite intre membrii familiei conducatoare sau asociatii ei. In tari precum Kazahstan, Azerbaigean si Uzbekistan, principalele afaceri de orice fel sint inaccesibile celor care nu platesc un tribut financiar suficient conducerii. Aceasta abordare reflecta insa si o schimbare majora fata de perioada sovietica: liderii autoritari din secolul 21 au inteles ca a permite o oarecare libertate pentru antreprenoriatul privat si oportunitatile comerciale extinde rabdarea publicului si mareste oprtunitatile de coruptie si de imbogatire personala.
Dominatia economica a conducerii e pastrata in parte prin intermediul unor tribunale docile. In loc sa functioneze ca o institutie independenta ce respecta domnia legii, justitia serveste autoritatile, elimind oponentii politici si recompensindu-i pe cei loiali regimului.
Lucrurile stau si mai rau in acele tari unde electoratul nu are posibilitatea de a-i face raspunzatori pe lideri prin intermediul alegerilor libere. Dar chiar si state ca Ucraina, Georgia si Moldova, care s-au despartit de fostii lor vecini sovietici prin aceea ca au un peisaj mediatic, sectoare civile si un sistem electoral mai deschise, fac inca eforturi sa aplice reforme juridice si de alt fel pentru a face progrese reale in combaterea coruptiei.
Ucraina, Georgia si Moldova nu au resursele abundente de energie ale Rusiei, Azerbaijanului si Kazahstanului, si ale altor tari autocratice. Cele mai corupte si mai autoritare regimuri par a fi acelea care au bani din afara, fie din vinzarile de petrol si gaze, fie din ajutor financiar rusesc. Acesti bani sprijina retelele patronale ale conducerii, cu ei e platit aparatul de securitate si cenzura, si dau si aparenta unei bune strategii economice.
Eforturile Rusiei de a cistiga influenta in tarile vecine prin subsidii si investitii de stat a amenintat din ce in ce mai mult evolutia democratica a noilor state membre in Uniunea Europeana sau a celor care doresc sa intre in Uniune. Aceste state sint vulnerabile inca din cauza ca au mostenit din vremea comunismului retele ascunse de coruptie si de crima organizata. In Cehia de exemplu, Rusia a folosit practici de afaceri obscure pentru a dobindi proprietati substantiale in citeva sectoare strategice, intre care si energia nucleara. Asta a dus la acuzatia ca Rusia exporta coruptie.
Ce s-a intimplat in regiune in ultimii 20 de ani arata ca deschiderea economica fara refoma politica nu face decit sa hraneasca institutiile autoritare cleptocratice, dindu-le conducatorilor mijloacele necesare nu numai sa-si intareasca controlul asupra supusilor lor, dar si sa-si extinda influenta corupatoare peste granite.
Desi sint relativ departe de coruptia atotcuprinzatoare si sistemica prevalenta in fosta Uniune Sovietica, noile state membre ale Uniunii Europene fac eforturi sa indeplineasca standardele democratice ale transparentei si onestitatii, dar cu ajutorul unor instiutii imature sau incomplet reformate. In cel mai recent studiu „Natiuni in Tranzitie” noile state membre au inregistrat un scor de 3,33 la coruptie, mult mai bun decit media de 6,17 a fostelor republici sovietice ne-baltice. Doar ca el a fost cel mai prost scor inregistrat de noile state membre ale Uniunii Europene, intre cei sapte indicatori democratici masurati in studiu.
Un alt indicator democratic din „Natiuni in Tranzitie” 2010 la care noile state membre ale Uniunii Europene au inregistrat un scor nu tocmai bun - si care se leaga direct de amenintarea coruptiei - este libertatea presei. Datorita unei combinatii de legi prost intocmite, o transparenta incompleta in privinta proprietatii asupra institutiilor de presa si presiuni asupra independentei editoriale, in ultimii cinci ani, 7 din 10 noi state membre ale Uniunii Europene au inregistrat o scadere a scorului legat de presa.
Cu problemele economice si fiscale care ar putea dura inca vreo citiva ani, noile state membre ale Uniunii Europene vor trebuie sa faca eforturi mari pentru a-si apara progresele democratice de pina acum in fata regresului hranit de coruptie.
Uniunea Europeana si partenerii ei democratici, in special Statele Unite, sint pe deplin capabile sa rezolve aceste probleme, atit prin intarirea institutiilor noilor democratii, cit si prin a fi mai ferme in politica lor fata de tari ca Rusia, Kazakstan si Azerbaijan. Prea des strategii comunitatii transatlantice cad prada unei false dileme: a ajuta la avansarea drepturilor democratice si a bunei guvernari, pe de-o parte, sau a dori cooperarea economica si de securitate cu regimuri corupte, pe de alta.
Oficialitatile occidentale ar trebui sa nu uite ca pofta vine mincind. Cu cit regimurilor autoritare li se vor oferi mai multe nemeritate concesii diplomatice, comerciale sau legate de drepturile omului, cu atit mai multe astfel de concesii vor cere ele in viitor. Iar asta va ameninta chiar si integritatea democratiilor puternice, si va pune sub semnul indoielii pacea si prosperitatea pe termen lung, scrie scrie Christopher Walker, director de studii la Freedom House.
