În vreme ce talibanii, la Kabul, au făcut cunoscut că astăzi, vineri 3 septembrie (vineri fiind ziua lor de odihnă), își vor anunța guvernul după rugăciunea de la prânz, presa din Europa își marchează două jaloane culturale, muzicale de astă dată: a murit marele compozitor grec Mikis Theodorakis, iar grupul suedez de pop ABBA efectuează o neașteptată revenire cu un album... după 40 de ani.
Mikis Theodorakis și „Zorba”
Privire languroasă și zâmbet mustăcit umed: — "Patroane... ce-ar fi să construim noi aicea un teleferic?” O frază (din Zorba grecul, 1964) care nu doar rezumă filmul (pitchline), dar valorează cât toate analizele geopolitice despre mentalitatea balcanică, dezastrul economic grec și inconștiența noastră afectiv-relațională balcanică.
Mikis Theodorakis, compozitorul care a făcut muzica acestui film clasic și care a murit ieri la vârsta de 96 de ani era, cum scrie Le Monde, un „simbol al rezistenței în fața dictaturii Coloneilor”.
Arestat și deportat în timpul dictaturii Coloneilor (1967-1974), el a reușit să se exileze în Paris în 1970, grație presiunii internaționale și campaniilor de solidaritate care au implicat multe personalități (Dmitri Șostakovici, Leonard Bernstein, Arthur Miller, Harry Belafonte…). La Paris, el continuă lupta împotriva Coloneilor, creând Consiliul National al rezistenței (EAS). Acolo îl întâlnește pe poetul din Chile Pablo Neruda, al cărui poem Canto General el îl pune în muzică.
Atât Le Monde, cât și Libération, revelează că în realitate dansul sirtaki n-a existat în realitate niciodată înainte de filmul Zorba și că totul a fost inventat de Theodorakis, ceea ce ar fi deja o performanță unică: crearea unui nou gen. Cum titrează Libération: «Odată cu moartea lui Mikis Theodorakis, secolul XX al Greciei se încheie».
Talibanii și controlul internetului
Washington Post a publicat mai multe analize ale straniei fascinații a multor white supremacists (precum acei Proud Boys cum au fost parte din gloata ce a atacat Capitoliul în Washington) pentru extremismul islamic cum e cel din Afganistan, ceea ce nu-i împiedică în același timp să practice un rasism generalizat. In impresionant de bine documentatul buletin săptămânal pe care îl publică în legătură cu extremismul de dreapta, SITE Intelligence Group notează că unii au văzut victoria talibanilor împotriva “neoliberalilor occidentali” ca pe o “lecție de iubire pentru patrie, libertate și religie”, aceiași oameni respingând în același timp idea de a primi orice fel de refugiați afgani.
Ba chiar, un deputat republican, Matt Gaetz, a descris guvernul taliban ca fiind “mai legitim decât precedentul guvern al Afganistanului sau decât guvernul nostru de aici.”
Pentru mulți, “legitimitatea” talibanilor e dată de aceea că ei au umilit administrația Biden și armatele occidentale. “Extrema dreaptă de tip alt-right este febrilă în fața imaginii siluirii Afganistanului de către talibani pe fundalul înfrângerii unui președinte SUA democrat” spune Moustafa Ayad, cercetător la Institute for Strategic Dialogue, care se ocupă de grupările extremiste, într-un interviu pentru New York Times cu jurnalista Michelle Goldberg.
Plăcutul patriarhat
Imediat după Victoria talibanilor, foarte popularul comentator de la Fox News Tucker Carlson, probabil cea mai influentă voce a dreptei extreme în SUA, a prezentat victoria islamiștilor ca pe o respingere a ideologiei liberale privind egalitatea de gen (gender equality). „Din câte se vede, poporul afgan nu dorește simpozioane despre gender studies”, a spus el.
„Oamenii aceia nu își urăsc masculinitatea, ca noi,” a continuat Carlson, care a mai zis: „Ei nu consideră că masculinitatea e toxică. Lor le place patriarhatul. Și unele din femeile lor doresc asta. Așa că acum ei își iau toate acestea înapoi. E foarte posibil că noi am eșuat în Afganistan deoarece întregul program neoliberal este grotesc.” (În realitate, termenul neoliberal e rău folosit în acest context, căci el se aplică mai degrabă unui set de laissez-faire în principiile economice, iar nu în cele sociale sau culturale. Probabil de aici vin și unele confuzii ale imitatorilor est-europeni ai unora precum Carlson.)
Dar, desigur, niciunul dintre acești reprezentanți ai dreptei americane nu dorește refugiați afgani. “Mai întâi i-am invadat noi, apoi vin ei să ne invadeze,” a spus Carlson.
Talibanii și controlul internetului
„Epoca privilegiului american s-a încheiat”, scrie și Washington Post. În Afganistan, în acest timp, talibanii au defilat victorios în Kandahar, orașul lor de origine, în sudul paștun, în vehicule militare americane, recuperate de la fostele forțe guvernamentale.
Cum o anunță Le Monde, micul stat arab Qatar, din Golful Persic, care a găzduit negocierile de pace între SUA și talibani încă din vremea lui Donald Trump, se activează în acest timp pentru a face din nou funcțional aeroportul din Kabul, în vreme ce în orașul vestic afgan Herat multe femei au manifestat iarăși în stradă, cerând dreptul la muncă și învățământ și de participare la noile structuri ale puterii. Din câte s-a aflat deja, guvernul pe care îl vor anunța talibanii vineri după rugăciunea de prânz nu are nicio singură femeie într-o funcție de decizie.
Talibanii în acest timp sunt ocupați în a prelua cu totul controlul internetului în Afganistan. După 2002, afganii au descoperit internetul. Spre deosebire de toate țările din regiune, guvernul afgan nu a exercitat niciodată vreun control asupra internetului, neposedând nici tehnologia necesară si nici formulând vreo intenție in acest sens.
Acum însă, cum o explică într-un foarte solid studiu The Atlantic Council, talibanii au avut tot timpul pentru a deveni experți în internet. Ca o bună parte din populația afgană, de altfel. Astfel, acolo unde Iranul interzice Facebook si Twitter (ca si China si Coreea de Nord), sau unde Rusia lui Putin interzice LinkedIn (dar Afganistanul până acum nu), un număr uriaș de afgani sunt conectați pe Facebook, fiecare localitate e înțesată de buticuri si cafenele internet, semnalul fiind difuzat prin sateliți controlați de mari companii internaționale de comunicații.
La fel, afganii au captat până acum fără restricții oricâte canale internaționale de TV prin satelit doreau, inclusiv occidentale, de divertisment, știri in continuu, sau chiar pornografice.
Până și televiziunea privată locală afgană a fost relativ liberă în aceste două decenii, într-un mod de neimaginat in Iran.
"Money, Money": cum poți pierde banii în Ungaria făcând un împrumut
Cei care, în Ungaria, au contractat împrumuturi în franci elvețieni pe care apoi nu le-au mai putut plăti deoarece forintul s-a prăbușit, iar criza economică a făcut să crească inflația, fără oprire, de mai bine de un deceniu încoace, nu mai au acum nicio speranță că ar putea recupera ceva. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis ieri, cum o anunță site-ul săptămânalului politico-economic HVG (Heti Világgazdaság), că „legislația maghiară care interzice anularea unui contract de împrumut exprimat în monedă străină pentru motivul că acesta conține o clauză abuzivă referitoare la diferența de schimb valutar pare să fie compatibilă cu dreptul Uniunii”.
Altfel zis, cum și site-ul maghiar Portfolio o scrie la rândul său, cei care au contractat împrumuturi într-o monedă cum este francul elvețian pot să-și ia definitiv gândul de la speranța de a recupera ceva din pierderi, sau de a putea renunța la împrumut.
(Am mai scris aici despre poziția fiecărei țări est-europene în fața obligației de a adopta în cele din urmă moneda europeană, euro.)
“Money, Money”: Voyage, primul album ABBA în 40 de ani
În sfârșit, miticul grup suedez ABBA al anilor 1970--1980 s-a reunit pentru primul său album în exact 40 de ani, album ce va fi lansat pe 5 noiembrie, conținând și, cum se anunță, un... cântec de Crăciun.
Grupul va ține și concerte în care vor figura tineri, fiecare având un avatar digital. Unul dintre cei patru membri ai grupului, Benny Andersson, a declarat: “Cred că navigăm aici fără hartă (sailing in uncharted waters). Dar, cu ajutorul celor care am fost când eram tineri, navigăm acum spre viitor.”
Întrebat care e cel mai plăcut lucru când faci parte din ABBA, Andersson a spus (cu o proaspătă candoare, cum o notează The Guardian): «Că nu trebuie să-ți mai pese de bani.»
Ar trebui adăugat că muzica ABBA este foarte apreciată în Afganistan, însă ideea de a naviga spre viitor fără hartă înseamnă acolo cu totul altceva.
