În vreme ce Rusia a anunțat deconectarea totală de rețeaua ucraineană a uzinei nucleare din Zaporojie, lucrătorii ucraineni de acolo se plâng de torturi din partea rușilor, care caută să-i împiedice să vorbească cu viitorii inspectori ai ONU, scrie, la Londra, The Daily Telegraph.
La Bruxelles, cotidianul economic flamand De Tijd precizează, citând agenția ucraineană Energoatom, că centrala nucleară a fost temporar închisă din pricina unei avarii a rețelei de distribuție a energiei necesare pentru răcirea reactoarelor.
Este ceea ce constată și Libération, la Paris, care amintește că e pentru prima oară că această centrală cu șase reactoare, cea mai mare din Europa, intrată în funcțiune în 1985, este obligată să se deconecteze de la rețea.
Dughin, “gânditorul ocult” și reala sa valoare
Tot la Paris, Le Monde se arată a fi publicația occidentală care în sfârșit oferă în numărul său de astăzi un portret echilibrat al lui Aleksandr Dughin.
Dughin nu este nici „creierul lui Putin” și nici „eminența cenușie a Kremlinului”, cum s-a tot scris. Putin, de altfel, i-a pronunțat pentru prima oară lui Dughin numele abia la înmormântarea fiicei acestuia.
În realitate, Aleksandr Dughin nu a ocupat niciodată o funcţie oficială, ba chiar a căzut ani lungi în dizgrație. Numit, în 2014, director al departamentului de sociologie al relațiilor internaționale de la prestigioasa Universitate de Stat din Moscova, el a fost dat afară după câteva luni, în urma unor declarații în care îndemna la exterminarea ucrainenilor. Asta indică absența atunci a vreunui sprijin pentru el la vârful executivului.
S-a implicat în politică și în lupta de stradă în 1993, înființând, împreună cu răposatul scriitor Edouard Limonov, Partidul Național-Bolșevic. Această alianță roșu-brună între fasciști și comuniști căuta să-l răstoarne pe Boris Elțin. Mai puțin înclinat către escapadele revoluționare și raidurile cu bâta decât tovarășul său Limonov, Dughin a trântit ușa partidului bolșevic în 1998. Și-a fondat apoi propria sa mișcare “eurasiatică”, menită să influențeze cultura mondială și să câștige bătălia ideilor, conform unui concept imaginat de filozoful marxist italian Antonio Gramsci.
Pe măsură ce anii treceau, Dughin a tot căutat să se apropie de putere și să-și modereze pozițiile. Referințele la al Treilea Reich și Mussolini au început să se estompeze, la fel ca și cele la păgânismul precreștin. Pentru a rămâne ancorat mai bine pe linia oficială, Dughin s-a alăturat Bisericii Ortodoxe. Încă furios pe Putin în 2008 pentru că nu a cucerit toată Georgia, el a încetat apoi orice critică în 2012, după marea mișcare populară de protest împotriva revenirii la putere a lui Putin pentru un al treilea mandat. Acel curent liberal va dispărea treptat după prima fază a invaziei Ucrainei în 2014.
Aflăm însă mai multe din Le Monde și despre influența cvasi-mistică pe care Dughin o exercită asupra multor lideri ai dreptei extreme în Europa, în special în Franța și Italia, mai ales prin referințele lui la gânditori oculți francezi și italieni care au influențat fascismul, precum René Guénon (1886-1951) sau italianul Julius Evola (1898-1974).
Italia modelului Evola
Si tocmai ascensiunea dreptei extreme neliniștește în Italia, al doilea mare popas al nostru în presa din această dimineață (înainte de o foarte scumpă croazieră în Grecia).
Alegerile generale vor avea loc în Italia peste exact o lună, pe fundalul a ceea ce se anunță un abstenționism de peste 30%. Este de astfel prima oară că o campanie electorală începe în timpul vacanței de vară.
Centrul-dreapta și dreapta extremă din Italia, partidele Giorgiei Meloni, cel al lui Silvio Berlusconi și Lega lui Matteo Salvini au găsit un program electoral comun, dând naștere unui manifest în 15 puncte. Un program al dreptei ultranaționaliste, care duce la revizuirea legilor cetățeniei și la revenirea decretelor securitare.
Extremiștii din Fratelli d'Italia, partidul de extrema dreapta al Giorgiei Meloni, dată favorită în sondaje pentru postul de premier, par deocamdată a primi împreună 45% din voturi, în vreme ce stânga este cu totul dezbinată. Il Messaggero notează că „italienii de azi sunt cu toții, de-a valma, mai săraci, din cauza prețurilor pe care sunt obligați să le achite pentru a călători cu mașina în vacanță, pentru a-și face cumpărăturile, a-și plăti facturile.»
Motiv pentru care, cum o constată La Repubblica, teme neimportante economic, precum violența împotriva femeilor — deseori mortală: «i femminicidi»— au dispărut din discursurile de campanie, atât în dreapta, cât și în stânga. Asta nu a împiedicat-o pe șefa neofasciștilor din Fratelli d'Italia, Giorgia Meloni, să posteze pe Twitter un clip cu o refugiată din Ucraina violată de un migrant, clip șters de altfel rapid de Twitter, în urma scandalului declanșat imediat.
In schimb, La Stampa, din Torino, a postat pe site-ul său un clip din 2018 în care Giorgia Meloni spune că dacă este ca Italia să primească migranți, atunci măcar să vină din Venezuela, pentru că majoritatea oamenilor din acea dictatură sud-americană sunt «creștini de origine italiană»!
La rândul său, Matteo Salvini a cerut Uniunii Europene să regândească sancțiunile impuse Rusiei.
Incendiu politic estival în Grecia
Si, în sfârșit, un popas estival în presa greacă, în această ultimă sau penultimă săptămână de vacanță pentru cei mai mulți turiști.
Este vacanță de fapt doar pentru turiști: în Grecia, numirea noului șef al serviciilor de informații rămâne foarte contestată. Majoritatea conservatoare a aprobat miercuri alegerea lui Themistoklis Demiris ca șef al serviciilor secrete grecești (EYP), în timp ce toate celelalte grupuri parlamentare s-au opus, scrie I Kathimerini.
Numirea acestuia vine pe fundalul scandalului interceptărilor telefonice care a zguduit guvernul lui Kyriakos Mitsotakis. Fostul lider al EYP Panagiotis Kontoleon a demisionat pe 5 august după dezvăluiri privind supravegherea lui Nikos Androulakis, liderul opoziției socialiste Pasok, al treilea partid parlamentar. Partidele de opoziție de stânga au cerut demisia guvernului.
Acropolis, adieu!
În acest timp, cum o constată Le Monde, în Grecia, numărul turiștilor anul acesta bate toate recordurile, dar ridică și multe semne de întrebare. Rezultatele excepționale din 2019, când 33 de milioane de oameni, altfel zis de peste trei ori mai mult decât populația Greciei, au vizitat țara, ar putea fi depășite. Un record absolut, constată Le Monde.
Potrivit Ministerului Turismului grec, 5,12 milioane de pasageri au sosit doar în iulie pe cele paisprezece aeroporturi regionale ale țării, față de 4,49 milioane în 2019. De asemenea, se așteaptă ca încasările din turism să crească la 20 de miliarde de euro în acest an, față de 18,2 miliarde în 2019, conform Băncii Greciei.
Pentru francezi, sârbi și israelieni, Grecia este destinația numărul unu în această vară.
Pe unele insule, cererea a depășit oferta
În încercarea de a compensa cei doi ani slabi trecuți și de a face față creșterii prețurilor la energie, tarifele în hoteluri au fost majorate cu aproximativ 20%, potrivit statisticilor oficiale grecești. În Atena, prețurile hotelurilor n-au crescut excesiv, dar, pe unele insule, cererea a depășit oferta și au urcat vertiginos față de 2021.
Unele insule au devenit atât de scumpe, încât le sunt inaccesibile grecilor în acest an, potrivit cotidianului de centru-dreapta I Kathimerini.
Aflăm tot din Le Monde și prețuri estimative: costul unui sejur de o săptămână pentru o familie cu doi copii pe o insulă aflată la peste șapte ore cu vaporul din portul Pireu a crescut cu 65% față de 2017. În decembrie 2021, pentru a merge la Paros, trebuiau plătiți 36 de euro, dar acum biletul este mai mult de 50 de euro. Închirierile de mașini au urcat până la 100 de euro pe zi... Pentru clasa de mijloc grecească, aceste prețuri sunt de negândit!
Chestiunea protejării monumentelor
Tot în Kathimerini, Uniunea Arheologilor Greci ridică și problema protecției monumentelor, precum Acropole, în fața afluxului de vizitatori: conform estimărilor acestora, ar lipsi circa 4.000 de paznici care să monitorizeze cele 350 de situri arheologice și muzee importante din țară.
Efimerida ton Syntakton (Efsyn, publicație de stânga) constată la rândul său că într-o țară în care salariul minim este de doar 713 euro brut pe lună, unul din doi greci se află în imposibilitatea de a-și permite să meargă în vacanță în insulele din Marea Egee.
Ba chiar, unii greci își părăsesc propria insulă în timpul vacanțelor. Pentru cei care nu trăiesc din turism, vara este de neconceput pe insule atât de turistice! În afară de aglomerație și trafic, mai toate prețurile sunt acum triplate față de continent, insulele devenind un soi de enclave temporare pentru turiști care beau, mănâncă, se împerechează și se împiedică unii de alții, neinteresați de viața reală din Grecia.
