Ileana Popovici: „Să vă spun drept, eu la început, atunci când am fost acceptată pentru acest film, și vă dați seama ce important a fost pentru mine, primul pas în cinematografie l-am făcut cu rolul Aura din filmul „Reconstituirea”, regizat de marele și genialul Lucian Pintilie. Deci, pentru mine a fost o mare șansă, dar în momentul în care eu m-am dus la filmare nu știam cât de mare este acest om, cât de talentat, cât de mult har are și câtă intuiție, câtă cultură și câtă bunătate, pentru că noi, cele trei personaje, trei tineri din acest film, debutam cu toții. Adică, George Mihăiță, Vladimir Găitan și eu, Ileana Popovici, eram tineri debutanți în fața unor mari actori cum erau George Constantin, Emil Botta sau Ernest Maftei.
Datorită faptului că domnul Lucian Pintilie a fost atât de bun cu noi, ne-a simțit și ne-a iubit din prima clipă, lui îi datorăm enorm. Deci, eu totdeauna îi voi purta recunoștință pentru faptul că mi-a deschis porțile și am intrat cu dreptul în cinematografia românească, deci cu un film de mare, mare valoare și faptul că l-am cunoscut pe dânsul și am fost împreună atâta vreme la filmare și după aceea s-a legat între noi o prietenie și o stimă extraordinară. Regret enorm că acest om nu mai este printre noi și regret că nu a avut ocazia să facă atât cât ar fi putut să facă. Din păcate, nu l-au vrut în România până după ‘90, l-au obligat să plece din România, lucru pe care dânsul niciodată nu l-a dorit.
Fiind și dumnealui basarabean, așa cum sunt și eu, cu părinți din Basarabia, era foarte legat de România și cu toate astea a trebuit să stea foarte mult în exil într-un fel. Faptul că trebuie să mă duc chiar astăzi să-i duc o floare și am făcut un buchețel de flori din grădina mea de la Buturugeni, pentru că vreau să-i aduc un ultim omagiu cu tot ce mi-e mie drag pe lume, adică florile din curtea mea, sentimentul de mare recunoștință și iubire pentru un om extraordinar, pentru un talent și un om de cultură ieșit din comun. Eu am fost norocoasă să-l cunosc, să stau în preajma dânsului, să mă bucur de simpatia și de iubirea dumnealui, mă simt un om binecuvântat. Dumnezeu să-L odihnească și, vă spun cinstit, mă duc cu inima strânsă, dar în același timp cu marea, marea satisfacție că am putut să trăiesc și să respir alături de oameni de această valoare, de o valoare unică – valoarea marelui om de cultură și regizor Lucian Pintilie.”
Europa Liberă: Dna Popovici, despre dânsul unii spun că n-a fost suficient de autoritar ca regizor, ca artist, a fost mult prea bun.
Ileana Popovici: „Nu, nu este adevărat. Poate că vorbesc cei care nu-l cunosc. E adevărat că dânsul nu făcea scene de isterie, nu țipa, nu urla, însă era foarte concentrat pe momentul filmării și totdeauna știa foarte bine ce să scoată de la noi. Eu, care eram o neprofesionistă și nu sunt o actriță de meserie, că eu am făcut Conservatorul, sunt muzician, mă consider, cum să vă spun? De la mine a știut să scoată ce am avut mai bun. Eu nici nu eram foarte conștientă de anumite valori, să zic așa, pe care filmul le-a scos la iveală. Deci, numai datorită dânsului. Deci poți să fii foarte autoritar fără să jignești, fără să țipi, fără să înjuri, prin ceea ce propui și cum poți să ții echipa de filmare.
Era foarte exigent, știa foarte bine ce să ceară de la fiecare și se adapta momentului...
Domnul Pintilie la „Reconstituirea” a știut să ne țină aproape pe noi care eram debutanți împreună cu marii actori ai României. Eram toți o familie și asta numai datorită dumnealui. Era foarte exigent, știa foarte bine ce să ceară de la fiecare și se adapta momentului, dacă vedea, de exemplu, pe unul dintre actori că are o anumită mimică într-un anumit context, imediat îl găsea bun pentru film și-i spunea: „Ia să faci în film gestul următor”. Cum era, de exemplu, povestea cu aparatul de radio, pe care îl țineam, îl țin tot timpul în timpul filmărilor. Eu, așteptând să intru la filmare și fiind muzician de profesie, stăteam, într-adevăr, cu radioul la ureche și ascultam muzică. Domnul Pintilie m-a observat și a spus: „Ia, tu tot filmul trebuie să porți acest aparat de radio și să stai tot timpul cu el la ureche”. Deci, ne urmărea și știa să ne ceară lucrurile cele mai valoroase și mai bune. Un om de o intuiție extraordinară, adică o intuiție de geniu, de geniu.”
Europa Liberă: „Reconstituirea”, pusă în Enciclopedia cinematografică românească, ce va spune următoarelor generații despre națiunea română?
Ileana Popovici: „Despre națiunea română va povesti o anumită perioadă, o anumită perioadă a poporului român, care a fost aceea sub o anumită dictatură, care a impus o anumită educație și redă societatea exact în perioada respectivă. Deci, este o oglindă foarte adevărată a perioadei ’68 în România.”
Europa Liberă: Lucian Pintilie și echipa o spune cu regret, o spune cu mânie, cu ce sentimente vorbește retrospectiv filmul acesta despre ceea ce a pățit România? Dvs. nu puteți să vă uitați detașat, dar un privitor care îl vede prima dată, ce vede acolo: resemnare, mânie, supărare?
Ileana Popovici: „Depinde cum urmărește, depinde ce personaj din film urmărește. Dacă urmărește subiectul filmului, cu resemnare în niciun caz, poate cu… cu mânie într-un fel că n-am fost în stare să facem ceva ca să nu se întâmple asemenea lucruri, adică le-am acceptat într-un fel, le-am acceptat, să fim educați în modul în care n-ar fi trebuit să fim educați, să acceptăm personaje care să conducă cultura și inteligența românească pe care n-ar fi trebuit să le acceptăm. Deci, suntem cu toții într-un fel vinovați de perioadele pe care le-am suportat, nu?”
Europa Liberă: Dar în platou, când regizorul vă spunea ce filmează, ce construiește, vă spunea despre lucrurile astea, despre mesajul din background?
Un mare regizor cu care ne putem mândri și încă o dată ne mândrim de două ori, pentru că vine din Basarabia...
Ileana Popovici: „Nu, nu, filmul s-a – cum să spun – s-a croșetat de la zi la zi și cred că scenariul a fost îmbunătățit de la zi la zi cu anumite… De exemplu, șoferul acela care claxonează și care e așa un personaj pitoresc într-un fel, așa, milițianul care era sau ăsta, responsabilul de bufet, care numără chiftelele și care așteaptă să vină mulțimea dezlănțuită. Aceștia erau oameni din echipă pe care Pintilie i-a luat, pur și simplu, pentru că dădeau bine și făceau foarte bine ceea ce făceau. Deci, nu ne-a explicat de la început că „vedeți că noi o să facem…” A, în film se explică și Profesorul se revoltă, că este singurul intelectual care se revoltă, într-adevăr, este Profesorul, jucat magistral de actorul Emil Botta. El spune: „Așa v-ați gândit să educați…”
Europa Liberă: Eu vă întrebam dacă Lucian Pintilie în platou sau mai târziu, parțial în carte, explică ce testament ne lasă? Un regizor modest, de fapt, nu caută să facă și critica filmului, lasă pentru moștenitori să-și dea seama ce moștenire au luat.
Ileana Popovici: „Desigur că da. Nu, nu acesta nu a fost niciodată explicit așa. Fiecare îl înțelege în felul lui. În fond, spectatorul, de ce e spectator? Ca fiecare să-și facă imaginea lui. Nu este impusă neapărat, este sugestionată de regizor, dar nu impusă. Depinde cine o să-l privească și cu ce ochi. Adică, totuși, rămâne un film de referință și nu vorbim numai despre „Reconstituirea”, pentru că domnul Lucian Pintilie este un mare om de cultură, a scris foarte multe cărți, a regizat foarte multe filme, după aceea, nu?”
Europa Liberă: Da, dar…
Ileana Popovici: „Și e un om de teatru…”
Europa Liberă: Sigur, sigur…
Ileana Popovici: „…care a făcut atâtea piese de teatru extraordinare, plus că a fost regizor pentru foarte multe opere din lume, la Opera din Paris, la Opera din Londra... Deci, un mare regizor cu care ne putem mândri și încă o dată ne mândrim de două ori, pentru că vine din Basarabia.”
