După ce premierul român, Ludovic Orban, a anunțat vineri finalizarea gazoductului Ungheni-Chișinău, un fost premier moldovean, Ion Sturza, a pus la îndoială că ar exista acum interes la Chișinău pentru a face ca pe țeava respectivă chiar să curgă gaz.
Așa că am decis să-l întrebăm pe parlamentarul Platformei DA, Alexandru Slusari, ce pârghii are opoziția de gând să aplice ca acest interes să apară, dacă lipsește?
Alexandru Slusari: „În primul rând, noi sperăm foarte mult că, în câteva luni, vom avea alt președinte și ultimul obstacol pentru diversificarea resurselor energetice va fi înlăturat. Nu este un secret faptul că Igor Dodon, și nu doar el, au făcut tot posibilul și imposibilul pentru a pune Republica Moldova în dependență exclusivă de monopolistul „Gazprom” și asta, apropo, a fost o mare problemă și în privința separatismului, adică prin lipsa diversificării gazelor naturale este susținut masiv și separatismul în Republica Moldova. Este forte bine că noi avem această alternativă mult așteptată și, într-adevăr, s-au făcut foarte multe eforturi din partea unor actori politici pentru ca timp de 6-7 ani să fie tergiversat procesul de construcție a gazoductului de alternativă. Am înțeles că anul curent noi încă nu putem beneficia de gazele naturale din România, dar sperăm foarte mult că, începând cu 2021, vom avea această sursă foarte importantă de alternativă și poate nu doar gazul din România, dar și gazele din Europa, în general, să avem o diversificare autentică a surselor energetice. Este foarte important acest lucru.”
Europa Liberă: Dar actualele autorități pot fi somate cumva să facă eforturi ca pe această țeavă chiar să înceapă să curgă gaz?
Alexandru Slusari: „Strict politic, desigur că actuala guvernare nu este interesată ca Republica Moldova să aibă resurse alternative de gaze naturale, am înțeles că pur tehnic nu toate lucrările sunt finalizate din partea României. De atâta și așteptăm tehnic prin acest gazoduct să fie livrat gaz din România începând cu 2021, dar oricum, chiar dacă această guvernare se va opune sursei alternative, deja situația în Republica Moldova, presiunea din partea societății, din partea consumatorilor o să fie una enormă. Anul curent, din păcate, continuăm să primim gazele din Federația Rusă și acum plătim 150-145 de dolari pentru o mie de metri cubi, pe când câteva luni în urmă prețul spot la gaze în Europa era de 53-54 dolari, de 3 ori mai ieftin decât din Rusia. Și sursa din România noi o să putem, eu sper foarte mult că va fi posibil de livrat gazele din Europa folosind gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, întrucât eu am foarte multe dubii că vom putea folosi gazoductul „Gazprom”-ului care aparține gigantului rus și noi chiar dacă putem acum să primim gazele din Europa sau din Ucraina până la hotar, dar având acest gazoduct care aparține direct sau indirect „Gazprom”-ului, am mari dubii că partea rusă o să permită să fie folosit acest gazoduct pentru transportarea altor gaze decât cele din Federația Rusă. De aceea, noi plătim acum un preț mare pentru cedarea companiei „Modova-Gaz”, în 1999, „Gazprom”-ului.”
Europa Liberă: Deci, totuși dl Dodon nu este singurul obstacol, cum ziceați la început?
Alexandru Slusari: „Dl Dodon este principalul obstacol, întrucât este agent de influență al Federației Ruse și acest lucru este arhicunoscut, dar noi înțelegem că, având „Modova-Gaz” care este un concern foarte puternic controlat de 51% de „Gazprom”, având toate rețelele de furnizare a gazelor pe teritoriul Republicii Moldova care le aparțin, adică influența Federației Ruse este una semnificativă, care se face prin intermediul „Modova-Gaz” și aici este o mare-mare problemă. Repet încă o dată: problema separatismului e tot aici. Nu uitați de datoria de aproape 7 miliarde de dolari, 90 la sută din care sunt datoriile Transnistriei și că noi primim energia electrică de la Transnistria (susținând Tiraspolul), care este produsă în baza gazului rusesc a cărui achitare este pusă pe umerii cetățenilor de pe malul drept al Nistrului și pentru care partea cealaltă din stânga Nistrului nu achită. Noi avem o mare dependență energetică de Federația Rusă și desigur acest lucru influențează și asupra relațiilor noastre politice. Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău este o alternativă reală și dacă vom avea voință politică și vom acționa în interesele cetățenilor și, în primul rând, consumatorilor din Republica Moldova, noi putem în foarte scurt timp să micșorăm dependența de livrările gazelor naturale de la Federația Rusă, doar că aici, repet încă o dată, e nevoie de schimbarea guvernării. Actuala guvernare, cu părere de rău, este de acord ca noi, consumatorii, să plătim mai mult pentru gazele rusești și nu ne oferă alternativă. Iată anul curent este unul elocvent când avem alternativa din Europa, avem alternativa din Ucraina, dar oricum depindem de Federația Rusă. Apropo, Ucraina din 2015 deja nu primește, a renunțat la gazele din Federația Rusă și la dânșii piața este liberalizată, ei lucrează cu contractele spot din Europa, au propriul gazoduct și câteva luni în urmă prețurile pentru consumatorii finali s-au micșorat cu 21%, doar că aici noi revenim la problema concernului. Ucraina a avut înțelepciunea și inteligența să-și păstreze controlul asupra sistemului de gazoduct și Ucraina este suverană sub acest aspect, Republica Moldova a cedat acest lucru și acum situația este mai complicată.”
Europa Liberă: Când ziceți Dvs. și alții că acest proiect a fost sabotat de-a lungul timpului, pentru cetățeanul care ne ascultă Dvs. ați putea explica ce dovezi avem în acest sens, pentru că Dvs. ca deputat, ca vicepreședinte de parlament aveți totuși un acces mai facil la informație? Dvs. ce dovezi ați putea invoca în acest sens?
Alexandru Slusari: „Probe concludente probabil vor fi aduse de organele competente. Cu părere de rău, nimeni n-a încercat să pornească o anchetă adevărată pe seama acestor procese de tergiversare, dar din 2014, când premierul de atunci, Iurie Leancă, a tăiat panglica sau ce a făcut acolo și după aceea, 6 ani, procesul a decurs foarte-foarte greu. Noi am avut guvernul deja post-furtul miliardului, guvernarea lui Plahotniuc, care niciodată nu s-a gândit la asigurarea independenței reale a Republicii Moldova. Ideea lui era de transformat țara într-o zonă gri, dar pentru zona gri era nevoie de o colaborare foarte bună cu Tiraspolul. Și noi am văzut mai multe exemple cu lux de amănunte. Și faptul că din 2017, practic, cel mai important furnizor de energie electrică este termocentrala de la Cuciurgan, și înțelegerile foarte bune dintre Plahotniuc și Gușan, și cea mai elocventă probă politică: alegerile în două circumscripții din Transnistria în februarie 2019. Toată această perioadă exista o colaborare foarte strânsă în acest triunghi: Plahotniuc, Gușan de la „Sheriff” și Igor Dodon, care a fost desemnat președintele Republicii Moldova de către Vladimir Plahotniuc. Evident că unde aici putem găsi interesele diversificării surselor energetice? E clar lucru că, dacă revenim la începutul interviului, că din gazele din Federația Rusă, din gazele care merg prin „Moldova-Gaz” este alimentată și susținută așa-numita „republică transnistreană”. Aici sunt interesele Federației Ruse, interesele lui Gușan și interesele lui Plahotniuc. Toată această perioadă, îndeosebi după ce a fost ales președintele Dodon, aceste interese erau la 180 de grade contrare ideii construcției unui gazoduct de alternativă. Și noi am văzut cum s-a schimbat guvernarea, atunci, în 2019, și procesul de construcție a gazoductului a mers mai eficient și chiar dacă acum Pavel Filip spune că el a fost cel care a facilitat acest lucru, mă rog, poate el personal a și vrut, dar nu a depins de el. Trei ani de zile, guvernarea a fost a lui Plahotniuc și în acea perioadă, până în 2019, Pavel Filip nu a avut un cuvânt greu de spus, dar Plahotniuc a vrut să aibă zonă gri în Republica Moldova, dar zona gri în Republica Moldova fără Transnistria nu era posibilă. Și nu atât înțelegerea cu Federația Rusă, cât cu Gușan, dar pentru Transnistria, dacă decade șansa livrării gazelor din Federația Rusă, în câteva luni se termină independența Transnistriei. Așa-zisa independență a „republicii transnistrene” în mare parte este alimentată de gazele naturale care merg de la „Moldova-Gaz”. Și în situația în care Plahotniuc a avut înțelegerea cu Gușan, tărăgănarea construcției gazoductului Iași-Chișinău era prețul pentru această înțelegere obscură. După 2019, după o scurtă guvernare a Blocului ACUM și după cedarea puterii (ceea ce a fost o mare greșeală), clar lucru că deja puterea a trecut la Igor Dodon, care la fel n-are niciun interes pentru resurse alternative. Și ceea ce s-a întâmplat a fost în pofida poziției lui Igor Dodon și eu consider că dânsul mai departe o să facă tot posibilul ca principala sursă de furnizare a gazelor naturale să rămână Federația Rusă. Cu părere de rău, noi am pierdut minimum 4 sau 5 ani, dacă nu mai mult și, dacă noi am fi avut un gazoduct de alternativă sau, cel puțin, rețeaua de distribuție nu-i aparținea „Gazprom”-ului, anul curent, anul trecut populația Republicii Moldova, agenții economici ar fi primit gazele naturale la un preț mai mic decât primim acum.”
Europa Liberă: Răspunsul Dvs. la întrebarea: de ce rețelele naționale de gaze naturale aparțin „Moldova-Gaz”? Știți că sunt diferite discuții despre asta. Iată pentru Dvs., care este răspunsul la întrebarea aceasta?
Alexandru Slusari: „Eu nu vreau să acuz pe nimeni, nu sunt procuror, dar a fost o greșeală strategică politică. Eu înțeleg starea în care era Republica Moldova la finele anilor ’90, dar același lucru a fost și în Ucraina, dar Ucraina a rezistat, a lăsat controlul asupra gazoductului, care este o pârghie foarte importantă pentru asigurarea suveranității. Ceea ce s-a întâmplat în ‘98-‘99, cred că trebuie iarăși organele competente sau politicienii să aprecieze. În opinia mea, atunci a fost alternativă, chiar dacă era criza din ’98. Eu consider că politicienii care erau la guvernare în perioada ‘97-‘98-’99 trebuiau să acționeze mult mai responsabil. Noi am scăpat o pârghie foarte importantă din mâinile Guvernului Republicii Moldova. Dacă acest concern acum ar fi fost controlat de Republica Moldova, eu cred că situația cu livrările gazelor naturale, cu politica de prețuri, cu tarifele și, mai ales, în raport cu Transnistria – toate aceste lucruri ar fi avut altă culoare. Cu certitudine pentru Republica Moldova, dincolo de aspectul economic, în raport cu Transnistria, repet încă o dată, Transnistria nu are cum să se mențină pe linia de plutire fără gazele naturale livrate de Federația Rusă. Dacă noi am fi avut controlul asupra gazoductului, eu cred că suveranitatea și independența Republicii Moldova ar fi fost mult mai trainice.”
Europa Liberă: Îmi amintesc că mai mult de o lună în urmă formațiunea pe care o reprezentați tocmai asta cerea într-o conferință de presă și un apel către guvern: eliminarea obstacolelor juridice în utilizarea rețelelor de gazoducte ale „Moldova-Gaz” în situația în care vor fi livrări de gaze naturale din alte țări decât Federația Rusă. Aș vrea să elaborați un pic această cerere a dvs. – ce obstacole ați avut în vedere și ce răspunsuri ați primit, dacă ați primit?
Alexandru Slusari: „Noi am avut o întrebare către Ministerul Economiei, întrucât către „Moldova-Gaz” nu are rost de adresat această întrebare, fiindcă poziția lor e clară, dar Ministerul Economiei și guvernul în întregime care răspunde pentru securitatea energetică a Republicii Moldova trebuia cumva să se preocupe de această situație foarte dificilă și foarte stupidă. Pe de o parte, noi putem procura gazele, totuși legislația permite companiilor private sau de stat să procure gazele nu neapărat de la Federația Rusă, ci și din Europa, din Ucraina. Și noi am avut discuții cu ambasadorul Ucrainei, cu mai mulți reprezentanți ai companiilor de livrare a gazelor naturale din Ucraina. Poziția lor este foarte clară: noi vă asigurăm tranzitul dacă voi găsiți în Austria sau în Ungaria sau în Polonia - vara sau toamna – gaze naturale la prețuri bune, la prețuri reduse, mult mai mici decât în Federația Rusă, transportați încoace, Ucraina vă asigură tranzitul, vă asigură transportarea gazelor până la hotarul cu Republica Moldova, nu-i nicio problemă. Dar aici apare întrebarea cea mai importantă, întrucât așa-i construit sistemul de distribuție a gazelor, moștenit din fosta Uniune Sovietică, că din Ucraina la acest moment nu-i posibil de livrat gazele prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, putem până la hotarul cu Ucraina și de acolo gazele intră în gazoductele „Moldova-Gaz”. Și aici e întrebarea-cheie: „Moldova-Gaz”, care este controlată de Federația Rusă, să permită transportarea și distribuirea gazelor naturale altele decât din Federația Rusă. Iată, dacă găsim gaze din țările europene sau chiar din Ucraina sau dacă chiar noi am discutat și întrebarea cu colegii noștri din Ucraina că la hotarul cu Republica Moldova sunt mai multe rezervoare unde noi putem stoca vara gazele procurate ieftin. Clar lucru că iarna prețul spot în Europa tot crește, dar dacă noi cumpărăm din vară aceste gaze naturale, le stocăm undeva la hotarul Ucrainei cu Republica Moldova, astfel încât iarna să le livrăm consumatorilor din Republica Moldova. E posibil sau nu-i posibil de folosit rețeaua „Moldova-Gaz”? Iată la această întrebare noi așa și n-am primit răspuns. Eu cred că toată societatea și presa urmează să întrebe Guvernul Republicii Moldova dacă noi putem gazele din surse alternative să le transportăm prin intermediul „Moldova-Gaz”. Timp de 2 luni așa și n-am primit răspuns.”
Europa Liberă: Dar putem să ne dăm seama că „Gazprom”-ul, fiind el furnizorul, ar putea să zică „nu”?
Alexandru Slusari: „Eu cred că guvernul la noi este Guvernul Republicii Moldova, nu guvernul „Gazprom”-ului și nu Guvernul Federației Ruse. Dacă guvernul este responsabil pentru securitatea energetică, în mod normal guvernul, nu partidul de opoziție, trebuia să se preocupe cum e posibil de adus mai ieftin gazele naturale în Republica Moldova pentru consumatorii finali, că la noi toată economia, veniturile populației depind de sursele energetice și, în primul rând, de prețul la gazele naturale. Și dacă este acest gaz ieftin, cu 55 de dolari pentru o mie de metri cubi și transportarea gazului încă cât o să fie acolo – 20-25 de dolari, depinde de unde este livrat, și noi putem minimum de două ori mai ieftin să oferim aceste gaze naturale pentru Republica Moldova, pentru consumatorii finali. De ce nu este preocupat guvernul de acest lucru? Cu „Moldova-Gaz” totul e clar pentru mine, totul e clar, dar Guvernul Republicii Moldova, care deține pachetul de blocaj în „Moldova-Gaz” de 38 la sută, este obligat prin definiție să se preocupe de bunăstarea cetățenilor și agenților economici din Republica Moldova, de ce nu face acest lucru? Eu pot să presupun acest răspuns, dar dacă noi așa o să presupunem cu Dvs. că este rea-credință, probabil e mai mult decât rea-credință. Asta este o acțiune contrară intereselor securității energetice ale Republicii Moldova. Dar eu tare mult sper că, chiar dacă „Gazprom”-ul continuă să blocheze acest lucru, noi o să putem folos acest gazoduct strategic pentru livrarea gazelor naturale mai ieftine. Eu sper că cu compania din România noi nu vom avea asemenea probleme cum avem cu „Gazprom”-ul și cu Federația Rusă.”
Europa Liberă: Ce șanse dați Dvs. totuși ca țeava asta să rămână goală un timp îndelungat, vorba celui care a spus „un monument al prieteniei româno-moldovenești”?
Alexandru Slusari: „Eu consider că totul depinde de voința politică, nici nu doar de interesele economice, întrucât interesele economice sunt la suprafață. Populația Republicii Moldova și economia Republicii Moldova au nevoie de surse alternative, indiferent de unde vin – din România, din Bulgaria, din Ucraina, dar avem nevoie. Eu sper foarte mult că această guvernare degrabă o să plece și următoarea guvernare o să fie una proeuropeană, una care nu depinde de influența forțelor străine și care va fi preocupată de interesele Republicii Moldova. Și dacă Dodon sau Chicu nu vor să facă acest lucru, nu vor să asigure diversificarea surselor energetice și securitatea energetică a Republicii Moldova, acest lucru o să-l facă alt guvern. Eu cred că asta este vital pentru Republica Moldova. Toate calculele și toate analizele arată cu lux de amănunte că Republica Moldova poate beneficia de gazele naturale de alternativă la preț mai avantajos decât cel la care primim gazele de la Federația Rusă. Acest lucru poate fi probat de orice cetățean care are acces la internet și poate să vadă care sunt prețurile spot la stațiile bursiere la gazele naturale în Europa. Noi avem nevoie de acest gazoduct și eu sunt încrezut, în pofida tuturor obstacolelor și rezistenței lui Dodon, că acest gazoduct, începând cu anul viitor, va începe să asigure securitatea energetică și alternativa, diversificarea resurselor energetice pentru Republica Moldova.”
