Emanuel l-a înfățișat pe Xi ca un administrator economic incompetent, un eșec în politică externă și un lider care guvernează un stat în dezordine.
Această abordare directă și adesea sarcastică este extrem de neobișnuită în cercurile diplomatice.
Ambasadorul Emanuel a pus la îndoială locul unde se află ministrul apărării chinez, Li Shangfu, sugerând că ar putea fi sub arest la domiciliu. Acest lucru a urmat comentariului său anterior în care asemănase guvernul lui Xi cu romanul "Și atunci nu a mai rămas nimeni" al Agathei Christie. Aceste comentarii contrastează puternic cu tonul conciliator adoptat de alte oficialități americane, care încearcă să atenueze tensiunile dintre Statele Unite și China.
În timp ce stilul confrontațional al lui Emanuel poate să semene mai mult cu retorica politică decât cu diplomația, și a fost o caracteristică a actualului ambasador pe vremea când era deputat sau lucra la Casa Albă, în timpul președinției Obama, ambasadorul susține că criticile sale au rolul de a atrage atenția asupra tăcerii Beijingului cu privire la probleme cruciale, cum ar fi dispariția unor oficialități chineze de rang înalt și originea Covid-19. Cu toate acestea, unii analiști se tem că declarațiile lui Emmanule putea fi folosite de China, degenerând într-un schimb de acuzații, care erau până acum caracteristice diplomaților chinezi, cunoscuți sub numele de "războinici lupi".
Această abordare neconvențională a lui Emanuel reflectă experiența sa în politica americană, unde este obișnuit să ataci adversarii. Cu toate acestea, rămâne o abatere de la normele diplomatice să iei direct în vizor lideri străini și să folosești sarcasm și ironie pentru a evidenția problemele interne ale unei țări. Declarațiile lui Emanuel reamintesc complexitățile și abordările divergente din peisajul diplomatic, cu privire la China.
